Pe urmele Vitoriei Lipan

TIPĂREȘTE

De Muntii Stanişoarei ma leagă amintirile copilăriei şi drumurile făcute cu bunicii mei la stânile de pe vârf. Am citit cu plăcere review-ul lui Qvadratvus vezi impresii, plin de detaliile tehnice şi istorice ale călătoriei lui din 2011. În august 2012, lucrurile nu se schimbaseră prea mult, în sensul că mult trâmbiţata refacere a Drumului Talienilor nu făcuse prea mari progrese. Ne-am încumetat totuşi să facem acest drum, cu un Logan, iar de la pensiunea Bucovina din Mălini, până la Crucea Talienilor, am facut circa 45 de minute. Chiar dacă drumul este neasfaltat, nu a ridicat probleme deosebite şi ne-am bucurat şi de tufele de zmeură de pădure de pe marginea drumului. Dacă la începutul urcuşului pădurea este impresionantă, oferind nişte privelişti remarcabile, spre vârf concesionările făcute de primăria Mălini îşi spun cuvântul. Trunchiuri imense prăbuşite la pământ, sunet de drujbe şi aspectul dezolant al buturugilor rămase în urma tăierilor nu se mai potriveau cu amintirile mele. Am ajuns sus, la Crucea Talienilor şi în 10 minute vreo 20 de exemplare de ciobănesc bucovinean ne-au înconjurat, lucru firesc dacă ţinem cont de numărul stânilor din împrejurimi. Dacă sunteţi tentaţi de acest lucru, ciobanii de la aceste stâne vă pot oferi o masă la stână, cu ciorbă cu jântiţă, caş şi urdă, lapte de oaie cu mămăligă şi evident, cârlani la proţap.

Italienii au stat 12 ani în Mălini, timp în care au construit podurile, cantonul şi o şcoală în care copiii mălinenilor învaţă şi astăzi, iar la final au ridicat la capătul „Drumului talienilor”, în Munţii Stânişoarei, o cruce din piatră.

Crucea originală s-a distrus, au mai rămas doar treptele de piatră pe care se urca până acolo, dar alături a fost amplasată o cruce metalică de pe o biserică ce a fost mutată şi o alta, adusă de săteni. Lângă „Crucea talienilor” există încă resturile cazematelor aruncate în aer de nemţi în al Doilea Război Mondial. Nu am stat mult, am privit resturile cazematelor, am ascultat ulii ce se roteau în cercuri mari, am privit culmile Rarăului şi Giumalăului ce se zăreau în depărtare şi ne-am intors spre Mălini. Podurile şi podeţele de pe "Drumul Talienilor" sunt în stare perfectă, până acum nu au avut nevoie de nici o consolidare şi nu au nici măcar restricţii de tonaj.

Cele trei poduri metalice de pe pârâul Suha, construite de italieni, din grinzi cu zăbrele cu calea sus, şi podeţele în boltă din zidărie de moloane de piatră sunt adevărate lucrări de artă şi au rămas intacte în ciuda trecerii timpului...

Până la cruce, pe acelaşi drum mai există un monument închinat soldaţilor ucişi în al Doilea Război Mondial şi o cruce veche din piatră care marchează poiana în care odihnesc laolaltă sute de ostaşi.

În ceea ce priveşte posibilităţile de cazare, în Mălini, satul Văleni, există câteva pensiuni rezonabile: pensiunea Bucovina (4 margarete) cu preţuri rezonabile de cazare şi masă (80 Ron-camera, 75 RON masa pe zi), Pensiunea Nedeea cu condiţii excelente de cazare şi masă, teren de tenis şi preţuri rezonabile, Pensiunea "La Filuţă", un fel de pensiune de protocol a satului, dar care se pare că nu e tocmai rezonabilă, din punct de vedere financiar, Pensiunea "Stânişoara" la care am înţeles că sunt excelente condiţiile de masă şi sunt cele mai scăzute tarife din zonă. La 8 Km de Mălini, la Slatina există o manastire impresionantă, monument istoric, ridicată de nepotul lui Ştefan cel Mare, Alexandru Lăpuşneanu. Este poziţionată într-un peisaj de vis, relativ izolată de sat, iar detaliile date de maica Iustina Păcătoasa ce ne-a servit ca ghid în acestă excursie au fost cumva diferite şi originale, faţă de ceea ce am găsit la alte mănăstiri.

Zona aceasta este un paradis al vânătorilor de mistreţi, urşi şi cerbi şi al căutătorilor de hribi, ghebe, gălbiori, vineţele. De asemenea, este locul ideal pentru culegătorii de fructe de pădure: zmeură de pădure, afine, fragi, mure.

---

VIZUALIZĂRI: 2811 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI