Nemuritorii - Cetatea Rasnov

TIPĂREȘTE

Dupa cum v-am obisnuit in ultima perioada, am tot scris despre cetati sau castele medievale din vestul Europei!

V-am ,,plictisit'' cu farmecul si exotismul palatelor din extremul orient!

Ce pot sa fac?! Sunt doar un umil fan al acestor asezaminte culturale, in care se gasesc dovezi ale existentei umane, marturii ale istoriei milenare, consemnari pe care le-am vazut poate, o data in viata si mi-am cautat raspunsurile.

Am ajuns intamplator pe acest site, la fel cum s-a-ntamplat cu multi utilizatori.

Am legat prietenii, am interactionat, am socializat sau... am depanat amintiri de calatorie.

Oamenii speciali ii port mereu in inima, chiar daca sunt departe, iar cele mai frumoase lucruri din viata noastra, sunt acesti oameni pe care i-ai cunoscut si amintirile pe care le-ai strans impreuna cu ei!

Nu incerc sa epatez printr-o introducere care se abate de la caracteristicile obisnuite, doar doresc sa-mi exprim parerea sincera!

Conjunctura acestei vizite in aceasta nemuritoare cetate, a fost o mini-intalnire AFA-ista in localitatea Moieciu de Jos, alaturi de useri, precum: Dana Necula, Violeta Balasa, pacurarcris, Johnyredlabel - o ,,trupa '' care venereaza trecutul!

Am fost impresionat intotdeauna de aceste meleaguri si in special de aceasta cetate ce strajuieste orasul Rasnov.

Auzisem din presa acum cativa ani, de un balcon prabusit, adaugat ilegal zidului cetatii. Se pare ca, un concesionar italian a construit platforma terasei pe un mal de pamant, turnand apoi betoan armat.

Datorita precipitatiilor abundente, pamantul s-a surpat intr-o noapte, declansand astfel prabusirea balconului, incident soldat fara victime!

Itinerariul a fost simplu, chiar daca timp de opt kilometri am ,,driblat'' printre gropile lasate de izbeliste, fiind consolati ca o aventura off-road, nu poate decat sa ne intareasca... halloween-ul!

Am ,,bantuit'' prin zagazurile Moieciului, pana-n Bran (dar, asta-i alta poveste!) si de acolo ,,drumurile noastre toate'' au dus spre Rasnov, oraselul din Trecatoarea Branului, ce atrage cei mai multi vizitatori din regiune.

La baza colinei am ,,descalecat'' si ne-am luat cate un bilet de 4 ron / persoana, dus-intors. Din 30 in 30 de minute, circula un tractoras cu insemne heraldice, de-o parte si de-a alta a remorcilor, cu insemnele a trei trandafiri.

In mai putin de zece minute ajungi la Dealul Cetatii, langa un bazar. De acolo am pornit per pedes spre portile cetatii, timp de alte cateva minute, pana la casa de bilete aflata in partea dreapta a Cetatii de Jos.

Am fost intampinati de ,,sotia unui razboinic teuton'', care pentru suma de 15 lei/persoana, ne-a dat pe mana unui cavaler din Ordinul Ospitalierilor!

Sobrietatea si seriozitatea tipic germanica, am intalnit-o chiar la intrarea asezamantului istoric, prin persoana lui Gabriel Guteanu, care ,,ardea de viu '' sa inceapa cu noi o campanie ordonata asupra cetatii.

Nota:

Materialul prezentat mai jos este rodul numeroaselor pliante pe care le-am achizitionat de la fata locului si, nu in ultimul rand, a explicatiilor deosebit de minutioase facute de ghidul alocat acestei excursii.

Tanarul ghid, incorsetat de armura istorica, a dat dovada de mult profesionalism, sensibilitate, pasiune, fiind dornic sa ne impartaseasca din cunostiintele sale!

Convins ca informatiile pe care ni le-a adus la cunostiinta sunt rodul studierii laborioase a unor mai multor surse, inclusiv preluate de pe net, n-am sa fac altceva decat sa prezint mai jos, aceste fapte, preluand informaţiile prezentate de el pentru o mai buna intelegere in calauzirea dumneavoastra in aceasta cetate medievala. Drept care, aceasta recenzie nu mi-o insusesc 100%, si nu prezint fragmentele de mai jos ca fiind o creatie pur personala!

Putina istorie:

Ultimele descoperiri arheologice fac dovada unor vestigii dacice, ce confirma existenta unor constructii fortificate (Cumidava).

Dupa prima navalire tatara din anul 1241, datorita amplasarii strategice situata pe inaltimi greu accesibile, a inceput constructia cetatilor din piatra, fiind completat un sistem de aparare al Tarii Barsei. Zidurile groase din piatra, erau aparate de tunuri, bastioane si porti grele.

Prima atestare documentara a Rasnovului apare intr-un document emis de regele Ungariei, Carol Robert de Anjou in anul 1331.

In 1335, an in care triburile mongole trec prin foc si sabie Tara Barsei, ne parvine o mentiune in care se relateaza despre rezistenta cetatilor de sub Tampa (Kronstadt) si cea a Rasnovului (Rosenau), fapt ce dovedeste ca aceasta ultima cetate era deja puternica si de necucerit.

In anul 1338, orasul apare indocumentat cu numele Villa Rosarum (Rosendorf), in traducere, Satul Trandafirilor. Astfel, trandafirul devine blazonul asezarii inca din Evul Mediu, insemnul heraldic fiind recunoscut public si demonstreaza statutul asezarii suverane.

Cea mai veche reproducere a acestei steme cu cele trei roze, apare pe o cahla de pe cosul unei sobe descoperita in cetate, datata la mijlocul secolului al XVI-lea. De asemenea, blazonul apare si pe altarul bisericii evanghelice, comandat in anul 1776, lacasul de cult al comunitatii sasilor.

In timpul numeroaselor lupte pentru suprematia Transilvaniei, intre Imperiul Otoman si cel Austriac, cetatea devine loc de refugiu pentru timp indelungat, timp in care se construiesc guri de tragere pentru archebuze, flinte si locuri de aruncat materiale inflamabile.

Prima batalie din rascoala condusa de Moise Secuiul impotriva austriecilor, are loc pe 5 iunie 1603 langa Cristian, la care a luat parte si domnitorul Munteniei, Radu Serban, cetatea fiind martorul acestor evenimente, in care locuitorii importanti ai satelor afectate de evenimente isi gasesc refugiul.

Armata lui Gábor Báthory asediaza cetatea in luna martie a anului 1612 si o cucereste la 3 aprilie, capitanul garnizoanei fiind obligat sa se predea, dupa ce spionii principelui intercepteaza drumul spre izvorul secret de alimentare cu apa potabila. Dupa retragerea lui Bathory, acesta lasa o garnizoana formata din oamenii sai, rasnovenii incearca in doua randuri sa recucereasca cetatea (14 si 25 septembrie 1612), dar vor reusi abia un an mai tarziu, atunci cand guvernatorul Brasovului incheie un armistitiu, folosind... rascumparare.

Intre anii 1658 - 1690 cetatea a fost greu incercata de armatele turco-tatare ce pustiau vetrele asezarilor din apropiere, pacea din 1691 permitand populatiei sa refaca zidurile si sa adopte noi tehnici de lupta impotriva invadatorilor.

Cu cat ne apropiem de secolul al XIX-lea, rolul defensiv al cetatii se reduce semnificativ, exceptand doar anul 1789, timp de cateva luni, in vremea razboiului purtat de armatele rusesti si austriece impotriva turcilor, zidurile cetatii oferind adapost populatiei, iar dupa Revolutia de la 1848, a fost abandonata.

Ceea ce n-au reusit vicisitudinile vremii si cutremurele din anul 1802, care a distrus o parte din turnuri si cel din 1940, care a afectat major cetatea, mai aproape de zilele noastre, o firma de ,,investitii'' reprezentata de Alberto Drera, a concesionat in perioada 2000 – 2007 cetatea, in scopul de a amenaja restaurante si spatii de cazare, distrugand in cel mai barbar mod, acest patrimoniu national cultural!...

Cetatea Taraneasca a Rasnovului a fost cea mai mare si complexa din sudul si sud-estul Transilvaniei, din sirul cetatilor de aparare.

Cetatea:

Traditia saseaca sustine ca prima cetate medievala a fost construita la Rasnov, de catre cavalerii teutoni, in perioada 1211- 1225, atat cat a durat stapanirea cruciata in Tara Barsei, iar dupa alungarea lor, cetatea din lemn si pamant a fost reconsolidata si transformata in una din piatra, de catre sasi.

Cetatea propriu-zisa si curtea exterioara (sau Cetatea de Jos) inchide un perimetru poligonal, unde zidurile de piatra contureaza configuratia colinei pe care s-a ridicat, aspectul stilului fiind arhaic ce implementeaza inceputul arhitecturii militare gotice.

Pe laturile de nord-vest si est zidurile sunt duble, prevazute cu goluri pentru aruncarea rasinii topite si guri de tragere. Spatiul dintre curtine formau galerii de tragere, in caz de asediu sau adapost pentru cereale pe timp de pace.

Partea estica a fost cea mai expusa, dat fiind accesului facil al dealului cu panta lina, bastionul din extremitatea sa, a fost dublat in spate, facandu-se Turnul de arme cu doua nivele.

La mijlocul zidului s-a construit Turnul Pentagonal si el pe doua nivele, iar spre nord, un alt turn, dublat si el. Acesta din urma a rezistat pana la cutremurul din anul 1802.

Latura estica a zidului este dublat pe interior, formand un culoar ce era folosit de puscasi si ca depozit de armament. Aici s-a realizat filmul ,,Nemuritorii'' in regia regretatului Sergiu Nicolaescu si sunt convins ca va amintiti de asediul turcilor condusi de Colea Rautu si al moldovenilor (Gheorghe Dinica) asupra celorlalti nemuritori ai cinematografiei romanesti: Sergiu Nicolaescu, Amza Pellea, Ilarion Ciobanu, Jean Constantin, Gina Patrichi. De fapt, aceaste locuri a fost locul preferat al mai multor filme, precum: Columna, Dacii si romanii, Cold mountain, Regele scorpion - partea a IV-a.

De-a lungul perimetrului, zidurile au fost intarite de noua tunuri si doua bastioane. Pe sub Turnul Patrat si prin poarta de fier prevazuta cu baracana din curtea exterioara, se facea accesul in cetate. Mai exista o poarta secundara, langa bastionul de la capatul laturii din sud, acolo unde exista o poteca si azi ce duce la Casa de Cultura (vechiul spital).

Interiorul cetatii a fost organizat ca o mica asezare, cu locuinte de aproximativ 9 metri patrati, scoala, capela si fantana proprie de la 1640, putand astfel asigura traiul celor asediati pe termen lung.

Ne-am inceput periplul cu aroma medievala, trecand pe sub Turnul Arcasilor, acesta schimbandu-si numele din anul 1612, in Turnul Bathory.

Turnul Bathory:

Asediul lui Bathory din 1612 a demonstrat ca incinta de jos era greu de aparat in fata artileriei, reprezentand un pericol asupra aparatorilor cetatii. Astfel, pentru a asigura o vizibilitate mai buna aparatorilor din cetatea de sus, zidurile de jos au fost demolate, devenind o curte exterioara, iar materialul ramas a fost refolosit la modernizare si consolidare.

Turnul are la baza o tehnica de constructie prin insertia si armarea colturilor. Se pare ca foisorul se inscrie in randul fortificatiilor medievale construite inainte de aparitia artileriei!

La inceputul secolului al XVI-lea, turnul a fost inaltat cu un al treilea etaj de aparare. Suprainaltarea presupunea o vizibilitate mai buna a arcasilor, iar mai tarziu a fost folosit si pentru artilerie usoara.

Ghiulele trase de ostile lui Gabriel Bathory, l-au daramat partial, fiind abandonat.

In anul 2001, in zona acestor ruine s-au descoperit un tezaur de 419 monede de argint.

Acesta a fost reconstruit de curand, urmele modernizarii ramanand vizibile (vezi foto).

Cumidava:

Cum intri in partea dreapta a Turnului Bathory, se gasesc asezate pietre ce formeaza un contur al unei biserici catolice din secolul al XIV -lea.

Din pacate, antreprenorul italian a ,,muscat'' grosolan cu dintii excavatorului din patrimoniul statului dac, ce reprezenta marturii de pret ale infloritoarei civilizatii din aceasta trimilenara vatra.

Pentru el, celebrul citat latinesc al lui Cezar ,,Veni, vidi, vici! ", nu a insemnat altceva decat sa determine o initiativa hotarata care avea un singur scop: Imbogatirea!

In acest amplasament general a functionat, in secolul I, cea mai importanta asezare dacica fortificata din sud-estul Transilvaniei, purtand numele de Cumidava.

Elementele de fortificare au constat in valuri de pamant cu pari grosi si lungi batuti in pamant, legati intre ei cu scânduri, cu spatii lasate pentru maracini, santuri care inconjurau varful stancos. O parte dintre aceste fortificatii se disting spre nord, in padurea inconjuratoare.

Locuintele erau partial sapate in stanca, iar marturiile arheologice dovedesc prezenta unei asezari prospere, cu relatii comerciale extinse.

Dupa cucerirea romana, noul castru a purtat tot numele de Cumidava si a fost construit separat pe Valea Ghimbaselului.

Barbacana Mare:

Construita in secolul al XVI-lea, era punctul cel mai vulnerabil al cetatii, nefiind acoperita.

Decizia constructiei in fata Turnului Armelor a tinut de strategie militara, prevazuta cu multe guri de tragere de calibru mediu si mic, inzestrata cu goluri lasate pentru a arunca materiale inflamabile asupra navalitorilor.

Are doua porti compuse dintr-un grilaj de fier gros, asemenea dotari militare la intrarea cetatilor medievale, se gasesc si-n Alba Iulia, Brasov, Prejmer...

De asemenea, face legatura cu barbacana de est, printr-un culoar folosit de strajeri.

Ca dimensiuni este una dintre cele mai mici din Transilvania, in vederea protejarii portilor de cetate/oras.

Turnul Pentagonal:

A fost construit in secolul al XVI-lea pe panta prapastioasa a laturii de est, pe trei nivele.

A fost nimit conventional si ,,Turnul cu muchie in ax '', menit sa ricoseze ghiulele trase de asediatori, cu cele cinci laturi care deviau traseul ghiulelelor.

Turnul a fost renovat in anul 1679, conform unei inscriptii ce se gaseste in fata gradinii cetatii.

Turnul armelor:

Primul turn de poarta al Cetatii de Sus a fost ridicat in prima jumatate a secolului al XV-lea.

Are aceleasi similitudini cu Turnul Bathory, prin volum, numar de etaje, materiale de constructie si, de asemenea, aceste turnuri au fost supra-etajate in aceeasi perioada, la sfarsitul secolului XV.

Detine o singura poarta cu gratar ridicator, dotarile sale corespund cu cele ale portilor din barbacana.

Din spusele ghidului, se pare ca in fata portilor era sapata o capcana, foarte atent amenajata, asemanatoare ca cele din cetatile Devei, Hunedoarei ori Neamtului.

Turnul triunghiular:

A fost inaltat in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, impreuna cu terasa de artilerie din zona vestica.

Initial a avut un singur nivel cu trei guri de tragere pentru artilerie grea si usoara.

Bastionul dubleaza peretii cetatii din extremitatea sudica, avand armare pe toate colturile ce ofera o rezistenta sporita, in special pe cel exterior, unghiul acestuia degajand proiectilele in alta directie, evitand impactul cu zidul.

Al doilea etaj a fost construit in secolul al XVII-lea, fiind utilizat mai mult de artileria usoara, anul 1675 inscriptionat pe turn, evoca aceasta transformare.

Capela:

Constructia a fost ridicata in anul 1650 si servea drept, atat ca lacas de cult al enoriasilor rasnoveni, cat si ca scoala.

In zilele noastre, se expun si se vand diferite suveniruri si marfuri, dintr-o tara vecina cu Mongolia!

Turnul garzilor:

Asa numita Barbacana Mica formeaza o terasa de artilerie de pe latura sud-vestica a cetatii, acolo unde domina comunitatea romaneasca a Rasnovului.

Platforma amplasata pe stanca, avea o poarta ce asigura drumul spre targ.

In secolul al XVI-lea i-a fost adaugat un turn de protectie, iar la primul etaj inca se pastreaza cele trei guri de tragere pentru archebuze, o veche arma de foc.

Turnul gotic:

Situat pe coltul de nord-est al curtinei este cel mai vechi din cetate, permitand cea mai buna vizibilitate catre sesul din Tara Barsei.

Prin indiciile recuperate de arheologi, turnul pare a fi fost locul comandantului cetatii, gasindu-se ancadramente gotice si alte detalii de amenajare interioara.

A fost construit in secolul al XIV -lea, inaintea celorlalte turnuri si a fost reamenajat dupa cutremurul din 1580, prin umplerea parterului si ridicarea unei constructii noi.

Din cate am inteles de la pasionatul ghid, anul acesta i-au fost alocate Primariei Rasnov, 15 milioane de euro, in vederea refacerii acestui turn cu denumire conventionala.

Sper din toti pori ca aceste fonduri sa se regaseasca in aceste reconstruiri si nu sa se arunce in fantana cetatii!

Fantana:

Facilitate obligatorie pentru viata din cetate era sursa de apa. Ele ar fi existat in cetate (cisterna, izvoare), doar ca azi nu se mai cunosc.

Pana in prima jumatate a secolului al XVII-lea, un mare dezavantaj al locuitorilor din cetate, il constituia lipsa alimentarii cu apa, care pe timpul asediilor devenea un lichid vital, datorita folosirii in stingerea incendiilor.

Efortul de a realiza o aprovizionare constanta a fost asumat intre anii 1623 - 1640, prin saparea in stanca pana la o adancime de 146 de metri.

O legenda locala povesteste ca aceasta ar fi fost sapata de catre doi prizonieri turci timp de 15 ani, carora li se permitea libertatea dupa terminarea lucrarii, in realitate primii mesteri in amenajarea sa, au fost fagarasenii Baltres si Andreas, tocmiti de localnicii rasnoveni.

Spre sfarsitul secolului XVIII, fantana a fost abandonata.

In timpul ,,ultimului asediu'' dat de italianul Alberto Drera, fantana a suportat resturile de moloz aruncate fara jena de catre acest ignorant, peste mostenirea de valoare istorica a unui popor care inca accepta asemenea samalvolnici.

Am ramas marcat si n-am sa inteleg niciodata cine a dat aceste avize concesionarului de constructie ilegala: edilii Rasnovului sau Ministerul Culturii!

Acum se fac eforturi imense din partea autoritatilor locale, platind unei firme de alpinisti pentru fiecare metru decolmatat. S-a ajuns la 50 de metri adancime si deja se simte un curent usor, ceea ce duce la ipoteza ca pe aici se afla un culoar subteran, ce da in oras.

Turnul slaninei:

Acesta era locul in care localnicii vremii isi aninau bucatile de carne sau slanina.

Fiecare familie avea cate o stampila confectionata din piatra, ca sa se poata deosebi una de cealalta si o singura data pe saptamana avea acces la bunatatile puse la pastrare. (sa nu depuna prea mult colesterol!)

Intr-adevar, este locul cel mai racoros si intunecos, daca inchizi obloanele de vizitare, care acum iti ofera o minunata panorama a orasului, fara miros de rancezeala!

Casutele din cetate:

Planul casutelor este tipic pentru casele burg-ului medieval, cu parterul folosit pentru atelier sau depozit, locuit la etaj.

Evident ca in cetate nu putea locui ,,pleava'', gruparea casutelor se facea in mici ,,cartiere rezidentiale'', departajate de stradute inguste.

Cercetarile arheologice au descoperit 80 de astfel de casute cu o suprafata medie de 17 metri patrati.

De-a lungul timpului au suferit modificari si refaceri corespunzator epocii (ca-n zilele noastre, nu?).

Fiind aproape alipite si dupa experienta mai multor incendii, acestea au fost acoperite cu tigle, oglindand cultura materiala a timpului.

Locuirea a fost abandonata la inceputul secolului al XVIII-lea, odata cu ocuparea Transilvaniei de catre Imperiul Habsburgic si securizarea granitelor de pe linia Carpatilor.

A devenit parasita in urma interesului functiilor militare, care in mod nefericit a dus la distrugerea si deterioararea multor casute. La acest dezinteres s-a alaturat un incendiu devastator din 1718 si cutremurul din 26 octombrie 1802.

Din fericire, am avut parte de o vreme splendida si ne-am putut bucura ochii cu un peisaj mioritic incantator.

Din punctul cel mai inalt al cetatii, am observat Muntii Postavaru cu cei 1799 de metri, cu partia Lupului care are 2,8 kilometri, fiind a patra partie din tara noastra, dar prima ca dificultate.

Platoul Bucegi, in spatele careia troneaza Varful Omu cu inaltimi de peste 2505 metri. Se observa releul de la Costila si varful Bucsoiu, cu altitudinea de 2.492 m.

De asemenea, drumul circular care duce spre Brasov, orasul Rasnov fiind al doilea targ comercial, ce facea legatura cu Transilvania, prin pasul Bran-ului, acolo unde se facea vama intre Tara Romaneasca si Transilvania.

Masivul Piatra Craiului care atinge la Piscul Baciului 2238 de metri, la poalele careia se afla orasul Zarnesti.

Muntii Fagarasului domina panorama, cu semetia celui mai inalt varf din Romania: Moldoveanu 2544 de metri.

Am fost intrigat de o colina, inca in drumul spre acesta cetate, care se zarea printre munti si avea o forma perfecta. Ghidul ne-a marturisit ca acolo se afla Magura Codlei, ceea ce pentru rasnoveni ar fi un barometru local. Prognoza meteo o da acest varf, care niciodata nu da gres. In momentul in care acest pisc este senin, inseamna ca va fi o zi placuta si frumoasa. Daca dimineata Magura Codlei este acoperita de un strat de nori, atunci cu siguranta in acea zi, vremea va fi schimbatoare, cu averse!

Pe langa alte evenimente de turism local, unde poti sa vezi ceva nou de la o vizita la alta, Gabriel Guteanu ne-a dezvaluit un secret!

Pe principiul ,,Nimeni nu citeste pentru a sti, ci pentru a uita '' (E. Cioran), va dezvalui, ca intre noi, acest mesaj confidential!

In arhivele primariei, s-a descoperit un certificat de casatorie datat din anul 1905! Atunci nu exista sot si sotie, ci cavaler si domnita de Rasnov! Primaria actuala, a preluat ideea de la inceput de secol, iar de Rusalii, fiecare turist care trece pragul cetatii, primeste o diploma in forma unei carti postale, primind distinctia de Cavaler si Domnita de Rasnov!

Ei, ce ziceti! Ne vedem de Rusalii acolo?!

Vacante frumoase, oriunde si oricand!

---

VIZUALIZĂRI: 7855 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI