Valea Sibielului - Crinţ, un traseu superb din Munţii Cindrel

TIPĂREȘTE

Munţii Cindrel

De fiecare dată când mergem în zona Sibiului (în special în partea de sud a judeţului) ne propunem să descoperim locuri noi, deoarece această regiune etnografică deosebită dispune de un potenţial turistic pe măsură, datorat în primul rând faptului că se află la poalele munţilor Cindrel, o grupă de munţi cu un relief masiv, domol şi asimetric, constituit din şisturi cristaline, un relief care oferă o mare diversitate a peisajului, de la circuri glaciare în zona platformei înalte până la pajişti line în zona joasă.

Astfel, munţii Cindrel, au o culme principală care se înalţă la peste 2 200 m altitudine, care se continuă, în partea de nord cu o succesiune de culmi netezite şi din ce în ce mai joase, iar apoi într-o platformă inferioară foarte amplă, situată între Văile Cibinului şi Bistrei, dominată de păşuni şi fâneţe bogate, unde s-a dezvoltat în timp cea mai impresionantă regiune pastorală din Carpaţii Româneşti, cunoscută generic sub denumirea de Mărginimea Sibiului.

Pe structura acestei intense locuiri umane, spre culmile acestui masiv au fost create numeroase drumuri, poteci şi ,,lăsători’’, folosite în mod curent, atât de turişti cât, mai ales, de cei care folosesc cele peste 50 de stâni şi cca 3 000 de colibe, fânare, grajduri, case de vară construite până pe la 1 400 m altitudine, formând în anumite zone, chiar cătune de câte 10-15 gospodării.

Valea Sibielului

Pe astfel de drumuri ne place să colindăm, în general pe unde se poate merge cu maşina, aşa că, nici de data aceasta n-am scăpat prilejul de a face un traseu off-road – dacă toamna trecută am profitat de cazarea în Gura Râului şi ne-am aventurat pe Valea Cibinului, de data aceasta, fiind cazaţi în Sibiel, am hotărât să mergem în amonte, pe valea râului cu acelaşi nume, pe care o remarcasem de anul trecut, cu ocazia vizitării celebrului Muzeu al Icoanelor pe Sticlă, al lui Zosim Oancea, cel mai mare de acest fel din Europa.

Schitul Sibiel – La Chilii

Aşa că, a doua zi a şederii noastre la pensiunea Lunca Sibielului, după micul dejun şi siestă, am plecat cu maşina pe Valea Sibielului, pe un drum forestier foarte bun, iar după vreo 6 kilometri din centrul localităţii, am ajuns la Schitul Sibiel, care se află pe locul uneia dintre cele mai vechi vetre mănăstireşti din Arhiepiscopia Sibbiului şi care are o istorie foarte interesantă:

-prima atestare documentară a schitului datează din 1550;

-documentele vremii arată că, în anul 1716, aici slujea o obşte de călugări, iar o mică bisericuţă (care astăzi e renovată) data din anul 1714, fiind transformată dintr-o chilie de către aceştia, după cum ne-a spus un călugăr din cei câţiva prezenţi acolo;

-în anul 1786 biserica scapă unui plan de demolare iar la începutul sec. XIX, obştea monahală este desfiinţată iar mai târziu, pentru o vreme, mănăstirea a fost folosită ca adăpost forestier;

-în anul 1991 episcopul Serafim Joantă, din Arhiepiscopia Sibiului, a avut iniţiativa reînfiinţării Schitului Sibiel, aşezând câteva maici de la Mănăstirea Brâncoveanu, din jud. Olt;

-în 2002-2003 s-a construit o nouă biserică, mult mai încăpătoare, printre ctitori numărându-se mitropoliţii Laurenţiu Steza şi Antonie Plămădeală; totodată, în jurul bisericii s-au construit şi se mai construiesc mai multe clădiri şi anexe;

-acum e mănăstire de călugări.

Crinţ

Ne-am recules la acest schit cca o oră după care am plecat mai departe, pe Valea Sibielului, în amonte, spre o localitate-staţiune mai puţin cunoscută – Crinţ, de care abia auzisem cu ocazia unor etape de raliu pe teren accidentat – la care am ajuns după încă 9-10 km, pe acelaşi drum forestier, care e acceptabil atâta timp cât merge pe lângă râul Sibiel (devenit acum un biet pârâiaş!), dar care se înrăutăţeşte când părăseşte valea şi începe să urce mai vârtos spre vârf, pe serpentine strânse dar frumoase, ca dealtfel întreg traseul.

Ajunşi pe platoul din vârful muntelui, la o altitudine de cca 1300 de metri, drumul se bifurcă în două chiar în dreptul Taberei de Instruire a Academiei Forţelor Terestre ,,Nicolae Bălcescu’’:

-în stânga, pe lângă această tabără, la care am numărat vreo 16 barăci şi cabane dar nu am văzut vreo mişcare, drumul duce spre cele mai cunoscute obiective a Munţilor Cindrel şi anume Cabana Fântânele, Cheile Cibinului, Staţiunea Păltiniş, Iezerele Cindrelului, Valea Sadului şi Valea Frumoasei; este un drum prin pădure la care am renunţat după vreun km, deoarece ne-am întâlnit cu o maşină de teren care ne-a spus că e foarte prost şi nu prea avem şansă să ajungem pe Valea Cibinului, în Gura Râului (aşa cum ne-am fi dorit iniţial!), astfel că ne-am întors şi am luat-o în partea cealaltă;

-în dreapta, spre Jina, pe un drum ce merge pe coamele pleşuve şi domoale ale munţilor din această zonă până la Jina, cea mai mare localitate de oieri din ţara noastră, comuna natală a celebrului de-acum Ghiţă Ciobanu’!

Cabana Agro-Crinţ

Am mers pe acest drum vreo 500 de metri şi am văzzut pe partea stângă un domeniu imens, împrejmuit de un gard şi care avea o poartă mare de lemn pe care am intrat, găsind-o deschisă – de la rudele noastre din Sibiu aflăm că domeniul aparţine, sau a aparţinut ,,unui important şi controversat om de afaceri din Sibiu, care are ceva probleme cu justiţia perioada aceasta.

Astfel am intrat în Domeniul de Vânătoare Crinţ, care a fost o perioadă unul cu circuit închis, dar acum se află în circuitul turistic, astfel că, pe lângă stânele şi colibele ciobanilor care îi pot primi pe cei dornici să cunoască viaţa păstorească, turiştii se pot bucura de o cabană modernă, situată la altitudinea de 1391 de metri şi care oferă, pe lângă un confort deosebit, facilităţi la care nu mă aşteptam în vârf de munte - pescuit sportiv în lacurile special amenajate, tenis de câmp, atv-uri, biciclete, plimbări cu poneiul, cu trăsura, cai pentru echitaţie, vizitare fermă cu animale domestice, dar mai ales vizitarea fondului de vânătoare seara, când animalele sălbatice sunt hrănite: porci mistreţi ,,căprioare, cerbi, iepuri şi mufloni. Toate acestea contracost bineînţeles, unele preţuri cam piperate!

Cazarea, în schimb este decentă ca preţ (50 de lei de pers/noapte) iar mâncarea foarte gustoasă, cu produse din ferma proprie, bineînţeles, dar trebuia comandată în prealabil – fiind ora prânzului gazda ne-a servit câte o ciorbă ţărănească de porc, pentru felul doi mai trebuind să aşteptăm vreo jumătate de oră, dar n-a fost cazul, deoarece ne servise şi ceva zacuscă ca şi antreu (alături de un rachiu din partea casei!), aşa că ne săturasem deja.

Am mai zăbovit după masă cca o jumătate de oră, admirând peisajele de un pitoresc aparte, după care ne-am pornit înapoi spre Sibiel, pe acelaşi drum forestier, care, paradoxal ni s-a părut mai lung la coborâre – pe undeva logic, deoarece nu mai prezenta acelaşi interes ca la venire!

Pensiunea Sibiel

Am mai oprit la câteva sute de metri de intrarea în localitate, pe partea dreaptă, la Pensiunea Sibiel, la care se ajunge traversând un pod peste râul cu acelaşi nume, cea mai mare unitate de cazare din zonă, practic un minihotel, cu cca 50 de locuri de cazare, sală de conferinţe de 80 de locuri şi restaurant interior de 120 de persoane – o locaţie situată într-un cadru natural de excepţie, cu o bucătărie excelentă, dar la care n-am găsit locuri de cazare nici de data asta! Poate data viitoare!

---

VIZUALIZĂRI: 9360 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI