Coasta Amalfi, tărâm de poveste

TIPĂREȘTE

În aproape 20 de ani de călătorii, nu o dată pașii m-au purtat către Italia. Am străbătut această țară în lung și-n lat, de la înzăpezitele creste ale munților Alpi, la frumoasele plaje ale Mediteranei. De la agitația orașelor cosmopolite, la liniștea sătucelor Cinque Terre peste care nu a trecut vremea. De la orașele medievale ale Toscanei la minunatele insule Capri, Ischia, Sicilia, dar nimic din ce am văzut până acum în Italia nu m-a impresionat mai tare ca spectaculosul drum de coastă, unul dintre cele mai frumoase trasee turistic din Europa, Coasta Amalfi.

Frumusețea zonei este absolut incredibilă. Pe o parte Munții Lattari, pe cealaltă parte albastrul nesfârșit al Mării Tireniene. Între ele, soseaua care șerpuiește amețitor la o înălțime considerabilă desupra mării. Micile stațiuni turistice, presarate pe coastă, sunt dispuse în terase pe versanții abrupți: Positano, Praiano, Maiori, Minori, Amalfi, Ravello, Furore, Cetara, Conca dei Marini, Atrani, Furore, Vietri sul Mare.

Cum se ajunge:

Din Sorrento, orașul în care ne-am cazat noi, se ajunge foarte ușor în orășelele de pe coastă cu autobuzele SITA. Bilete (unico costiera 7,60 euro) sunt valabile 24 de ore de la validare și puteți coborî și urca de câte ori doriți. Busurile SITA circulă cam la 30 min, au foarte multe stații, dar, cea mai sigură este autogara orașului. În zilele petrecute acolo, am observat că dimineața, cand busurile se umpleau încă din autogară, șoferii nu prea mai opreau pe traseu.

Aș vrea să vă povestesc puțin și despre drum, pentru că, pe cât de spectaculoasă este priveliștea pe atât de consternat este stomacul de atâtea serpentine. Pentru cei care se știu sensibili, le recomand stoc de medicamente anti greață.

Coasta Amalfi nu este doar un drum frumos ci o adevarată aventură. În serpentine, pentru că nu există vizibilitate în față, și nici loc de două mașini, șoferii sună pentru ai avertiza pe cei de pe sens opus. Regula părea să fie cine sună primul, trece primul. Șoferii sunt adevărați maeștii, conduc relaxați și fac tot ce pot când se depășesc în zone mai înguste de drum. Unul se lipește de peretele muntelui, celălalt se apropie la limită de marginea șoselei, așa încât de la roata autobuzului la marginea prăpastiei sunt doar câțiva cm. Când te uiți spre mare, și vezi câta hăul, îți cam trec fiori pe șira spinării și spui repede în gând ”Tatăl Nostru/Care ești în ceruri/ Sfințească-se numele Tău/ Vie împărăția Ta/ Facă-se voia Ta”

Nu am putut să nu mă gândesc ce ar fi fost dacă aveam și noi o așa șosea și atât de circulată, câți nervi, câte înjurături, câte accidente!!!

Distanțele dintre localitățile de pe coastă sunt destul de mici, ușor accesibile, șoferul strigă întotdeauana stația care urmează, oamenii stau la coadă, frumos, civilizat, nimeni nu se îngrămădește nimeni nu se agită. Să nu vă sperie cozile care se formează în stații, mai ales dimineața, este normal ca fiecare să aștepte să urce în autobuz în ordinea în care au ajuns.

Și acum haideți să pornim la drum:

Positano

Cu Positano începe Costiera Amalfitană, l-am zărit de sus de pe șosea, înainte să ajungem. Îl văzusem în multe fotografii și filmulețe, așa de multe că nu credeam că mă va mai impresiona. Dintre toate stațiunile de pe coastă, Positano este de departe cea mai romantică așezare.

Priveliștea depășește orice imaginație, cascada de căsuțe colorate de pe versantul abrubt, par a fi construite unele peste altele, străduțe înguste, trepte abrupte ce coboară spre mare.

Este mai mult decăt o așezare omenească, este un loc de vis, un colț de rai. Nu îmi pot imagina cum ar fi să locuiesc mereu acolo, să trăiesc într-una din căsuțele colorate de pe versant, să-mi beau cafeaua în fiecare dimineață admirând marea, plaja, tufele de bougainvillea și livezile de lămâi. Să cobor apoi pe plaja cu prundiș negru și să lenevesc plictisită pe unul din șezlonguri până când soarele amiezii și foamea mă trimit într-unul din restaurantele tradiționale pentru o porție zdravănă de spaghetti alla Positano, cu mult usturoi, peperoncino, anșoa și piper negru.

Of, gata, m-am trezit, sunt în pat, în pijamale iar afară nămeții au ajuns aproape la pervazul ferestrelor. Ce mare, ce soare, ce bougainvillea, ce șezlong!!!

Amalfi

Este centrul istoric al coastei de la care și-a luat și numele. Amalfi este un oraș mic care se poate vizita într-o după-amiază și mai rămâne vreme și pentru o pizza și un capucino servite la frumoasele terase din Piazza del Duomo.

Nici nu-ți vine a crede că un oraș atât de mic (5.300 locuitori) a fost în epoca bizantină republică independentă iar mai tarziu, în Evul Mediu, a fost una din cele patru mari puteri maritime ale Italiei. În amintirea acelor vremuri, din patru în patru ani are loc Regata Storica delle Antiche Republiche Marinare în care fostele puteri maritime Veneția, Genova, Pisa și Amalfi se întrec într-o cursă de amabrcațiuni, ocazie cu care întregul oraș este în sărbătoare.

Simbolul orașului este impunătorul Dom care domină piața centrală. De fapt, este un ansamblu din mai multe corpuri autonome legate între ele. Domul a fost construit în sec. IX și adăpostește o parte din moaștele Sfântului Andrei. Fațada este foarte frumoasă, cu arcade policrome, lucrături în email și mozaicuri. La fel de frumoase sunt și clopotnița, decorată cu ceramică verde și galbenă, și poarta de bronz a catedralei, care a fost turnată la Constantinopole în anul 1100. Curtea interioară a catedralei, numită Ciostro del Paradiso, are 120 de coloane din marmură care susțin arcade împletite pintre care se strcoară lumina.

În afară de Dom, alte obiective: Torre di Amalfi, Antichi Arsenali, Museo Civico unde sunt expuse La Tavole amalfitane, codul de legi maritime al Republicii Amalfitane.

Ravello

Foarte aproape de Amalfi, la 5 km, se află altă perlă a coastei, Ravello. Se ajunge tot cu autobuzele SITA, dar, schimbând în Amalfi. Drumul este superb, se părăsește șoseaua de coastă și se urcă pe serpentine spre munte. Vile elegante, biserici, vestigiile vechiului castel fortificat, livezi de lâmâi, toate acestea au făcut din Ravello preferatul artiștilor, cel mai celebru fiind Wagner care și-a iubit mult reședința de aici.

Alte obiective: Duomo di San Pantaleone, aflat în piața centrală, construit din ordinul familiei Rufolo, familie care a lasat orașului și cea mai frumoasă vila de pe Coasta Amalfi, Vila Rufolo.

Eu nu am vizitat-o, dar, din cate am citit, foarte puține elemente mai amintesc de vila care a fost odata si care avea mai multe camere decât zilele unui an. Curtea și grădina vilei sunt foarte apreciate de turiști. Gradina are foarte multe flori și plante exotice, și oferă o panoramă superbă asupra orașului Amalfi și a întregii coaste. Vila are si un teatru în aer liber, unde au loc an de an, concertele din timpul festivalului de la Ravello, festival în memoria lui Wagner.

Vila Cimbrone, pe aceasta am vizitat-o, în special pentru Belvedere dell’Infinita, terasa despre care se spune că nu are egal în lume.

Este situată cam la 10-15 minute de centru, se ajunge ușor, nu prea sunt indicatoare. Cândva vila a fost un un castel medieval, cu interioare somptuoase, grădini luxuriante și cea mai frumoasă panoramă din lume. Astăzi doar gradina se mai vizitează pentru că în vila functioneaza un hotel de 5 stele.

Eu am fost foarte dezamagită de grădină, vazusem fotografii pe net cu trandafiri și hortensii albastre. La fața locului m-a izbit diferența, câțiva trandafiri pricăjiți iar de hortensii nici pomeneală. Eu zic că pentru cei 8 euro cât costă intrarea, ar fi putut să se ocupe mai bine de grădini dar ei mizează pe spectaculoasa panorama de la Terasa Infinitului, și știu că, din acest motiv, vor avea turiști în continuare.

Maiori

Localitatea are un aspect mai nou decât celelalte așezări de pe coastă, pentru că a fost refăcută în mare parte după inundațiile din 1954. În Maiori, în afară de peisajele minunate și de plajă se mai pot vedea: biserica Santa Maria a Mare, care ca și celelalte biserici din zonă are cupola acoperită cu ceramică viu colorată.

Celelalte localități despre care nu prea am ce spune dar aș vrea măcar să le amintesc sunt: Minori cea mai micuță localitate de pe coastă, Praiano cu superbul Port Praia, bisericile San Gennaro și San Luca, Conca dei Marini recunoscut pentru Grotta della Smeraldo, Vietri sul Mare, ultima localitate de pe coastă, este cunoscută pentru ceramica viu colorată. Și culorile sunt produse tot de localnici, despre ''galbenul de Vietri'' se spune că este unic în lume și aproape că nu există obiect de ceramică, cât de mic, care să nu aibă puțin galben. În Vietri sul Mare se mai pot vizita: Biserica Sf. Ioan Botezătorul, Muzeul de Ceramică și Turnul Crestarella, vechi punct de observație al coastei.

Câteva sfaturi utile:

•Perioada cea mai bună pentru vizitarea coastei sunt lunile octombrie-noiembrie. Vara este foarte cald și foarte aglomerat, primăvara am înțeles că mai ales în luna aprilie, vremea este mai instabilă și vântul destul de puternic. În octombrie când am fost eu erau 27 de grade, timp de plajă și apa caldă.

•Dacă alegeți ca mijloc de transport autobuzele SITA, revin cu sfatul de a vă urca dintr-o stație mare, pentru că dimineața sunt așa de pline că șoferii nu mai opresc peste tot și riscați să rămâneți în stație asteptând următorul bus. Programul SITA:

ravellotime.it/public/ora ... 0Amalfitana.pdf

•Nu ezitați să folosiți centrele de informare turistică, sunt oameni foarte pregătiți, vi se dau hărți și toate informațiile de care aveți nevoie.

---

VIZUALIZĂRI: 24019 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI