ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 06.04.2014
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Bucium [AB]
ÎNSCRIS: 27.03.12
STATUS: PARTENER
DATE SEJUR
MAR-2014
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 21 MIN

Aventuri scoţiene pe partea “greşită” a drumului!

Ilustrație video-muzicală
Loreena McKennitt - 5 The Highwayman


TIPĂREȘTE

In the beginning... there was Scotland

A fost odată ca niciodată, rectific “once upon a time” pentru a ne alinia la limbajul zonal, o poveste ce părea mai mult utopică pentru adulţii famigliei “speedy”, cum ne-au poreclit dragii noştri prieteni de pe sait.

Povestea s-a născut atunci când onorata-mi Doamnă a cetit un deosebit rew, de fapt o poezie în proză a lui @laurenţiucapac scris aici pe sait şi, mai apoi, totul a devenit legendă. Nu reiau aici cea scris deja consoarta mea, spun doar că a fost piatra de temelie a fulgerătoarei noastre excursii, aceasta şi relatările lui @TraianS, care ne-au demonstrat că nimic nu este prea departe sau imposibil, totul fiind “făcubil“.

Pe lângă aceste pietre de hotar ale potenţialei noastre idei ce clipocea în stand-by, s-a adăugat şi o filozofare turistică de excepţie a lui @makuy, care a scris acest adevărat GHID al condusului pe partea “ailaltă” în Marea Britanie vezi impresii.

Am să încerc o relatare, cu “cuvintele” mele, asupra acestei expediţiuni din punct de vedere al condusului unei maşini, deoarece de aspectele comerciale, fantomatice, vizite, fun, cimitire în noapte, castele, preţuri, pass-uri şi altele s-a ocupat cu ardoare jumătatea-mi: ea le-a identificat, ea le-a studiat din rărunchi, ea le-a redactat!

Ştiam că trebuie să întreprindem această călătorie, o simţeam prin toţi porii, @ariciul mai mult decât mine pentru că posedă pori şi-n ţepi... era un “must“ al listei de priorităţi, sau cum ne place să o denumim - “bucket list-ul turistic”. Mai ştiam şi că nu este o întreprindere facilă să conduci pe “the wrong side of the road” în condiţiile în care nu ai mai executat această operaţiune niciodată, nu ştii care îţi vor fi reacţiile, ai anumite abilităţi dezvoltate pentru parcare, încadrare pe bandă, depăşire, schimbare de sens, întoarcere, asigurare în oglinzi etc, etc... pe partea ‘normală” a drumului, Jesus Christ!

Acum, v-o spun cât se poate de clar, fără a mă teme că mă consideraţi “cu capu’ “ (prietenii ştiu oricum că sunt...), deci: nu mi-a fost teamă deloc să încerc această variantă, deoarece merg de când eram bebe, în scutecele acelea din pânză care se fierbeau, pe principiul “what the hell, de ce nu? “. Dacă aş fi mers pe celălalt prinţip, pe care îl văd la unele mămici care ies cu piticii prin parc sau îi duc la balet, de genul “aoleo, nu lăsa copilul să facă aia că păţeşte buba; nu-l lăsa să meargă lângă lac chiar şi însoţit că se îneacă; nu aia... nu ailaltă” păi atunci nici nu mai ieşeam din casă!

Mă bazez, totuşi, pe ceva când afirm cele de mai sus: de felul meu sunt stângaci (nu referitor la cusut ciorapi sau spart blide, sau că nu-mi iese nimic din ceea ce fac) ci în sensul că multe chestii îmi ies mai bine cu stânga, adică scriu, joc ping-pong, tenis, etc... pe când cu dreapta dau tare croşeul, baschet, bătut cuie (în talpă), etc din nou.

Pregătiri înfrigurate de drum: antamare mașină, stabilire traseu, prețuri

Ideea iniţială a fost ceva de genul închiriem maşină şi trei zile facem un circuit Edinburgh-Stirling-Glencoe-Fort William-Lochness-Inverness şi ne întoarcem pe partea estică a Scoţiei, pe la Aberdeen-Dundee-Dumfermline şi apoi iar Edinburgh. A mai existat o variantă, care a picat repede, să luăm maşina din Edinburgh, facem un traseu şi apoi o predăm în Inverness, de unde puteam să luăm un Ryanair spre Dublin sau Londra. Nu am găsit preţuri/legături bune la avioane aşa că am anulat ideea.

Mai apoi, chiar la începutul lui 2014, ne-am gândit să antamăm un tur pentru o zi cu un bus, coach sau ce-om găsi mai ieftin şi să vedem Stirling-Loch Lomond-Trossachs-Glencoe sau variaţiuni pe aceeaşi temă care să includă şi Rosslyn Chapel, asta era musai. Nu am găsit însă niciunul care să se oprească şi la Stirling Castle şi să meargă şi la Glencoe, acestea fiind cu încăpăţânare două obiective de ne-ratat. Toate tururile aveau între 10 şi 12 ore, cu pauze de masă, de cafea şi alte combinaţii ale organizatorilor cu proprietarii obiectivelor pentru a păpa şi ei nişte comisioane. Acum, după zeci de mailuri trimise, ne-a fost clar că nu se poate să vedem Castelul Stirling din fuga autostrăzii şi nici să pierdem timp preţios de exemplu în Aberfoyle, care o fi el un sătuc interesant dar ar fi fost muult mai multe chestii faine de văzut în acea pauză de vreo oră.

Buuun. Am hotărât atunci să împăcăm văzutul Edinburgh-ului şi a Capelei Rosslyn într-o zi, pentru ca în altă zi să închiriem o maşină şi să ne plimbăm unde vor bicepşii noştri. Păi da, dar să vedem şi ce preţuri/condiţii găsim. Din ce citisem în avans, eu ocupându-mă în ultima vreme în special de închirieri de maşini, antamare cazări şi ajutând un pic şi planurile de vizită, ştiam că preţuri bune voi găsi la Arnold Clark. Această companie este cea mai mare firmă de car rental independentă prezentă în Scoţia. Mutanţii ceilalţi, pardon, marile companii internaţionale gen Avis, Hertz, Europcar şi altele, aveau tot felul de glitch-uri care îmi îngrădeau libertatea de mişcare la 250 de mile pe închiriere (restul care ar mai fi fost făcute urmând a se plăti usturător) sau îmi blocau bani pe cardul de credit, aspect deloc simpatic pentru subsemnatul.

Ce nu ştiam însă era faptul că şi Arnold Clark avea politică de limitare a „mileage-ului”, adică a distanţei parcurse, iar la filialele din Edinburgh nu prea am putut face simulări deoarece în cazul multor maşini trebuia să-i contactez prin mail pentru a verifica disponibilitatea acestora – fapt ce m-a enervat crunt.

Am căutat şi pe tripadvisor.com şi acolo am făcut precum Arhimede cu Evrika aceea a lui: ia uite Ariciule, ne-am scos! Din călătoriile multor indivizi pe meleagurile lui Braveheart am găsit rew fantastice pentru firma ce se găseşte la această adresă celticlegend.co.uk/car/index.htm adică pentru Celtic Legend Limited. Aceştia închiriau maşini în parteneriat strâns cu Arnold Clark, acesta fiindu-le furnizorul, fără blocarea banilor pe card, cu GPS la preţuri modice comparativ cu alte companii, cu şofer în plus moka şi, cel mai important, cu număr nelimitaţi de kilometri, pardon... mile.

Bineînţeles că am avut răbdarea să le completez formularul de pe sait pentru a vedea ce şi cum (am cerut un Mini Cooper) formular pe care l-am trimis şi am aşteptat înfrigurat un răspuns pe mail. Acesta a venit destul de repede de la... William Wallace!!! Poooftiim??? Adică de la Braveheart? Frate, eroul Scoţiei trăieşte? Nu, n-a fost deloc o glumă stimaţi telespectatori, omul chiar aşa se numeşte şi este managerul Celtic Legend. Mi-a zis mie Ariciul să-l întreb pe mail care e faza, dar m-am gândit că oricum aş fi al 1000-lea care îl chestionează pe tema asta şi am lăsat-o baltă.

Omul, deosebit de amabil (cred că nu auzise de românii „paysans” care fură prin UK), mi-a oferit un Mini One la suma de 32 GBP. I-am trimis un reply în care am adăugat GPS şi asigurare full (Excess Waiver) pentru a nu avea nicio problemă. Preţul final, de comun acord, a fost de 47 GBP pentru 24 ore, număr nelimitat de mile, şofer adiţional moka, GPS, fără niciun ban blocat pe card, rezervor plin care trebuia adus plin fără a le achita lor nimic aşa cum am făcut în Malaga cu Goldcar, asigurare full de full, super condiţii.

Maşina urma să o ridicăm de la o reprezentanţă Arnold Clark din Edinburgh de pe Seafield Road East, destul de aproape de hotelul la care eram cazaţi. Singura rugăminte pe care a avut-o Willie (nu râdeţi, aşa mi s-a recomandat) a fost ca la întoarcere să postăm pe pagina lui de Facebook câteva poze cu noi şi maşina din locuri frumoase, adică un testimonial carevasăzică. Aia am şi făcut, a meritat!

Let the adventure... begin

Înainte de această etapă, să vă spun traseul pe care l-am urmat, diferit un pic de ce gândisem şi două-trei vorbe despre limitele de viteză.

La dus: Edinburgh – Linlithgow– Falkirk Wheel (Lime Road) – Stirling Castle (Upper Castlehill Road) – Doune Castle – Balquhidder – Glencoe. Total = aproximativ 209 km. Le-am calculat pe viamichelin în km.

La întors: Glencoe – Doune – motorway spre Edinburgh, total aproximativ 189 km. Nu mă descurc deloc cu milele aşa că mă veţi ierta, sper.

Din ceea ce am văzut ulterior, prin oraş se circulă cu maxim 30 mile pe oră (mph), unele localităţi mai mici (gen situate pe un drum principal dar nu foarte circulat) au şi 40 mph. Există şi zone, anunţate în prealabil printr-o signalistică ok, de 20 mph sau de 30 mph, funcţie de caz.

Pe drumurile inter-orăşeneşti se circulă cu 60 mph, iar pe motorways (autostrada) îi dai bice cu 70 mph. Aici nu e complicat, te uiţi pe bord şi respecţi indicaţiile signalisticii, nu trebuie să te chinui să transformi mile în km... bineînţeles dacă apuci să te uiţi pe bord...

Informații despre reguli, limite de viteză, tipuri de drumuri, amenzi în Scoția puteți să aflați de pe visitscotland.com/travel/ ... ing-in-scotland sau de pe ecossedirect.com/cities/e ... ads-and-driving .

Pregătit cu toate cele de acasă – am printat de pe viamichelin.com un traseu Edinburgh Seafield Road – Linlithgow-Falkirk Lime Road-Stirling Castle-Loch Lomond-Glencoe – nu am mai citit nimic în plus despre condusul pe partea ciudată a drumului, nu am mai luat vreo hartă suplimentară în afara mini-traseului scos deja. Am spus că, dacă ne răzgândim pe drum şi schimbăm traseul, sperăm că GPS-ul scoţian îşi va face datoria, drumurile nefiind extrem de complicate din ceea ce văzusem pe google map, iar traficul redus comparativ cu Anglia (din ce citisem pe la @makuy). În plus, cine se uită la indicatoare când conduce... are numai de câştigat, spuneam eu cu tupeu. Daaar... socoteala de acasă...

Când a sosit momentul mult aşteptat, adică pe 26 martie an de graţie curent, ne-am prezentat nerăbdători la filiala cu pricina. Pe drumul făcut cu taxiul până acolo, dragul meu arici mă tot chestiona: “măi Adi, tu eşti sigur că poţi? – da, lumina dimineţilor mele, normal că pot, de putut se pune problema? – măi, prietenul meu de-o viaţă, ăştia toţi merg pe stânga aici, sunt duşi rău... – da sora mea, e straniu foc, dar trebuie, altfel ce le-am povesti copiilor când vor fi mari? ”

Formalităţile au decurs repede şi clar, tipa de la biroul Arnold Clark era destul de acră sau trezită cu noaptea scoţiană în cap, deşi subsemnatul a încercat câteva glume tembele de genul “n-am mai condus până acum pe the wrong side of the road”, chestii care nu s-au lipit de dânsa. La un moment dat l-a chemat pe Jerry, care urma să ne predea maşina şi să ne explice ce şi cum. Ăsta, un nene pe la vreo 55 de ani, foarte simpatic dar serios, ne-a dat GPS-ul şi ne-a arătat maşina. Aceasta era un Mini One Countryman cu 4 uşi, roșie cum îi place consoartei, o bijuterie de otomobil. Dar, avea volanul pe partea dreaptă, god damn it! Am uitat să vă precizez, de fapt am lăsat pentru acest moment că aici iese haiul cel mare... maşina avea cutie manuală! De ce? Păi simplu: aia care avea cutie automată era cu vreo 12 GBP mai scumpă, aşa că am zis: dacă e bâlci, este circ până la capăt! Ce, nu pot să conduc având cutie manuală? Păi la Loganul meu am cutie automată???

Jerry, după ce a luat kilometrajul maşinii (“mileajul”, pardon iar) şi a verificat împreună cu mine zgârieturile existente pe maşină pentru conformitate, m-a întrebat unde mergem, aşa de bun-simţ. I-am zis că vrem să ajungem la Glencoe, fază la care a făcut ochii maaari, crezând că-i zic bancuri cu scoţieni. “Păi... e ceva de mers până acolo”, zise el, întrebându-se în gând dacă mi-s normal la scufiţă. “Domne’, noi încercăm, oricum, sunt cu Ariciu, adică copilot straşnic”, i-am răspuns sec. S-a închinat omul în sinea lui, ne-a urat drum bun şi s-a cărat.

Şi iată cum m-am suit la volan, după ce @ariciu încercase ea să se suie înainte pe acolo, old habits die hard. Comenzile îs la fel ca la maşina “normală” numai că volanul e... în dreapta! În mintea mea ciudată prinsese oarecum rădăcini scenariul cum că acea cutie de viteze ar trebuie să aibă viteza a I-a spre şofer. Neah, e la fel ca la cele normale. Opps! Cam greu. Începuse să mi se reducă din vitejie. Setez gepeseul Tom-Tom pe prima destinaţie şi facem cunoştinţă cu Kate pe asta am ales-o dintre voci, că Ioana n-aveau. Indicaţiile au fost setate în engleză, română ioc, dar ne-am descurcat, urmând a se folosi cel mai scurt drum pentru legătura dintre două puncte.

Dau eu să pornesc maşina cu butonul Start-Stop şi o ia. Dau să plec de pe loc... opresc motorul. Iar start-stop... iar opresc motorul. Între timp, în parcarea companiei apare unul cu un Mertzan mare. Eu... pe mijlocul drumului cu Mini-ul, înjurând cu foc în limba-mi nativă. Ăla părea calm, io bucureştean agitat. Iar pornesc motorul, bag în viteză, iar se opreşte. Ăla părea că dă semne de nervozitate. Ariciu, după cum mi-a comunicat ulterior, se c****e pe dânsa, convinsă că ne întoarcem şi i-o dăm lui Jerry înapoi - maşina. Din păcate, acelaşi sentiment l-am avut şi eu, spre ruşinea-mi de mare balaur ce mă dădusem. Până la urmă mă dumiresc că, de fapt, eu o introduceam într-a treia şi de aia murea. Mama ei de mână stângă... Ies din parcare greu, cer scuze omului bombănind cum că-s retardat şi copilotul spune: aici trebuie să faci stânga. Aoleo... păi cum? Îmi vin maşini din dreapta, ce aiurea! “Ţine stânga tot timpul“. Strângând volanul cu puterea unui taur andaluz comunal virez la stânga. Era şi oră de vârf, 9 dimineaţa. Full de maşini. “Am pus-o, scumpă Milady! ”, reuşesc să îngaim.

Edinburgh – Linlithgow – pe A90 și A904, aprox 32 km

Pentru că eram de acasă “juraţi” să vedem palatul de la Linlithgow, acesta a fost prima noastră destinaţie, setând aparatul pentru centrul oraşului deoarece nu mai aveam tupeul să căutăm prin hârtii pentru adresa corectă. Am ieşit destul de greu de pe centură din cauza traficului, fiind bară la bară mi-a permis să încep a mă obişnui cu condusul “on the dark side”, cu schimbatul vitezelor (ce m-or fi înjurat oamenii că le-am stricat cutia de viteze... maşina având doar vreo 12.200 de mile la bord).

Simpatica Kate ne-a luat pe centura Edinburgh-ului şi ne-a scos pe un drum naţional cu o bandă pe sens. Mie, vă daţi seama, că mi-a fost un pic peste mână să mai opresc pe undeva să setez corespunzător gipiesul pentru autostrada M9, care ştiam că ne scoate în Linlithgow mai repede, iar colega de excursie nici nu a îndrăznit să facă altceva decât să fie atentă la trafic, indicatoare şi să rămân naibii pe stânga. Nu ştiu ce mă făceam fără ea!

Drumul nu a fost deloc aglomerat, probabil că majoritatea o luau pe motorway, a fost plăcut din punct de vedere al peisajului dar nu extraordinar. Calitatea asfaltului era una foarte bună, signalistica era clară, nu am plângeri.

Şi o auzim noi la un moment dat pe Kate spunând “in 400 yards, at the rotary, take the third exit”. Ce zice asta cu Rotaru? Ajungem la locul cu pricina, că nu stătea nici mama lui Mihai Viteazul să calculeze iarzii, constatând că ăla este giratoriu. Mă aşteptam la o exprimare gen “at the roundabout” dar tanti Kate a ţinut-o pe a ei tot drumul. Vizualizez mental ce ar trebui să fac şi mă introduc în giratoriu, după ce mă asigur din dreapta, pe mijlocul şoselei. Acum, e impropriu spus giratoriu. De fapt scoţienii au, în genere, un fel de suprafaţă din cauciuc circulară, de mici dimensiuni, care reprezintă acest sens. Poţi trece ca nebunul peste dânsa şi să nu o vezi. Eu mă aşteptam la borduri gen Videanu, la un spaţiu cu buruieni, flower-power şi alte cele... dar nu. Aici mi-am luat şi primul claxon, deoarece, în curbă, i-am cam tăiat faţa unuia care făcea a doua la stânga, eu trebuind să stau cât mai pe interior deoarece ieşeam mai târziu. L-am înjurat birjăreşte, tot eu cu tupeu, dar alt claxon nu mi-am mai luat tot drumul.

Am ajuns la Linlithgow fără peripeţii şi, neştiind unde era exact castelul, deşi îi vedeam turnurile pe după multe construcţii, am zis să ne orientăm după o parcare free. Am găsit una în centrul oraşului, aferentă supermarket-ului Tesco. Scria clar acolo că timpul maxim de staţionare este de două ore, era moka, şi că se înregistra numărul maşinii dacă nu te conformai. Oricum nu stăteam atât aşa că am coborât, eu un pic gen Shakin Stevens, din maşină. Am luat-o la pas spre castel, după indicaţiile unei doamne şi... tare ne-a plăcut ce am văzut!

Linlithgow – Falkirk Wheel – pe A803 si un pic pe A9, aprox 17 km

Întorcându-ne în parcarea Tesco Supermarket, după ce am luat de câteva lire apă plus ceva de ronţăit pe drum, am setat aparatul ce ținea închis glasul simpaticei Kate pentru Falkirk, care se afla la o aruncătură de băţ de noi. Nu ştiu ce a făcut fata cea englezită că iar ne-a scos pe un drum naţional/inter-regional, fapt ce iar m-a bucurat cumva. Spun asta pentru că drumul acesta, nefiind aglomerat, mi-a indus acea stare de linişte necesară întreprinderii călătoriei, acomodarea cu stilul de mers „on the wrong side” nefiind una facilă, nici chiar mie, care credeam că-i mai lejer decât părea.

Simplu era să ieşi de pe un drum secundar şi să faci stânga, apoi era clar că rămâneai pe partea aia, dacă aşa conduceau oamenii ăia eu nu mă opuneam. Mai grav era dacă trebuia să ies de pe banda mea şi să fac dreapta, adică să tai sensul celălalt de mers. Acolo, Kate nu mai era prietena noastră. La fel şi când ieşeam din giratoriu. Dacă ieşeam pe primul “exit”, Kate era lăudată. În caz contrar, primea unele apostrofări necuviincioase, imposibil de expus aici.

Pentru Falkirk Wheel nu am găsit o posibilă adresă în gipies, deşi am avut timp să stăm în parcare, netulburaţi. Am zis că îi dăm iar centrul oraşului şi... gata. Ieşind de pe A803 şi intrând pe A9, în apropierea oraşului am dat de indicatoare. Acestea erau către centru, Laurieston, Camelon şi Hallglen, din ce îmi aduc aminte. Am luat-o spre centru, dar ioc indicatoare cu celebra Roată. Ne-am oprit noi la o benzinărie unde am rugat-o pe Milady aricită să întrebe ce şi cum. Eu am stat de pază în maşină nu de lene ci de frică să nu o fi lăsat-o aiurea şi să am probleme. S-a întors şi @riciu, cam supi, deoarece nenea de la benzinărie era nuj ce arab (straniu rău) ce nu vorbea bine engleza, iar un nene scottish i-ar fi spus să urmeze indicatoarele spre Camelon. Asta am făcut, luând-o prin oraş, după primul indicator de acest gen întâlnindu-le şi pe cele cu Falkirk Wheel.

În cazul în care nu doriți să bănănăiți precum am făcut noi puteți accesa acest link falkirk-wheel.com/faq/16- ... e-falkirk-wheel , toate informațiile despre cum să ajungi la acest obiectiv fiind prezente în detaliu. Totuși, nu cred că este facil de reținut absolut tot, chiar dacă aveți un copilot strașnic precum am avut eu, pentru că în graba mașinii ar trebui să memorați totul by default. Mai există și varianta, mult mai simplă de altfel, de a seta GPS-ul pe adresa “Lime Road, Tamfourhill, FK1 4RS”, dacă o are în soft. Eu nu am mai căutat ulterior în aparat această adresă, scăpasem cu bine și ne grăbeam spre următorul punct de atracție.

Ne pregătisem cu bănuți deoarece știam că parcarea la Falkirk Wheel se plătește și, apropiindu-ne de interesanta construcție am găsit imediat un spațiu gen parking, amenajat pe dreapta. M-am asigurat atent să nu vină nimeni de pe contrasens, adică din dreapta mea față, m-am uitat în oglindă pentru ce o fi venit din spate și m-am introdus în dreapta. Spațiile rezervate parcării au un fel de aparat cu indicațiuni aferente: puneți 2 GBP în device, luați bonul și afișați-l la vedere în mașină. Întâmplător sau nu, cu banu-n mână lângă automat și citind ce era scris și pe niște panouri mari (salvați pădurea, etc) văd un tichet care stătea cuminte în buza aparatului, parcă așteptându-mă. Acesta avea data din ziua respectivă, cu vreo oră și jumătate mai devreme. L-am luat și l-am afișat pe bord cu drag, mulțumindu-i Bunuțului că are grijă de noi și de păduri, adică nu am mai printat un alt tichet și toată lumea a fost fericită.

La centrul destinat vizitatorilor acestui obiectiv o don’șoară foarte amabilă, după ce ne-a întrebat de unde suntem și i-am spus senini “from Transylvania” (a făcut ceva gen “woow! ”) ne-a recomandat să mergem spre vizitare în Dunblane sau la castelul din Doune, eventual la Loch Katrine, spunând că acolo sunt peisaje romantice. Glencoe i se părea a nu spune nimic dpdv vizual, ba chiar zicea că-s serpentine cam nașpa. Noi am regândit un pic situația și am zis să mergem pe mâna ei, părea cam departe totuși Glencoe și nu mai aveam chiar toată ziua la dispoziție. Ne-a dat o grămadă de pliante iar noi la plecare am setat pentru Stirling Castle gepeseul.

Falkirk Wheel – Stirling Castle (adresa Upper Castlehill Road) – pe A883, apoi pe A872, aprox 22 km

Iar ne-a luat pe scurtături Kate! Mi-a plăcut teribil acest drum, începeam să ne îndepărtăm de potențiale aglomerări urbane, aceste două drumuri pe care ne-a introdus au fost spectaculoase din punct de vedere vizual. Pe dreapta vedeam cușme muntoase acoperite cu zăpadă, în depărtare, în stânga, mici localități de la “țară", îndepărtate și acestea, un peisaj rural care începea să semene cu ceea ce aveam noi în photoshop-ul mental că ar fi Scoția, până să ajungi spre Highlands.

Pe măsură ce ne apropiam de Stirling am zărit și monumentul lui William Wallace, undeva în dreapta, cam departe de castel, fapt ce ne-a pus un pic în încurcătură deoarece am cam fi vrut să le vedem pe ambele. Detalii despre acest monument puteți vizualiza aici nationalwallacemonument.com/index.php .

Drumul a fost super-liber, dar cam strâmt pentru două mașini, la un moment dat când ne-am întâlnit cu una ce venea pe celălalt sens am cam luat-o pe arătură, de frică să nu julesc mașina. Ajunși în Stirling, navigatoarea ne-a condus la marele fix acolo unde vroiam să nimerim numai că am avut un maaaare autocar în spatele meu în timp ce urcam pe extrem de strâmta stradă ce ducea la castel (Upper Castlehill Road) și am cam fost stresat. În parcare un nene ne-a făcut semn să intrăm și apoi să trecem pe la dânsul să ne ia banul. Aici parcarea a fost 4 GBP, el nu a avut să ne dea restul dar am plătit la ghișeul castelului și i-am arătat ulterior, ca niște români/transilvăneni corecți ce suntem.

Stirling Castle – Doune Castle – pe A84, aprox 14 km

De la castelul Stirling am identificat o distanță apreciabilă până la monumentul lui Wallace și ne-am lăsat păgubași în încercarea de a ajunge la acesta, eram contra-cronometru. Așa că am zis să mergem pe propunerea fetei de la Falkirk și să o luăm spre Doune Castle, care oricum era în Explorer Pass, adică era gratuit pentru noi.

Am ieșit din oraș și am luat-o pe A84 care ne-a dus fix până în micro-orășelul Doune, fără griji, probleme sau mai știu eu ce peripeții. Mai greu a fost cu accesul spre castel. După ce am trecut prin orășel, conform indicațiilor trebuia să facem dreapta, adică să mă introduc pe contrasens, pe un drum numit A820, care deși este mic și neînsemnat, era destul de circulat. Aleea de acces, pentru că nu pot să-i zic drum, pentru castel era atât de meschină încât nu-mi venea să cred. Am dat semnal dreapta, am așteptat o grămadă să treacă toată lumea și... uști! Am scăpat viu și nevătămat! Mai grav era dacă veneai de pe A820 pe contrasensul meu și vroiai să faci stânga spre obiectiv. Deoarece intrarea era în unghi de 45 grade trebuia să faci vreo trei mișcări ca să intri pe trasa ideală!

Doune Castle – Balquhidder – pe A84, aprox 34 de km

Ei bine, onorată audiență, după ce ne-am clătit ochii, spiritul și mintea la castelul Doune am stat în parcarea-i și am pus țara la cale. Mergem spre Loch Katrine, după cum ne-a zis fătuca? Păi, da! Și atunci am setat device-ul pentru cel mai apropiat sătuc găsit pe hartă, adică Brig O’Turk.

Deja peisajul ne arăta că ne apropiam de parcul național Loch Lomond – Trossachs, aerisit, din nou munți în zare, din ce în ce mai aproape, puține autovehicule în circulație, aer extrem de curat, soare pe cer strălucitor, câțiva nori pufoși... o adevărate încântare produsă spiritului celor doi călători pe repede-nainte.

Am trecut prin Callander, un orășel absolut “lovely” și, în Kilmahog am zărit primele panouri mari cu regiunea Loch Lomond&Trossachs. Tot acolo, în Kilmahog, Kate ne-a spus să facem stânga. După ce am efectuat cuminte ce-a zis ghida noastră, am tras în parcarea motelului “Lade Inn” pentru că imaginea se cerea a fi privită de pe loc. În dreapta noastră se zăreau munții înzăpeziți, la câțiva pași de noi o turmă de oi stătea Zen și admira verdele crud al ierbii, liniște apăsătoare împrejur… mmm, un adevărat sanatoriu!

Pornind din nou la drum, peste câteva sute de metri ne-am oprit brusc deoarece niște bolarzi de beton blocau drumul pe care trebuia să-l urmăm spre Brig O’ Turk. Acest drum era închis pâna la 31 martie, anul curent. F... k! S-a dus naibii și Loch Katrine și Loch Lomond și toate alea ce erau pe acolo! Și acolo am luat hotărârea decisivă: mergem Milady la Glencoe, că altceva nu văd ce am putea face și oricum asta era inițial punctul terminus al călătoriei? Mergem! Și nu am regretat nicio secundă, felicitându-ne ulterior în repetate rânduri pentru această decizie.

Ne-am reîntors pe A84 și i-am dat bice cailor mini ai Mini-ului. Aveam de făcut vreo 64 de mile, adică vreo 103 km. Am mers, tot drumul la limita vitezei, oprindu-ne din când în când puține minute pentru a admira peisajul, vremea o impunea. Primul stop l-am făcut după numai câteva minute deoarece în stânga noastră se întindea superb Loch Lubnaig. Am găsit o parcare și am intrat mintenaș acolo, Milady s-a dus să facă poze iar subsemnatul stătea și se uita din mașină precum un sugar înfometat căruia i s-a adus lăpticul la biberon.

Din nou grăbiți ne-am întors pe șosea și am continuat să privim în stânga și-n dreapta (chiar și eu pentru că prinsesem tupeu iar traficul era extrem de redus) peisajul fiind de excepție iar vremea și Bărbosul de sus făcându-ne toate poftele necesare încărcării acumulatorilor mentali. La un moment dat observăm un indicator pe care scria “Rob Roy’s grave, 2”, acesta aflându-se în localitatea Balquhidder, unde eu deja redusesem viteza. Consultându-ne doar din priviri într-o miime de secundă, ca la Jocurile Olimpice, am tras rapid dreapta de volan și am urmat indicatoarele cu sfințenie. Dacă până aici mai auzeam ceva mașini și parcă era mai populat, ei bine de aici parcă tăcerea ce urma era destinată a ne reculege pe drumul spre locul de veci al marelui erou scoțian. Drumul extrem de strâmt parcă nici nu mai conta, eram în ținutul lui MacGregor și asta era cea mai frumoasă surpriză a expediției noastre până în acel moment!

Am revenit mai apoi pe drumul principal, spre Glencoe, schimbați de această întâlnire intempestivă cu istoria, de pacea pe care o degaja micuțul lăcaș de cult al parohiei Balquhidder și de simplitatea pe care o degajau mormintele familiei MacGregor... doar câteva bucăți de tartan specifice clanului în condițiile în care, în alte țări, persoane care reprezintă zero barat au beneficiat de mausolee luxoase garnisite cu fax pentru a trimite mesaje de pe lumea cealaltă.

Balquhidder – Glencoe, pe A84, A85, A82 aproximativ 90 de km

Această porțiune de drum a reprezentat încununarea tuturor posibilelor și utopicelor noastre dorințe arzătoare cu privire la această primă expediție pe tărâm scoțian. Parcă acolo timpul curgea altfel, ne uitam la ceas și la cât mai aveam de mers până la destinația noastră și... minutele și milele treceau greu, parcă Universul dilatând timpul și oferindu-ne răgazul necesar pentru a înțelege ce este de fapt acel crâmpei de Highland. Parcă soarele nu încerca să apună și stătea într-un ultim stand-by înainte de a se duce la culcare pentru a ne mai oferi câteva raze blânde de lumină pe cușmele albe ale munților ce ne înconjurau.

Am oprit din nou pe malul unui lac, Loch Lubhair se numea, acesta fiind pe partea dreaptă a drumului de data asta. Cele câteva minute de soare puternic ne-au arătat o altă fațetă a peisajului și o altă temperatură... deși erau vreo 7 grade parcă nu era deloc frig, o adiere suavă ne îmbrățișa iar Milady a profitat de moment să verifice și apa Loch-ului care s-a dovedit a fi de munte: rece, cristalină și parcă foarte adâncă.

Drumul nu era deloc sinuos așa cum ne speriase tanti din Falkirk, avea curbele atât de line încât le luam cu maxim de viteză admisă. Ar fi trebuit să vină la noi pe Transfăgărășan sau pe Transalpina sau numai pe Dealul Negru dacă ar fi dorit sinuozități. Pe tot parcursul, am uitat să precizez, există marcaje pe carosabil cu “slow” înainte de curbe, ca și indicatoare de reducere a vitezei.

Încă vreo trei opriri am mai înregistrat până la Glencoe, adică până la zona în care o trecătoare asfaltată impecabil este străjuită în stânga și-n dreapta de culmi nu foarte înalte dar aproapiate de șosea și care îți conferă nu un sentiment de presiune, coercitiv ci unul complet opus, majestuos, geologico-imperial.

Una dintre opriri am făcut-o în dreptul zonei care se numește Rannoch Moor. Aceasta este o întindere de aproximativ 130 de km pătrați care incorporează și aria prin care trece șoseaua A82 spre Glencoe. Este un habitat special, mlăștinos, sălbatic, care beneficiază de o vegetație și o faună deosebite, fapt ce a determinat încadrarea ca site de interes științific, respectiv ca arie de conservare. În funcție de vreme, anotimp, lumină, peisajul se poate schimba dramatic, imaginile fiind superbe. Mai multe detalii despre ce înseamnă Rannoch Moor puteți găsi aici.

Se înserase deja și am prins ultimele minute de lumină suficiente cât să fac poze fără trepied. Palide oricum și deloc reprezentative pentru ce a văzut în realitate ochiul uman. Se pot scrie tomuri întregi de literatură sau poezie generate de asemenea peisaje, plus partea istorico-legendară caracteristică acelor locuri. Știu că sună fad și desuet dar cel mai bine este să încercați o plimbare până în acele ‘amazing places’, să vă rugați la Bunuțul să vă furnizeze timp bun și apoi să constatați au ba dacă scriptorul aci de față a exagerat când a urlat, în natura sălbatică ce-l înconjura, din toți rărunchii: Scootlaaand!!!

Concluzii și alte considerațiuni finale

-Drumul de întoarcere Glencoe – Doune – Edinburgh a însumat aproximativ 189 de km, din care vreo 60 pe autostrada M9, a fost liber și undeva pe la orele 22:30 eram înapoi în capitala Scoției. Total km parcurși: aproximativ 400.

-Toată operațiunea închirierea/drum a costat așa: 47 GBP mașina, am completat cu benzină la întoarcere în valoare de 35 de GBP, 4 GBP parcarea la Stirling, total = 86 GBP.

-Nu există taxe de drum la scoțieni.

-Există indicatoare care te avertizează că sunt camere amplasate pe majoritatea drumurilor orășenești, inter-orășenești, “județene”.

-Dacă la început mi-am blestemat avariția sau chitroșenia referitoare la antamarea cutiei manuale, la sfârșitul zilei, deși rupt de oboseală, manevram destul de bine mașinuța semn că mă obișnuisem. Totuși, pentru un drum mai lung sau un circuit de câteva zile aș recomanda cutia automată.

-Nu am văzut decât două mașini de poliție tot drumul; șoferii nu te depășesc dacă sunt pe bandă continuă; nu există flash-uri sau alte mitocănii; un singur claxon am luat din greșeala mea; din ce am văzut se respectă regulile ca la manual; deși mergeam sub viteza legală și în spatele meu era cârd de mașini niciuna nu m-a depășit până când drumul nu a permis-o.

-Pe drumurile cu mai multe benzi stai pe banda din stânga, este cea de viteza melcului, dacă ții stânga (fără să încaleci bordura) ești ok. Așadar benzile de viteză sunt cele din dreapta ta.

-GPS-ul este sfânt! Noi am avut și un telefon cu GPS și harta Scoției încărcată dar nu l-am folosit decât o singură dată când căutam o adresă. E bine să existe un backup.

-Infrastructura este bună, indicatoarele de circulație clare, atenție la limitele de viteză care se ajustează pe parcurs în funcție de tipul de drum, zonă populată, curbe periculoase, etc.

-Șoferii lor sunt mai permisivi, mai ales că văd mașina închiriată – aveam câtamai sticker-ul cu “Arnold Clark” pe lunetă – să le dea D-zeu sănătate!

-În concluzia concluziei: în 13 ore și jumătate de condus pe aceste meleaguri am venit mai puțin obosit decât dacă aș fi mers din Militari spre Pantelimon la oră de vârf!

Bless ye and sealbh math dhuit!


[fb]
---
Trimis de le_maitre in 06.04.14 03:31:24
Validat / Publicat: 06.04.14 08:07:56
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în MAREA BRITANIE.

VIZUALIZĂRI: 7125 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

31 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (le_maitre); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P03 "Moamă, ciudată rău faza cu volanul". Jerry, extrem de calm și dedicat explicațiilor.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 45200 PMA (din 48 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

31 ecouri scrise, până acum

le_maitre [06.04.14 04:40:39] »

@webmaster: Cu rugămintea atașării acestui link http://www.youtube.com/watch?v=S2CFM4ev-g8

Mulțumiri la superlativ!

webmaster [06.04.14 08:06:55] »

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu)

-

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

traian.leuca † [06.04.14 09:30:51] »

Frumoasă descriere a experienţei condusului maşinii cu volanul pe partea dreaptă!

Eu nu am reuşit acest lucru acum 3 ani în Londra decât parţial. Foarte amabilă, gazda unde locuiam ne-a oferit maşina să putem vizita unele obiective situate în afara Londrei (Windsor-ul în mod special).

Am făcut câţiva km pe străduţele din cartierul rezidenţial Warlington, dar când am constatat că prea des caut cutia de viteze pe la uşă am abandonat ideea.

Poate că dacă maşina era închiriată şi avea toate asigurările aş fi riscat, aşa nu am vrut să profit de bunătatea gazdei mele care mi-a oferit "moca"o cameră pentru 8 zile plus alte servicii.

MCM [06.04.14 09:51:58] »

Deci te-ai ţinut de promisiune, râsul dimineţilor noatre. N-am rezistat să nu-mi anunţ prezenţa. Stai să-mi iau "cafiaua" şi mă întorc să mă apuc de citit. Să nu pleci, da?

MCM [06.04.14 10:26:06] »

@le_maitre: Nu ştiu de ce îmi vine în minte bancul: "Un beţiv, pe autostradă, merge pe contrasens şi aude la radio:

“În acest moment, pe autostradă un nebun conduce pe contrasens... " moment în care, beţivanul scoate capul pe geam şi strigă iritat: Nu unu, sunt sute, sute!!! " - cu aplicabilitate generală în rew de faţă, desigur cu mici diferenţe, legate de starea de încântare bahică, care lipseşte cu desăvârşire. Ai naibii englezoii ăştia, circulă toţi pe partea greşită a drumului.

Dar, lăsând gluma la o parte, sunt convinsă că este greu şi ştiu că nu m-aş fi descurcat (am încercat în urmă cu mulţi ani, şi după 2 intersecţii parcurse, am tras pe dreapta, ups, pardon, pe stânga şi am zis că nu mai plec de acolo)

Fratele meu, acest Emerson Fittipaldi al site-ului, ai fost un maestru cu adevărat, numai cine nu a încercat să conducă pe banda din stânga, nu-şi dă seama cât de greu este.

Haioasă descriere, hotărât şofer, ager copilot. Câtă pasiune ai pus în rândurile astea.

La următoarea expediţie count me în by default.

Cu riscul că mă repet: fotografiile sunt grozave.

Freeeedooom!!!

TraianS [06.04.14 10:43:29] »

Foarte faina masinuta Spune drept, copilotul a trecut si el la volan macar pentru cateva sute de metri, sau nu? Sunt sigur ca nu s-a putut abtine. Cel putin doamna mea asa face.

Eu am o gramada de patanii cu mersul pe partea stanga, dar de obicei am probleme cand merg in Romania. Am mers de cateva ori pe partea gresita Cel mai nasol e cand intri pe un drum secundar. Atunci uiti si intri pe partea gresita.

Cea mai tare intamplare. Era o iarna cumplita, un metru de zapada pe masina. Trebuia sa merg undeva de dimineata. Ma duc in frig, curat masina, curat parbrizul (mai mult in partea soferului)... imi ingheata mustata (aia virtuala) etc. Ma sui in masina, scutur bocancii de zapada, pun centura... dau sa pornesc si sa apuc de volan. Ia volanul de unde nu-i... Pentru o secunda m-am gandit ca mi-a furat cineva volanul. Radeam singur ca prostul...

La capitolul camere/radare, as mai mentiona ca prin Scotia si Anglia am vazut camere cu "average speed". Iti inregistreaza placa si ora la care ai trecut pe langa o camera, iar peste cativa km, din nou placa si timpul. Fac media... si le da "average speedul". Deci faza clasica... in care se incetineste doar in zona unde sunt camerele nu tine.

Un alt amanunt, ce mi-l amintesc, e ca Tom Tom, ne anunta daca depaseam viteza maxima pe acea bucata de drum.

Stirling... tare as fi vrut sa-l vad si eu. Citisem mult despre batalia lui Wallace, cum era raul, poduletul, strategia etc. Mi-ar fi placut sa vad zona.

Mi-a placut reviewul. Felicitarile sunt de prisos.

Uite, daca ai sa vizitezi Ciprul... iti poti pune aceste noi "skilluri" to the test.

Slangevar.

Cristian_h* [06.04.14 10:55:36] »

@MCM: te-am prins cu lecţia nefăcută, ei circulă cum trebuie, aşa cum l-a învăţat tatăl nostru latin Traian pe celălalt tătuc (era să zic pe mama noastră) Decebal, noi (adică cei 90%) ne-am sucit şi mergem pe ˝invers˝ şi asta tot de la americani vine şi de la nenea ăla mic, francez născut în Corsica!

Acum serios, condusul pe stănga se pare că este mult mai uşor pentru om, are a face cu câmpul vizual şi cu faptul că majoritatea dintre noi folosim cu precădere mâna dreaptă, asta, nu scade însă cu nimic meritele Domnului Maestru!

Eugenia55* † [06.04.14 10:56:39] »

Inca nu sunt eu insami suta la suta dar e timpul sa lucrez la asta asa ca am 2 intrebari, o speranta si-un peseu:

1. Ai zis ca arondariciu are mai multi pori, deci cati pori are fiecare?

2. AVETI LOGAN? PE BUNE? sau e la misto

Rog raspuns expres si pe urma zic de ce am intrebat

Speranta:

Sper ca pogoniciu avea pampers la momentul ACELA

P. S. : stiu c-ai zis-o la nimereala dar drumul Militari-Pantelimon e drumul dintre noi si voi, asta se numeste coincidenta si mie mi-a cazut bine!

Costi [06.04.14 12:32:09] »

@le_maitre:

Nu am avut ocazia până acum să conduc o mașină pe partea stângă, decât atunci când tai curbele dar după ce ai povestit, nici nu cred că voi conduce vreodată de-a-ndoaselea. M-ai convins definitiv să nu încerc așa ceva, chiar dacă voi ajunge pe la Traian (S, nu tatăl), sau pe la englezi. Săracii, de ei e mai nasol, că trebuie să umble prin toată Europa pe partea "ailaltă"!

Mă gândesc ce de chestii haioase, dar și ciudate s-or fi întâmplat la suedezi, când acum vreo 50 de ani au schimbat partea, de pe stânga, pe dreapta...

Povestit savuros, poze frumoase, locuri minunate... mă întreb cum de le-ați mai putut vedea, cu tot stresul ăsta de condus pe stânga...

MCM [06.04.14 12:59:48] »

@Cristian_h:

te-am prins cu lecţia nefăcută

în apărarea mea spun că am remediat acest lucru, prin, cum altfel, căutarea pe gugăl. Şi iată ce lucruri interesante am găsit. O să vă placă.

voom.ro/index.php/lifesty ... sita-a-drumului

@Eugenia55: Pe unde-mi umbli? În afară de Militari, evident! Ţi-am cam simţit lipsa. )

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
le_maitre [06.04.14 13:46:22] »

@traian. leuca: Deși poate sună sec și nu apar înflorituri, este cât se poate de real: Vă mulțumesc pentru aprecieri!

Tare rău faza cu căutatul schimbătorului prin portieră )

le_maitre [06.04.14 13:50:16] »

@Sister MCM: Hahahaha!!! Auzi tu, sunt sute

Scumpă soră te aștept în the next expedition să încercăm varianta condusului eronat, promit că îți voi dezvălui toate secretele ce m-au purtat pe drumurile de pi stânga! Nu de alta dar după câteva mile bune s-ar putea să ai o surpriză și să constați că poți, tu fiind printre puținele demoazele pe care le-am văzut conducând mișto pe serpentinele de la Râșnov!

Lots of kisses and many thanks!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
le_maitre [06.04.14 14:18:56] »

@Scottish Master Traian: Brother, nu zic despre copilot decât atât: se abține de atâția ani să conducă încât nu a avut nicio reacție de genul, chiar dacă mașina era o bijuterie! Nu a fost vreo fană a acestei îndeletniciri niciodată, dar ca navigator este perfectă!

Absolut bestială faza cu urcatul la "volan" )))

Mersi mult pentru completările cu camerele, nu prea le-am acordat suficientă atenție în rew, bine nici pe drum pentru că am mers la limita offsaid-ului. Sper să fi scăpat, amenda pentru depășire e vreo 60 GBP, parcă.

Da, Tom-Tomu' a fost setat să citească depășirea vitezei maxime, însă doar pe avertizare vizuală. Nu i-am dat și avertizarea sonoră pentru că nu vroiam să am un stres în plus pe cap, oricum Milady se uita ca un uliu la viteza cu care rulam, la GPS și la indicatoare și mă anunța cu deosebit calm când: depășeam, atingeam marginalul carosabilului sau bordura, etc. Pe ea o înghițeam dar să-mi piuie GPS-ul în cap obsesiv... neah!

Fii atent aici propunere: la anul continuăm expedițiile în Scotland. Încercăm varianta Inverness- Northern Highlands, apoi vest spre Hebride (nu cred că ne lasă ăia să mergem pe insule cu mașina). Am început deja să căutăm variantele cele mai bune, crazy people. MCM-a s-a abonat deja, nu veniți și voi? Facem mini-întâlnire AFA de mare angajament!!!

For Cyprus, i'm already very eager!

Onair!

le_maitre [06.04.14 14:43:58] »

@Doamna Eugenia:

Vă mulțumesc pentru ecou, mi-ați făcut o imensă bucurie revenind!

1. Din păcate nu am numărat exact porii umani, mă voi ocupa într-un potențial rew postat în "Filozofări... " Pot spune că @riciu are de două ori mai mulți din cauza țepilor care, atunci când se ascut, deschid suplimentul de pori din dotare, adică pe românește este extrem de sensibilă și senzitivă.

2. Pe bune că avem Golan! Se numește LUA, nick-ul provine de la numărul mașinii, și se aude un țăcănit la volan atunci când rulează. Țăcănitul are ochelari de vedere, nu de cal, așa că dacă întâlniți în trafic o săgeată argintie neinscripționată pe portbagaj cu detalii de motor, marcă etc... dați un claxon scurt să știu că am fost recunoscut.

Reply pentru speranță: nu avea pamperși!!! Madre de Dios!

Reply pentru P. S: veți râde, n-am zis-o la mișto! De multe ori, atunci când ne-am întors din preumblările noastre din zona Sibiului pe A1 și am intrat prin Militari... până acasă am făcut vreo oră!!! Treceri de pietoni fără număr, bară în bară, 700 de stopuri până la Leul apoi pe Splai alte cohorte de mașini, la Muncii balamuc! Pe partea cu b-dul Timișoara aceeași problemă plus lucrările de la Răzoare cu metroul vieții! Dar asta nu înseamnă că nu-l putem face într-o seară, relaxați pentru o mini-întâlnire la ceaiuri dansante au ba...

Vă îmbrățisez cu maaare drag!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
le_maitre [06.04.14 14:54:03] »

@Costi: Să-mi spuneți, în privat, ce culoare are mașina ca să știu cum negociez virajele când ajung la Dvs

Eu unul vă vizualizez mental conducând pe partea ailaltă, face parte din farmecul călătoriei să încercați ceva nou, eventual cu automată. Acum, speram să conving oamenii că se poate realiza, cu ceva transpirații recunosc, această întreprindere... dar văd că am obținut efectul invers

Recunosc cu mâna pe tastatură că, la început, nu m-am relaxat, nu aveam cum, așa că am scăpat din vedere admiratul. Bine, nici nu prea aveam ce, eram prin orașe, peisajele încă nu erau de vis. Daaar, după ce m-am mai obișnuit, am trecut la uitat stânga-dreapta fără dificultate, traficul și tipul drumului o permiteau, plus faptul că acele "amazing" imagini ce ne înconjurau cereau ocheade constant.

Mulțumesc maxim pentru aprecieri cu pălăria dată jos, vorba cuiva drag foarte mie dar care se manifestă rar pe aici!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Michi [06.04.14 17:28:19] »

Ce ne facem fetelor cu asemenea useri talentaţi la pătrat? El şi ea sau vice-verso, respiră talent prin toţi porii, şi comic de situaţii, şi bună dispoziţie, şi mai tot ce elogios aşi putea scrie. Dacă Scoţia v-a inspirat asemenea reviewuri (noi am văzut-o cu o excursie dezorganizată prin anii nouăzeci şi mi-au rămas în minte doar trei castele asemănătoare şi trei babe-ghid care ne arătau o draperie de unde ieşea când vroia ea, o stafie.

le_maitre [06.04.14 17:59:13] »

@Michi: Săru' mâna mult de tot Mama Michi... noi am căutat stafiile peste tot, dar după draperii chiar nu ne-am gândit că s-ar putea ascunde!!! Numai cimitire-n miez de noapte visam

Vă mulţumesc din inimă pentru vorbele de duh!

ariciu [06.04.14 20:53:21] »

@all: Articolul de faţă imploră o completare... adică un Ghid al copilotului într-o ţară în care se circulă pe dos.

Păi să vă explic ce trebuie să facă în această situaţie un copilot de nădejde:

- niciodată nu trebuie să emită pretenţii pentru atingerea covrigului. Este cel mai safe să stea la locul lui, chiar dacă e pe partea greşită a maşinii;

- în permanenţă trebuie să verifice oglinda din stânga pentru a vedea distanţa faţă de un pericol des întâlnit în cazul condusului pe partea cealaltă: bordura;

- întotdeauna să fie atent la: indicatoare de viteză (verificând în acelaşi timp şi vitezometrul maşinii), indicatoarele pentru obiective turistice şi distanţa înscrisă pe acestea (făcând tot timpul transformarea din mile în km), maşinile care vin din stânga la intrarea în giratorii

- întotdeauna să se poarte cu blândeţe cu şoferul şi să-l încurajeze chiar dacă sunt momente când prin cap îi trec gânduri gen: "unde naiba vrea ăsta să ajungem la Glencoe, când el nu e în stare să pornească maşina de pe loc?!?!!? " sau "cine dracu' m-a pus să nu iau eu un tur ca să stau naibii chill că totuşi ajung să văd ceva pe ziua de azi??? ";

Va continua că mi-au venit musafiri...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
makuy* [09.04.14 15:06:08] »

Pai, bine, măi, Maestre, măi! Nu zisei eu că e musai mașină cu cutie automată când circuli pe partea greșită a drumului? Nu-i păcat de scurta la mână pe care cu siguranță ai făcut-o trecând dintr-a treia într-a-ntâia - că, de, chiar și pe partea greșită, mașina tot cu a-ntâia pornește, bate-o vina! )

Păi, Felicitări cu F mare și bine ai venit în clubul stângacilor (unul elitist, zău). Cred că cele mai vivante amintiri din periplul scoțian sunt cele petrecute la volan (chiar când se vor mai estompa restul, astea vor râmâne, parol!)

Super articol, de nota 900 cu plus!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
claudiu 71 [09.04.14 20:23:11] »

@le_maitre: >Chiar e greu sa ma abtin sa nu elogiez sincer modul in care reusesti modalitatea de transpunere a unui sejur pe display (era sa zic hartie). Dezvolta mult optimism si umor chiar intr-un peisaj sobru dar romantic.

La centrul destinat vizitatorilor acestui obiectiv o don’șoară foarte amabilă, după ce ne-a întrebat de unde suntem și i-am spus senini “from Transylvania"

Este real sau ati vrut doar sa faceti o trimitere la Dracula?

Sic-ul autoturism aflat in proprietate pe timpul sejurului este la origini o productie britanica dar de vreo 4-5 ani se fabrica la Magna Steyr in Graz iar pretul este ceva mai mic decat pe insula.

http://www.magnasteyr.com/media/press-releases-news/news-page/2014/01/30/media-release---magna-signs-new-manufacturing-contract-with-bmw-group.

Este si favoritul sotiei dar deocamdata este bun si un Corsa pentru oras

Era sa uit cu volan pe dreapta,of course.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
le_maitre [09.04.14 22:44:10] »

@makuy of the Brits: Eheee… îmi era frică de urecheală din partea ta şi n-am scăpat Să-mi fie ruşine că, după tot ce ai scris, după toate detaliile ghidului tău, după toate Magnele Cum Laudae pe care ţi le-am adresat... tot ca mine am făcut, me = crazy "transylvanian" guy!

Acum se impune o precizare: uneori avariţia de care dau dovadă este complet nejustificată, vezi cazul de mai sus, pentru 12 GBP! Daaaar... vorba ta: cu toate erorile de plan comise şi munca-mi îngreunată de propria-mi “stângă”, sunt sigur că amintirile cele mai tari astea vor fi, până la urmă.

Mă-nclin şi-ţi mulţumesc fremos pentru tot, promisesem mai deunăzi că scriu şi chiar aşteptam înfrigurat reacţia ta.

Freeedoooom!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
le_maitre [09.04.14 23:09:03] »

@claudiu: Cuvintele-ți deosebite au fost primite așa cum se cuvine, iar mulțumirile nu contenesc!

Să explic puțin faza "transilvăneană". Încă de la primele noastre ieșiri ne-am izbit de o chestiune: toată lumea ne întreabă de unde suntem! N-avem fețe de meridionali, nici de aia nici de ailaltă, oamenii nu bănuiesc de unde am putea fi și ne chestionează. Poate au pățit-o și alții, dați-mi de știre dacă așa-i. Acum, în toate cazurile am răspuns: Romania! Numai că, la scoțieni, după primele două persoane (care au rămas impasibile) ne-au apucat idei năstrușnice și am schimbat registrul. Suntem bucureșteni, get-beget, precizez.

Așadar, începând din orășelul Linlithgow, am hotărât să spunem altceva. Nu trecu juma' de ceas și deja am fost întrebați: where are you from? Transylvania, am replicat, mustind în colțul gurii un rânjet sadic. "OoooH, lovely, really? " sau "woow" cam astea au fost ecourile. Păi să nu te distrezi, carevasăzică?

Normal, faza nu merge în Italia, Spania, Franța, Anglia, Irlanda, unde ne cunosc ăia ca pe cai breji.

Nu știam de Mini că-i făcut acum la Graz, omul cât trăiește se cultivă, many thanks. Daaar... mi-am dorit dintotdeauna să conduc un Mini Cooper, vezi filmul "The Italian job" care a fost bestial! Nu au avut oamenii de la Arnold, așa că i-am luat doamnei un One. I-a plăcuuut!

Multiple salutări și vielen Dank!!!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
iulianic [13.04.14 20:41:17] »

@le_maitre: Mă bucur când dau primul vot la un review (sau superbonusul), dar când dau votul cu numărul 40... e ceva rarisim.

Am citit mai târziu rândurile tale pentru că voiam să n-o fac în grabă. Ştiam că mă vor delecta prin stil şi conţinut. Felicitări pentru meticulozitatea cu care ne-ai relatat experienţele tale de şofer pe partea "eronată" a drumului, precum şi pentru aventura pe care aţi pus-o la cale în doi!

Sunt sigură că Scoţia este frumoasă şi merită din plin să-i acorzi câteva zile de vacanţă. Chiar voiam să fac anul acesta o "Anglia - Irlanda - Scoţia", dar probleme mai importante nu-mi permit să plec anul acesta nici mult şi nici prea departe. Citesc cu interes ceea ce scriu alţii pentru că ştiu că la un moment dat voi avea nevoie de informaţii. Cât despre condusul pe partea cealaltă sau condusul în general... semăn atât de mult cu @ariciu!

Vacanţe frumoase oriunde şi oricând!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
le_maitre [13.04.14 22:25:53] »

@iulianic: Doamnă, vă asigur pe această cale că mesajul Dvs a fost primit cu mare bucurie, mulțumiri adânci și speranța ca măcar să vă fi amuzat de trăznăile expuse!

Mulțumirile continuă și în aria votării... e un număr magic și rar într-adevăr.

Stau strâmb și judec drept gândindu-mă oare cum aș putea să-mi eliberez creierașul de alte informații inutile și să pot stoca cât mai multe de ordin "călătoresc" (ca să inventez o vorbă și să nu zic 'turistic') pentru că ăsta e rostul nostru de a fi.

Să vă aducă Iepurașul un cadou special!

Săru'mâna!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Mala [01.06.14 23:44:45] »

Descrierea haioasa a "angoasei" de a conduce " pe partea gresita a drumului" este absolut definitorie pentru calatorul /sofer pe taramuri britanice. Ma regasesc in stresul vostru!

Fara indoiala acest articol va fi foarte util oricarui pamantean doritor de experiente noi!!!

p. s. faza cu " suntem din Transilvania" e dementiala, si noi o practicam adesea si mor de placere macar pentru confuzia produsa in capul interlocutorului!

Scotienii n-au nici o treaba cu romanii doar pentru ca pentru ei nu exista decat englezii si restul lumii!!! (hi, hi)

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
le_maitre CONS. ONORIFIC AFA / MAREA BRITANIE [01.06.14 23:59:33] »

@Mala: Eiii... mă bucur că ai lecturat interminabila aventură 'highland-eză' și îți mulțumesc pentru echo! Multă răbdare ai avut...

Da, asta mi-a plăcut la acești indivizi: n-au treabă neam cu noi! Ca P. S. aici: bănuiam eu că nu suntem primii ce am folosit sintagma "from a region other than Romania"... nice.

Concluzia mea, poate că și a ta: next time ne va fi mai ușor cu condusul bag seamă, deja vom fi antrenați.

Slainte!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Mala [02.06.14 00:28:20] »

@le_maitre:

Nici vorba de rabdare, este o placere sa va citesc pe amandoi, Familiuta calatoare talentata!

le_maitre CONS. ONORIFIC AFA / MAREA BRITANIE [02.06.14 00:45:03] »

@Mala: Am dat Like! Săru' mâna!

oalistar [06.04.15 00:46:33] »

Absolut delicios articolul. Mai e nitel si se face dimineata, dar nu am putut sa ma opresc din citit, studiat si luat notite. Si noi planuim o aventura in Scotia in Mai. De ceva timp nu am mai intrat pe site si se pare ca am pierdut mult, articole atat de frumoase ca acesta merita a fi citite chiar si fara a planui o escapada.

le_maitre CONS. ONORIFIC AFA / MAREA BRITANIE [06.04.15 10:38:47] »

@oalistar - Mulțumesc pentru aprecieri! Este o alegere deosebită pentru o escapadă așa că eu îți doresc vreme superbă, de văzut vei avea cu siguranță ce și... aștept impresii calde după ce vei reveni!

cinecita [17.03.17 11:53:44] »

@le_maitre: stimate domn, sunteti dea dreptul si dea stangul "spumos". nu ma ajuta vorbele dvs. caci nu am carnet de conducere sa-l folosesc la vreo masina inchiriata, dar asta nu m-a impiedicat sa ma inchipui in situatia dvs. si sa ma "dixtrez". va multumesc.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
10 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
ariciu, cinecita, Eugenia55*, iulianic, le_maitre, makuy*, Mala, MCM, Michi, oalistar
Alte impresii din această RUBRICĂVacanța în Scoția:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.104407787323 sec
    ecranul dvs: 1 x 1