La pas prin cartierul evreiesc Kazimierz, Cracovia

TIPĂREȘTE

Obişnuim adesea să spunem despre o destinaţie, care ne-a plăcut foarte mult că acesta este locul în care aş vrea să trăiesc.

Personal nu ştiu dacă aş putea să trăiesc în altă parte, decât în cea în care trăiesc acum. Cum obişnuinţa este a doua natură, m-am ataşat de oraşul meu, de vecini, de prieteni şi de multe alte lucruri şi de care nu cred,că m-aş putea despărţi.

Pot spune însă despre Cracovia că este unul dintre oraşele, în care m-aş întoarce şi mâine. Pentru că mi-a plăcut şi în plus de asta n-am ţinut cont de sfaturile unui coleg AFA, care mi-a spus, că nu sunt suficiente două zile pentru vizitarea oraşului, mai ales dacă această vizită o cuplezi cu una la Auschwitz. Noroc că am locuit într-o zonă centrală a oraşului şi am scutit din timpul de vizitare.

Am avut şansa să găsesc cazare în cartierul Kazimierz, chiar în Plac Nowy (Piaţa Mare), pe strada Estery, un cartier cu de toate, dar cu o istorie tristă. Deşi am avut cazare într-un hostel modest, ne-am bucurat că era situat în inima cartierului chiar pe una din laturile pieţei.

Hostelul nu avea parcare, ca de altfel mai toate unităţile de cazare din zona centrală a Cracoviei. În schimb găseşti parcări în oraş pe aproape toate străzile contra a trei PLN (0,7 euro). Ştiam acest lucru chiar de la rezervare, aşa că am luat legătura cu hostelul şi ne-a recomandat o parcare privată pe o stradă din apropiere, Dajwor.

Am găsit locul fără probleme, am parcat maşina într-un loc la umbră, am achitat 50 de PLN (12 euro) pe două zile şi ne-am întors la hostel. După ce ne-am cazat, am ieşit să luăm pulsul cartierului şi eventual să descoperim ceva atracţii turistice. Surpriza a fost una deosebit de plăcută. Am descoperit atât de multe locuri interesante, încât nu am avut timp să le vizităm pe toate în prima zi.

Am început cu Plac Nowi, o piaţă rotundă foarte animată, piaţa principală a comunităţii evreieşti, unde zeci de turişti erau serviţi cu un fel de hot dog tradiţional polonez. Înconjurată de numeroase restaurante, terase şi cluburi, piaţa are ieşiri în toate punctele cardinale ale cartierului.

Noi am luat-o la întâmplare pe strada Josefa, spre fluviul Vistula, printre multitudinea de clădiri istorice, magazine, terase şi restaurante. După ce am „tăiat” bulevardul Krakowska, am întâlnit o mare şi frumoasă clădire gotică, Klasztoru Augustianow (Mănăstirea Augustinienilor) cu o biserică deosebită, Kosciól Katarzyny (Biserica Sf. Ecaterina).

Am vizitat mănăstirea, care ne-a impresionat prin frumuseţea şi mărimea coridoarelor boltite, geamurile cu vitralii şi unele statui plasate în capătul coridoarelor, apoi am intrat pentru scurt timp în biserică. Am admirat altarul, cupola, statuile cu sfinţi, dar nu am putut face poze, dat fiind faptul că înăuntru avea loc o slujbă. Cum existau două intrări-ieşiri, am ieşit prin biserică în strada Skaleczna.

Am trecut pe lângă nişte ruine, situate pe partea dreaptă a străzii şi în capăt am întâlnit o frumoasă poartă barocă, ornată cu sculpturi. Prin această poartă se intră într-un complex sacru, Kosciól na Skalce (Biserica de pe Stâncă), cunoscută şi cu numele de Mănăstirea Paulină, după numele Ordinului Pauline la care aderase în secolul XIV.

Complexul este format din Biserica Sf. Mihail şi Stanislav, mănăstire, Iazul Sf. Stanislav şi Altarul de 3 Milenii. Curtea interioară este decorată cu numeroase statui în mărime naturală.

Primele date ale aşezământului datează din secolul XI, însă adevărata consacrare va fi, după ce regele Cazimir cel Mare va transfera autoritatea bisericii Ordinului Pauline în secolul XIV.

Interiorul bisericii de construcţie barocă este unul fastuos, cu podea din marmură neagră, stucaturi în relief pe bolta naosului şi deasupra altarului, iar în jur numeroase statui aurite.

Un amvon cu statuile celor 4 evanghelişti, statuia Fecioarei Maria, Altarul lui Stanislav şi celelalte altare toate aurite, fac din această biserică un obiectiv turistic, care nu trebuie ratat.

În dreapta bisericii se află un fel de altar, numit Iazul lui Stanislav. Acesta a fost un reprezentant de seamă al preoţimii poloneze, un preot martir a cărui statuie tronează în mijlocul unei mici clădiri de construcţie barocă şi sculpturi la partea superioară.

După asasinarea sa mişelească aproape de sfârşitul secolului XI, a fost scos din biserică şi decapitat, iar resturile au fost aruncate în acest iaz. Altă versiune spune, că vulturii au cărat rămăşiţele lui Stanislav în acest iaz. Istoria acestui preot este foarte interesantă. Pentru mai multe amănunte se poate citi aici.

Un alt punct de atracţie al complexului este Altarul celor trei Milenii, un semicerc de statui reprezentând feţele bisericeşti ale Poloniei dintre anii 956-2005, ca Părintele Augustin, Sf Stanislav, Sf. Adalbert, Sf. Faustina sau Papa Ioan al II-lea. Numeroşi oameni de cultură şi alte personalităţi sunt înmormântaţi aici, locul numindu-se şi Panteonul Naţional.

De la Mănăstirea Paulină am ieşit pe malul râului Vistula în strada (sau cheiul) Rybaki, pe care am parcurs-o paralel cu râul, până la podul Krakovska. De-a lungul râului am trecut printr-un frumos parc şi am admirat navele de pasageri care traversau râul. Foarte mulţi turişti, în special tineri, se plimbau pe cheile Vistulei sau se odihneau pe digul situat pe mal.

După traversarea podului, am ajuns în Rynek Podgorski (Piaţa Podgorski), ghidaţi de turla unei alte biserici de construcţie gotică, Kosciol Sw. Josefa (Biserica Sf. Josif). Impresionantă ca mărime, atât interiorul, cât şi exteriorul seamănă mai degrabă cu o catedrală, decât cu o biserică.

Faţada este ornată cu numeroase statui de sfinţi în mărime naturală. Biserica are trei altare, unul principal pe centru şi două pe lateral, un frumos amvon şi o orgă.

De la catedrală am mers spre Vistula, pe strada Piwna şi în continuare spre est, până pe strada Lipowa, pentru a vizita Fabryka Schindlera, un muzeu cu mărturii ale holocaustului (detalii aici). Ne-am întors în Kazimiersk pe primul pod, care ne-a ieşit în cale peste Vistula, Powstankow Slaskich şi am intrat în Plac Wolnica (Piaţa Liberă), o piaţă plină de porumbei în centrul căreia se află o sculptură cu un pian intitulată Trei muzicieni.

Imediat în faţă întâlnim Kosciol Bozego Ciala (Biserica Trupul lui Hristos), o biserică gotică foarte frumoasă şi înaltă construită din piatră şi cărămidă roşie. Fondată la începutul secolului XIV de regele Cazimir cel Mare, biserica are un interior impresionant, care te uimeşte prin mulţimea de statui, tablouri şi picturi aurite. Un naos format din trei corpuri paralele, amvonul în formă de barcă, altarul principal din lemn aurit, orga de la etaj şi picturile polocrome fac ca această biserică să fie una deosebit de frumoasă.

Spre final am revenit pe strada Josefa şi în capătul ei am vizitat din exterior câteva din numeroasele sinagogi ale cartierului evreiesc. La intersecţia cu strada Waska sunt situate trei clădiri, foste sinagogi cărora li s-au dat în prezent alte destinaţii. Prima se numeşte Synagoga Wysoka (Sinagoga Înaltă), cea din stânga Synagoga Chewra Ner Tamid, iar cea din dreapta Synagoga Kowea Itim l'Tora, purtând pe faţadă două stele ale lui David.

În capătul străzii Josefa întâlnim o altă sinagogă Synagoga Stara (Sinagoga Veche), cea mai veche sinagogă din Polonia folosită azi ca muzeu evreiesc.

O altă sinagogă (cea mai mare din Cracovia) este situată în strada Kupa şi se numeşte Synagoga Izaaka (Sinagoga Isaac). Construită din cărămidă în stil baroc, sinagoga are o faţadă la intrare cu scări şi balustrade şi un pridvor în arcade. Am încercat să intrăm, dar când am ajuns înăuntru, pe o scenă improvizată o orchestra repeta asiduu pentru susţinerea unui concert.

Am mai vizitat din exterior şi alte sinagogi, una dintre ele mi-a reţinut atenţia în mod deosebit, Synagoga Remuh, fondată în secolul XVI de rabinul Moshe Isserles, cunoscut şi sub numele de Rema. Este o sinagogă activă, locul de închinare al comunităţii evreieşti din Cracovia.

Pe zidurile din curte sunt inscripţii în memoria evreilor care au pierit în holocaust. Alături se găseşte Cimitirul Remuh, vechiul cimitir al evreilor din Cracovia, unde se află înmormântat printre alte celebrităţi ale comunităţii de cult ebraic şi rabinul Moshe Isserles.

Spre deosebire de bisericile catolice (unde intrarea este liberă), la sinagogi se plăteşte şi la majoritatea preţul de intrare este de 5 PNL (zloţi).

În mare cam acestea au fost principalele obiective pe care le-am vizitat în cartierul Kazimierz. Şi ca satisfacţia să fie deplină, ne-am încheiat vizita cu o cină bogată la unul din numeroasele restaurante aflate pe strada Josefa.

---

VIZUALIZĂRI: 9005 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI