Priveliste superba, cazare modesta

TIPĂREȘTE

Am stat si noi la aceasta vila in perioada 17 – 23 septembrie 2013 (GPS: 39.67453,19.70780).

Desi citisem pareri nu tocmai bune despre aceasta locatie, desi mai fusesem intr-o vacanta in Grecia in iunie a aceluiasi an in insula Lefkada, nu am putut rezista tentatiei de a profita de o oferta foarte buna din punct de vedere financiar a unei agentii care se pare ca nu ii pot divulga numele aici: cazare 2 euro/persoana/sejur, practic platind aproape numai transportul dus - intors cu autocarul – 330 lei/persoana si feribotul – 20 euro/persoana. Aici trebuie sa mentionez o mica pungasie facuta de catre ghid care ne-a cerut in avans cei 20 de euro/persoana (10 euro/persoana pe sens) spunand ca asta e pretul, desi toate companiile de feriboturi fac reduceri substantiale daca platesti in avans o cursa dus-intors la aceeasi firma si prin urmare pretul trebuia sa fie mult mai mic. De altfel, nu sunt foarte sigur ca ar fi costat nici macar 10 euro/persoana biletul de feribot, intrucat in luna iunie a aceluiasi an cand am facut o excursie de 1 zi din Lefkada in Corfu, pretul platit a fost de 8 euro/persoana/sens si nu am beneficiat de nici o reducere intrucat la dus am fost cu o companie, iar la intors cu alta.

Drumul cu autocarul a durat aproximativ 20 de ore, plecand din Bucuresti pe data de 16 septembrie in jurul orei 19:00 (trebuia sa plecam la 18:00, dar a intarziat autocarul, caci asa se intampla in Romania) si ajungand la Vila Dini in Paleokastritsa pe 17 septembrie in jurul orei 15:00. Pe traseu s-au facut 3 opriri (2 in Bulgaria si 1 in Grecia), iar traversarea cu feribotul din Igoumenitsa catre Kerkyra Town a durat aproximativ 1 ora si 30 de minute.

Despre Vila Dini (fosta Athena, nu stiu de ce agentiile din Romania i-au schimbat numele, pentru ca in Paleokastritsa toata lumea o stie de Vila Athena) pot afirma ca este o locatie destul de modesta, avand in schimb o pozitionare de vis, pe malul abrupt si stancos al unuia din cele 6 golfuri din Paleokastritsa.

De altfel, acesta a fost cel de-al doilea motiv pentru care eu si sotia mea am ales aceasta vila, intrucat toate camerele au vedere la mare, iti ofera o priveliste deosebita si poti ajunge imediat coborand cateva trepte la o mica plaja din pietris.

Am stat, din pacate, in camera cu nr. 14, situata in capatul holului la parter, camera pe care desi am vrut initial sa o schimbam, platind chiar ceva in plus, nu ni s-a permis de catre gazda.

Spun “din pacate” pentru ca la parter, spre deosebire de etaj, balcoanele nu sunt separate la fiecare camera si cand ti-era lumea mai draga te trezeai cu un turist roman care iti trecea prin fata ferestrei, insa ne-am consolat cu ideea ca macar camera noastra era destul de spatioasa fata de altele de la parter, deci se putea si mai rau.

Pe balcon erau cate o masa si 2 scaune pentru fiecare camera, care pareau destul de vechi si uzate fiind revopsite.

Alaturi de camera noastra si avand acces direct din balcon era asa-zisa terasa a vilei dotata cu 2 mese si cateva scaune la fel de obosite si cu o bolta de vie plina cu struguri pe care gazda nu se obosea sa ii culeaga, insa daca ii culegea vreun turist, am inteles ca ii facea un scandal imens.

Referitor la camera (care e, de fapt, o garsoniera), nu pot spune ca arata chiar jalnic, in sensul ca parea destul de recent zugravita, nu erau pete pe pereti sau insecte stalcite de altii, cum am gasit in alte locatii. Desi mobilierul parea destul de vechi, nici asta nu ne-a deranjat prea tare in camera, ci faptul ca se facuse curatenie de mantuiala.

In schimb, in bucatarie (care era separata) persista un miros de aer inchis si mucegai provenit de la mobilierul vechi, miros care nu disparea in totalitate chiar daca tineam in permanenta geamul deschis. Tot in bucatarie, pe frigider era praf care nu fusese sters cu lunile, iar toasterul din dotare era destul de murdar si nu ne-am incumetat sa il folosim. De asemenea, o priza nu era bine fixata in perete si atarna in firele de curent.

Camera nu are plase de tantari la geamuri, insa asta nu ne-a incomodat, noi avand un aparat cu pastile pentru tantari la noi. Mai problematic a fost cu folosirea unicei prize atat pentru aparatul de tantari, cat si pentru laptop (noroc ca am avut la noi un triplustecar), telefoanele mobile incarcandu-le la prizele din bucatarie.

In camera exista un TV pe care noi nu l-am folosit, fiind mai tot timpul plecati ziua, iar seara cazand rapusi de oboseala.

Nu exista nici un fel de internet la Vila Dini si nici parcare proprie.

In ce priveste internetul, noi ne-am descurcat avand cu noi un modem tip stick cu internet mobil in care am introdus o cartela cumparata din Kerkyra Town. Si la cumpararea cartelei de internet a fost o adevarata aventura, asteptand 40 de minute dupa o angajata care se incapatanase sa isi treaca singura datele mele personale in calculator (desi eu ma oferisem sa i le dictez ca sa mearga mai repede treaba), cauta fiecare litera a tastaturii cu lupa, iar in final nu gasea banalul buton de “print”.

O alta problema legata de garsoniera ar fi proasta ei compartimentare, in sensul ca desi camera propriu-zisa e destul de spatioasa, la fel bucataria si holul, baia in schimb e foarte mica, creand, probabil, probleme destul de mari claustrofobilor. Spre exemplu cand vroiai sa te apleci la WC, riscai sa dai cu capul de chiuveta sau dupa ce te spalai pe maini trebuia sa cauti cu infrigurare prosopul aflat pe un support, dupa usa, vizavi de chiuveta.

Un alt aspect neplacut la baie a fost scurgerea din pardoseala care era destul de infundata si daca nu erai atent cand faceai dus, riscai sa inunzi toata camera. De altfel, citisem ca au patit-o alti turisti inaintea noastra cand le-a refulat canalizarea umplandu-le camerele de mizerie si mirosuri groaznice.

Se pare ca pe toata insula e o problema mare cu canalizarea, intrucat peste tot hartia igienica nu se arunca in WC, ci la cos.

In toata perioada petrecuta la Vila Dini nu s-a facut curat de catre nimeni, iar camerele nici macar nu aveau fiecare in dotare o matura cu faras si un mop sa iti poti face curat singur.

Exista o matura si un mop destul de jegos pe holul de afara cu care, probabil, faceau curat si in exterior.

Dupa parerea mea, problema cu aceasta vila nu e ca nu ofera super conditii de cazare, ci faptul ca este prost intretinuta si aici este vina numai a proprietaresei care probabil merge pe principiul “lasa ca merge si asa, turistii tot or sa vina”.

Delasarea totala a proprietaresei este subliniata si de faptul ca nu s-a obosit sa invete sau nu vrea pur si simplu sa vorbeasca o alta limba decat greaca si daca ai o problema de discutat cu ea este de negasit.

In plus, desi langa aleea cu numeroase trepte care duc de la soseaua principala catre vila exista un fel de funicular, care se pare ca apartine sau este cel putin folosit de catre proprietareasa, nu s-a obosit nici la venire, nici la plecare sa ni-l puna la dispozitie pentru bagaje, lasandu-ne sa ne chinuim pe scari cu tot felul de geamantane care mai de care mai mari si mai grele, in timp ce ea cara trei cersafuri cu funicularul si ne privea chiar sfidator.

O alta magarie din partea proprietaresei este predarea camerelor la ora 9 dimineata, nu la ora 12 cum se practica mai peste tot in lume.

In apropierea vilei Dini, in afara de terasa Dolphin, aflata chiar sub vila, pe malul golfului, mai sunt vreo 2 – 3 terase cu preturi acceptabile, iar vizavi, peste soseaua principala, langa Hotel Odysseus, se gaseste un magazin deschis pana seara tarziu (Bourbos Market) de unde se pot face cumparaturi decente.

Ca o concluzie, legat de Vila Dini pot spune ca daca nu esti foarte pretentios, vrei camera la malul marii cu priveliste frumoasa si daca nu platesti aproape nimic pentru cazare (asa cum am stat noi), merita sa te risti, altfel, la preturi normale, probabil ca nu.

Intrucat o imagine face cat 1.000 de cuvinte, atasez cateva fotografii reale, neprelucrate de la fata locului.

As mai avea ceva de spus referitor la conditiile de transport cu autocarul practicate de firmele din Romania (rog moderatorul, daca considera ca acest subiect nu poate fi enuntat aici, sa il mute unde crede el de cuviinta), intrucat se pare ca ori de cate ori folosesc acest mijloc de transport, ma lovesc de aceleasi porcarii care se intampla numai la noi, la romani:

1) Pe traseu se fac destul de putine opriri care sunt destul de scurte raportate la lungimea calatoriei. De exemplu, pe ruta catre Grecia se fac 2 opriri pe teritoriul Bulgariei si 1 maxim 2 pe cel al Greciei, pe distante ce de obicei masoara peste 1.000 de km. Pe durata opririlor abia daca ai timp sa ajungi la toaleta, cozile de acolo fiind foarte mari, toata lumea dorind acelasi lucru;

2) Opririle se fac nu in cele mai bune, curate si ieftine locuri cum ar fi benzinarii de marca, ci in tot felul de popasuri, unde nici macar toaleta nu e gratuita si unde atat soferii cat si ghizii au cota parte din vanzarile care se fac cu turistii din autocar. De exemplu, pe teritoriul Bulgariei se fac opriri la 2 popasuri mediocre, cunoscute de cei care practica des acest drum drept “La steaguri” si “La bomboane”;

3) In autocar, nu se impune o regula (care dupa parerea mea ar trebui sa fie initiata de catre ghid) referitoare la lasatul pe spate al scaunelor. Spun asta pentru ca, de cele mai multe ori, dupa ce ca nu ai loc la picioare isi mai lasa cand ti-e lumea mai draga si cel din fata scaunul peste ele, in timp ce daca faci si tu acelasi lucru ca sa nu iti rupi picioarele, urla cel din spate ca il strivesti. Dupa parerea mea chestia asta se poate rezolva simplu: dupa ora X toata lumea isi lasa scaunele pe spate, dupa ora Y toata lume si le ridica, fara exceptii;

4) De asemenea, ar trebui sa existe niste reguli elementare impuse si de bunul simt. De exemplu, mie mi s-a reprosat la un moment dat ca vorbeam tare cu un alt turist (desi vorbeam in soapta) si a trebuit sa ne oprim din depanat amintiri, in schimb erau vreo 2 – 3 tineri care ascultau muzica destul de tare pe telefoane mobile si carora nu le spunea nimeni nimic. Tot de bunul simt tine si comportamentul persoanelor cu copii mici care in loc sa foloseasca pampersi, isi pun pe olita copilul sa-si faca nevoile in timpul mersului cu autocarul plin, eventual chiar in momentul in care vrei si tu sa mananci ceva, ca sa iti piara de tot pofta de mancare. Astfel de parinti vin cu replici gen “e copil, n-ai ce-i face” sau “trebuie invatat sa faca la olita”, de parca e obligata toata lumea sa ii suporte lui plodul si mirosurile provocate de el, in conditiile in care nu poti deschide macar un geam pentru ca nu permite constructia autocarului si nici ventilatia sau aerul conditionat nu functioneaza pentru ca soferul face economie de mororina ca sa aibe de unde fura. Treaba cu WC-ul se intampla si din cauza soferilor de autocar care nu permit folosirea WC-ului din dotare, invocand tot felul de minciuni, desi legea spune ca ai tot dreptul sa folosesti WC-ul autocarului, si aici continui cu punctul 5:

5) Sanctionarea severa a soferilor si ghizilor care nu permit folosirea WC-ului din autocar, contrar prevederilor europene si nationale. Aici precizez ca, lasand la o parte ce se intampla in Europa, in Egipt, spre exemplu, am mers cateva ore cu autocarul pe o cursa interna Cairo – Alexandria care pe langa facilitatile de a-ti oferi o gustare, bauturi racoritoare din partea casei, aer conditionat fara zgarcenie (pentru ca ei nu fura carburant), iti dadea posibilitatea de a folosi toaleta ori de cate ori aveai nevoie;

6) Sanctionarea severa a soferilor de autocar care se cred un fel de dumnezei pe perioada transportului si care de multe ori recurg la tot felul de obraznicii fata de turisti. Spre exemplu, in 2009 pe cursa Bucuresti – Sunny Beach (Bulgaria) am avut un sofer care mai avea putin si o lua la bataie pe o doamna care avea un copil de vreo 4 – 5 ani si care isi permisese sa nu cedeze locul pentru care platise unui alt turist care ramasese fara loc din cauza ca cei de la sediul firmei de transport vandusera mai multe bilete decat capacitatea autocarului. Doamna respectiva platise 3 locuri, 1 pentru ea si 2 pentru copil tocmai ca baiatul ei sa poata dormi intins pe 2 scaune. Pana la urma a trebuit sa cedeze un loc, intrucat soferul neobrazat a amenintat-o ca o da jos. Cine se crede un astfel de nesimtit sa hotarasca el pe banii turistilor?

7) Sanctionarea drastica a firmelor de transport care nu respecta orarele prestabilite, lasand astfel turistii sa astepte ore in sir, de cele mai multe ori in locuri neadecvate, in asteptarea autocarelor. In 2006 cand ne intorceam din Halkidiki, Grecia, am asteptat autocarul 5 ore la marginea soselei principale, dupa ce ne chinuisem cu bagajele prin toata statiunea, ca soferul a zis ca el nu mai intra in statiune, ca e soseaua ingusta si ca intarzie 30 de minute. Din cauza asta nici nu ne-am miscat de la marginea soselei principale, de teama sa nu cumva sa vina autocarul si noi sa nu fim acolo.

Cat priveste soseaua din statiune, ea nu era atat de ingusta, de vreme ce alte autocare cu turisti intrau si ieseau fara probleme, iar scuza soferului a fost ca s-a defectat autocarul. Chiar si in situatia asta consider ca meritam sa fim sunati in prealabil.

Sper ca despre aceste lucruri sa ia cunostinta cat mai multe persoane, inclusiv cei care au putere de decizie in tara asta pentru a schimba cate ceva in bine ca asa ceva sa nu se mai repete.

---

VIZUALIZĂRI: 10805 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI