Comana: în lunca Neajlovului, o zonă de recreere excelentă pentru „capitaliști”

TIPĂREȘTE

Ultimul parc de aventură din apropierea (relativă) a capitalei este cel de la Comana - Parc de Aventura Comana pe numele său (nu ați fi ghicit, nu-i așa?) ne-a fost gazdă în acest sfârșit de săptămână.

Parcul de aventura Comana, la 35 de km de București se află la:

Drumul propus de Google, dar și de GPS este acesta. L-am folosit la dus, cu speranța că or avea dreptate; la întoarcere, am decis să îmi urmez prima inspirație și să ies din Comana direct spre Călugăreni, pe această variantă și nu mi-a părut rău - drumul e mult mai bun și chiar dacă e mai lung puțin (vreo 7 km), se parcurge mult mai repede și mai ușor.

La destinație ne așteaptă o parcare destul de generoasă (deși era relativ aglomerat, când am plecat de acolo, încă mai erau locuri). Parcul domeniului (resortului) e ceva mai mult decât acest parc de aventură - mai are amenajate terenuri de sport, loc de călărie, un iaz pe care se pot face plimbări cu barca sau canoea, terenuri de tir cu arcul sau paintball, bașca restaurantele și locurile de cazare.

Dar să revin la... cestiune: deși pe saitul oficial se laudă cu patru trasee pentru copii și trei pentru adulți, la fața locului se poate constata cu ușurință, privind pe o hartă afișată pe aleea principală, chiar lângă locul unde se achită orice activitate doriți să întreprindeți acolo și punctul de echipare cu „harnașament” că sunt doar DOUĂ trasee pentru copii!!! Eniuei, prețul e același - 50 de lei de căciulă, căciuliță sau fes, individual, în familie sau în grup - fără excepții sau reduceri. Cam scump, în opinia mea, pentru doar două trasee de fiecare categorie de vârstă (mă rog, la cei mari ar fi și cel negru, dar ăla nu-i chiar pentru oricine, eu unul n-am îndrăznit. Și nu pentru că ar fi fost prea dificil (avea de fapt un singur „joc” la care știu sigur că aș fi fost cam la limită) ci pentru că pur și simplu m-am dus acolo ca să mă distrez, nu ca să-mi testez limitele... Mai scoate din cheltuială tiroliana de peste lac (cred că are vreo sută de metri) - dar era frumos dacă ar fi prevăzut și una pentru întoarcere... așa, trebuie ocolit parcul per pedes apostolescu și se pierd vreo 5-10 minute din cele trei ore pentru care ați plătit distracția. Ei, aici, cu toate astea, cele trei ore au fost mai mult decât suficiente, ba chiar am predat (pentru prima oară) centurile de siguranță cu vreo trei sferturi de oră mai devreme. :(

Ne plictisiserăm... și fetele, și io...

Pe deasupra, niște arome îmbietoare se strecurau printre frunzele pinilor și altor copaci între care erau întinse cablurile jocurilor, miresme ce ne-au adus aminte că trebuie să ne mai și alimentăm după exercițiul fizic, așa că am revenit „cu picioarele pe pământ” și cum fetele deja visau doar la mâncare, am reușit (cu greu!) să găsim o masă la una dintre cele două terase de pe malul lacului (cealaltă era cu specific mediteraneean și - deși totul de acolo arăta extrem de îmbietor, a trebuit s-o ocolesc pentru că fetelor nu le spune nimic, în cel mai bun caz, această bucătărie. Spre deosebire de mine).

Având în vedere că restaurantul era plin la capacitate maximă, trebuie să recunosc faptul că serviciul a fost rezonabil de rapid, iar mâncarea... chiar delicioasă (sau or fi contribuit și exercițiul fizic plus aerul curat la asta?). Și ca un plus - prezentarea cu tentă „ethno” mi-a plăcut foarte mult. Mai puțin prețurile, care erau cam peste medie; dar dacă țin cont de calitatea mâncării, de mărimea porțiilor și de serviciu, parcă se justifică totuși. De apreciat faptul că au grădină proprie de zarzavat și mirodenii - chiar dacă n-or fi toate ingredientele de acolo, oricum se simte gustul de „proaspăt cules”.

Așadar, ca să nu-l mai supăr pe un anume dom' doctor, de data asta vă recomand mai ales puțină mișcare, și abia apoi să mâncați, și așa cum îi spusei și lui, și cum caut de fiecare dată - ceva din categoria „slow food”. E bună, e gustoasă, e naturală! Meniul, cu tot cu prețuri, îl puteți citi aici (fișier pdf).

Dacă vă e teamă că totuși ați ars mai puține calorii decât ați înghițit, pentru siestă vă propun să închiriați câte o bicicletă (tot de aici) și să dați o tură prin traseul din Pădurea Comana. Iar în drum spre, sau de la ei, puteți opri măcar un sfert de oră la Mânăstirea Comana, că tot treceți pe la poarta ei. (din păcate, recunosc: de data asta, io am ocolit-o).

Vă doresc și vouă o zi plăcută prin locul ăsta, dacă aveți ceva bănuți de prăpădit și chef de oarece adrenalină și mâncare bună!

Pentru mai multă mișcare, un preț mai mic și hrană la grătar, recomand totuși parcul similar din Cernica.

---

VIZUALIZĂRI: 13017 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI