Mai mult interes.

TIPĂREȘTE

„Don’t grow up, it’s a trap” adică... nu te maturiza că e o capcană.

Iar am un titlu aparent fara legatură pentru un review care ar trebui sa descrie scurt și cuprinzător un hotel. Ce să fac, nu-mi iese altfel, îmi tremură mâinile pe taste dacă scriu trei fraze cu liniuțe. Am citit eu undeva chestia asta... trăirile mele sunt atât de intense încât nu-mi ajung trei liniuțe să le descriu. Sau nu sunt în stare să separ esențialul de restul.

Așaaa, pentru ca nouă pe la 20 de ani nu ne-a spus nimeni chestia din titlu cu maturizarea, n-am avut de lucru și asta am făcut. Mă rog, e o traducere aproximativă că puteam traduce și „nu crește”sau „nu îmbătrâni”... Adică am crescut, am îmbatrânit și ne-am maturizat (unii...) după cum am constatat din nou la întalnirea de douăzecinumaiștiucâți ani de la terminarea unei școli.

De data asta, băieții au stat la sfat de prin ianuarie și au zis că daca prima data ne-am întâlnit la Moieciu, a doua oară la Sinaia, acum să mai respire și colegii din nordul țării și să ne vedem la Ocna Șugatag în Maramureș.

Așa că, am tras noi cei din sud din greu și am stat în mașina vreo 9 ore în mijloc de august pe niște grade Celsius care topeau siliconul de pe bord.

Loc de întalnire: Hotel SALINA Ocna Șugatag.

Timp de băutură, mâncare, plimbare, baie, plajă și depănat amintiri: ca-n povești, trei zile și trei nopți, de joi până duminică.

Personaje: vreo 50 cu vârste între 12 și 48 de ani.

Hotelul.

Ales pentru ca au obținut un preț bun, pentru ca am încăput cu toții inclusiv în restaurant, pentru că are o pajiște cu iarba în față unde am putut face plajă în liniște, este lipit de ștrandul cu apa sărata din stațiune și, punctul forte, piscina cu apă sărata încalzită unde am petrecut multe ore. Acolo am povestit cel mai bine cu fetele plutind în saramura vindecătoare de spondiloze.

Hotelul este renovat, după părerea mea doar parțial, camerele sunt sărăcuțe, cu niște geamuri imense cât peretele în care bătea soarele ucigator de august iar aerul condiționat nu făcea față. Cred că... nu făcea nimic. Între ușă și tocul ușii bătea vântul și pentru că stăteam cu geamul deschis se făcea un curent teribil. N-am dormit decât câteva ore în trei nopți de caldură și pentru că am avut niște perne maaaaari care parca erau umplute cu pietre de râu. Bine... și pentru că am petrecut pâna târziu în fiecare noapte și pentru că pe terasa ștrandului din Ocna Șugatag aflat lânga noi se petreceau vreo două nunți. Noi ca noi că eram la petrecere... să zicem dar bieții oameni care erau acolo la tratament? Lipsa de somn oare face parte din terapie?

Prosoapele, odată albe și întregi, acum cu niște pete galbene cred că de rugină. Sper că de rugină. Și franjuri de decor.

Piscina, super dacă n-ar fi avut dâre negre de mizerie prin pereții laterali pe unde curgea sau se scurgea apa, cu etaj și balustrade de inox, vestiarul cu gresie si faianță frumoase, cabine de duș și toaletă, cabinete de masaj. Se putea coborâ la piscină direct din hotel și de la etajul 1, doar în halat fară sa mai treci prin holul de la parter. Câteva șezlonguri dar murdare și rupte. Cam tot ce trebuie, mai puțin interes.

Restaurantul.

Păi destul de mare ca am încăput cu toții dar cu atâtea uși că tot timpul erau deschise trei, patru deodata și era curent oriunde ai fi stat. Plus aerul condiționat și căldura și noi cu palinci și vinuri ca doar era sarbatoare si cu părul ud de la sârbe și hore... rețeta sigură pentru măsele umflate și dureri de cap. Duminică dimineața înainte de plecare am fi ucis mulți dintre noi pentru un nurofen.

Masa

Îmi vine să-i întreb pe maramureșeni cum reușesc să supraviețuiască cu mâncare atât de grasă? Totul era gătit în untură, aperitivele la fiecare masa aveau: slănină, felii de cârnat afumat, șuncă și jumări iar masa de dimineața consta într-un castron cu mamaligă cu felii de șuncă afumată, jumări, brânză de burduf și ou, toate plutind în grasime. Am căpătat cu greu un ceai. Cănile de ceai, castroanele cel puțin cele pe care le-am primit eu erau ciobite. Cred că am fost noi prea mulți și au intrat în rezerve. Personalul era puțin și abia faceau față. A doua zi la insistențele noastre au mai adus ospătari.

Prăjiturile... ceva tradițional, nu știu cum se numesc, din aluat umplute cu branză și mărar și prajite în untură. Se serveau cu smântână, să mai fie un pic de grăsime... Plus niște plăcinte bune. Fără grăsime. Plus înghețată și tort în seara festivă.

În seara festivă am avut o formație de prin partea locului care ne-a cântat toată noaptea. Muzică de petrecere frumoasă, dacă era și mai mult loc de dans era și mai bine.

Am cântat și am dansat apoi ne-au dat lacrimile din nou de râs când au proiectat băieții pe un perete poze din studenție și am plâns de-a binelea când a ajuns seara târziu o colegă care nu mai fusese la nici una din întâlniri și ne vedea pentru prima dată după atâția ani.

Ce am mai facut în timpul zilei? Cam tot ce se poate face în zonă.

Am vizitat Mănăstirea Bârsana și încă alte trei mănăstiri, Cimitirul de la Săpânța, unii au fost la Șuior cu un microbuz închiriat special pentru asta și o zi întreagă aproape am fost cu autocarul până în gara Vișeul de Sus și apoi cu Mocănița. Faimoasa Mocănița, inedită, bine organizată dar cu tentă mercantilă daca ar fi să mă întrebați.

Să revenim la Hotelul Salina. Să încerc să fac raport preț – calitate... e complicat. Am plătit relativ puțin, trei nopți cazare, pensiune completă plus masă festivă. Prețul a fost negociat, am fost mulți. Ce pot spune cu siguranță este că nu aș mai lua cazare acolo fără colegi. Împreună cu ei a fost grozav iar Maramureșul- cât am vazut din nou din el- m-a surprins plăcut.

Așa că, rămâne cum am stabilit: “Don’t grow up, it’s a trap! ” Că dacă aveam 20 de ani nu ne mai păsa de curent, de prosoape ruginite și căni ciobite. Dar... nu mai avem.

Am găsit un videoclip care m-a și inspirat. Uite cam așa ne-am fi distrat noi dacă mai aveam 20 de ani. Dar am fost pe aproape... zău!