ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 24.08.2013
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Târgu Mureș
ÎNSCRIS: 28.03.10
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
JUN-2013
DURATA: 10 zile zile
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții
DISTRACŢ. / RELAXARE:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
90.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 12 MIN

Satele de munte din Thassos

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

Am incercat sa aflu totul despre insula Thassos dar n-am reusit! Au mai ramas cateva “pete albe”. “I wanna know everything about you” nu mi-a reusit in acest caz.

Astazi voi incheia interesantul capitol numit “insula Thassos” descriindu-va cateva sate de munte, incercat de senzatii amestecate, de admiratie, teama, invidie sau compasiune. Admiratie? Da! e curios cum au reusit grecii sa construiasca si sa ingramadeasca atatea case de piatra pe un spatiu atat de limitat, printre platani, pini si stanci, pe pantele muntilor. E de admirat cum au reusit ei sa foloseasca izvoarele naturale, sa adune apa lor in bazine de piatra si s-o foloseasca la nevoile zilnice sau s-o incalzeasca cu panouri solare. Invidie? Un “again” da! , satele sunt binecuvantate, au de toate, o clima blanda, peste si fructe de mare "in vale", miere, smochini, maslini si alti pomi fructiferi "in deal" ba chiar si multe animalele mici, care n-au nevoie de prea multa munca pentru a fi intretinute. Casele (mai simple) se pot construi in cateva saptamani, caci piatra de constructie, nisip adus de mare, lemn si lut pe dealuri si apa potabila adusa de izvoarele de munte, exista din abundenta. Asa precum Egiptul e un fruct al Nilului, insula Thassos, pare a fi un fruct al marii si al muntelui. Compasiune? Da! Grecii au fost nevoiti sa-si construiasca aceste sate de munte, ascunse prin paduri, la o oarecare distanta de marea cea datatoare de viata, de teama piratilor ce-au bantuit trecutul nesigur al omenirii. Teama? Daca va plac filmele “horror”, plimbati-va noaptea prin “satul fantoma” Sotiros.

Ca si element comun, aproape toate satele de munte ce le-am vizitat, Sotiros (asupra caruia nu mai insist), Theologos, Kallirachis, Kazaviti si Rachoni, au in comun asezarea lor in panta si faptul ca, daca doresti sa le simti pulsul, trebuie sa lasi masina pe undeva prin vale, unde de altfel vei gasi si cateva parking-uri si s-o iei “la pas”, (ceea ce nu e intotdeauna usor), urmand principiul “Hai sa vedem si ce-o mai fi pe-acolo pe sus! ” Ar fi si pacat sa le parcurgi cu masina, (Theologos si Rachoni o permit), dar senzatia de frumusete trista, ciudata si linistita, pe care am avut-o eu, dispare. Ciudatenie la greci? da! parca nu-ti vine a crede cum de s-au adaptat si prefera acesti oameni de munte, in secolul informaticii, o viata simpla, in care lucrul care le domina viata este linistea, cand, la cativa kilometri de ei, in vale, domneste civilizatia. Intre “deal” si “vale”, pe distanta a cativa kilometri, intalnesti uneori o diferenta de cateva secole.

Primul lucru care te copleseste in aceste sate, e linsitea. Nu auzi pe-aici, mai nimic…nici sirenele ambulantelor, nici zgomotul traficului strazii, nici galagia unui talcioc intesat de lume, nimic, poate doar vantul si uneori rapaiala ploii. Si bine-nteles, dimineata, camioneta cu “Pestakii” si “Pepenakii”, care trece obligatoriu prin fata fiecarei case dar care, se opreste “a priori” si ramane mai mult, acolo unde cineva a dat cu o zi inainte o comanda si apoi, va dori si altceva pentru a doua zi. Satenii folosesc adesea acest comis-voiajor bun “la toate”, si pentru alte munci marunte, unele facute “din prietenie si fidelitate”, ca spre exemplu, furnizarea unor lucruri de prima necesitate, nu neaparat alimentare. precum sapun si pasta de dinti, caiete si creioane, obiecte de gradinarit, seminte de flori, medicamente, umbrele sau pelerine de ploaie sau o pereche de cizme de cauciuc. Comis-voiajorul “Pestakii” e un element vital al comunitatii satelor de munte, e omul ce da desteptarea dimineata intre orele 9 si 10, e omul care aduce si vestile din vale, e omul cu care satenii mai socializeaza cateva minute inainte de-a cumpara. El e omul care devine, fara sa vrea, un “fac-totum”, un element indispensabl fara de care satele n-ar putea functiona. “Pestakii” e o vedeta locala. Am vazut asta dupa cum se impauna el, ori de cate ori trecea pe langa noi. Dar, nu oricine poate ajunge “Pestakii”, ci doar un om glumet, bun si rabdator, care are timp sa-i asculte “pasul” fiecarui batran din sat, caci (problema de marketing), e stiut ca doar astfel isi vinde oricine marfa mai bine. O alta sarcina a lui, este si cea de a face legatura intre oamenii din vale sau din celelalte sate, trasmitandu-le diverse obiecte, mesaje sau chiar bani. Sunt convins ca englezoaica, cea care isi bause cafeaua aburinda pe la ora 10 dimineata in casuta ei din Kallirachis, si care cred ca acum se bucura de odihna dupa o viata intreaga de “tras la saiba” intr-un oras din tara ei, facea si ea apel la “Omu’ Pestakii”, cand n-avea chef ca sa mai coboare cativa kilometri la mini-marketurile de pe litoral, pentru o apa minerala, un bax de wiskey sau o cutie de cubulete de zahar pentru “five o clock-ul” ei traditional.

In toate satele de munte, cresc spontan leandrii de mai multe culori, smochini, tei si cuisoare care te transporta, fara sa vrei, in lumea unei galerii de parfumuri pariziene…Pomii fructiferi, precum merii, perii sau duzii si corcodusii, cresc in curtile oamenilor dar ei isi arunca crengile si peste gard, pe strazile inguste ale satelor si nimeni nu se supara daca te autoservesti cu ceva. Nici nu prea e cine sa-i supravegheze, pentru ca senzatia ce-o ai mereu in aceste sate, dupa cea de “liniste”, e cea de “pustiu”, ti se pare ca exista mult mai multe case decat oameni. Doar cate o recreatie scolara, cand putinii copii ies in curte si fac galagie, te indeamna sa crezi ca aceste sate sunt locuite. Ma gandeam la Sighisoara noastra cu stradutele ei mici si inguste. Intr-o cetate nu ai prea mult spatiu. Daca Sighisoara e un sit “medieval”, pai satul de munte grec, e un loc “ancestral”, caci strazile lui sunt minuscule si super-inguste. In mai toate curtile caselor, locuite sau nelocuite, vezi flori. Cineva le ingrijeste. Poate o familie ingrijeste curtea si florile mai multor familii. Am aflat ca multi nordici, danezi, suedezi, dar in special nemti si britanici, au cumparat aici case. Cei ce mai lucreaza in tara lor, isi petrec doar concediile de odihna in aceste sate de munte in care totul e ieftin si in care te relaxezi cu doar cateva sute de lire pe luna. Am aflat ca pe-aici nu se fura. Poti sa-ti lasi masina cu portierele deschise intr-o parcare sau sa ti-o aburci pe-o straduta (dar o vei manevra greu) si sa dormi linistit. Suntem pe-o insula, daca vezi cumva ca ti-a disparut masina, anunti Politia din Limenas si hotul va fi oprit in portul de ferry. Dar asa ceva inca nu s-a intamplat in Thassos.

Mie, ca orasean, aceste sate mi s-au parut fascinanate dar triste. N-as putea sa ma adaptez acestei vieti “de manastire”, chiar daca ea e sanatoasa, ecologica si iti garanteaza longevitatea. Singura preocupare a satenilor, in mare parte pensionari, e pregatirea mesei, stropirea florilor, ingrijirea animalelor de companie, maturatul de cinci ori pe zi prin fata casei si mersul la taverna din sat, unde barbatii, stau ore in sir si sporovaiesc. Duminica, slujba de la biserica e insa sfanta, tot satul e acolo inca inainte slujbei si ramane inca mult timp dupa, pentru a mai schimba o vorba. Pe strada, daca intalnesti pe cineva, ii ghicesti imediat, din priviri, dorinta de a mai schimba o vorba cu tine. Poate ca ei, acesti oameni duc o viata normala, nu eu, care traieste in galagia citadina si intre computer si televizor, dar, eu n-as rezista acolo mai mult de cateva zile, m-as simti ca Papillon pe Insula Diavolului, un condmanat “la liniste” …si linistea, la un moment dat, devine stresanta….

Adeseori, stai si te gandesti… oare ce poate fi mai sanatos in lumea asta decat un sat de munte, invaluit in mireasma verde si proaspata a unei paduri si scaldat in apa izvoarelor reci, unde n-ai decat alimente proaspete, un aer lipsit complet de poluanti si vecinatatea tarmului marii si soare, soare, mult soare? … Omul e insa o fiinta ciudata, care e mereu in cautarea diversitatii si se satura repede si de cel mai frumos loc din lume…cand are prea mult soare, vrea umbra si cand i s-a urat cu umbra, vrea din nou soare…

Theologos

Theologos, (in traducere “Cuvantul lui Dumnezeu”) fosta capitala a insulei Thassos, e un sat izolat, aflat in inima insulei, in care, de pe litoral, iti trebuia, “ille tempore”, 2 zile ca sa ajungi pe jos si aproape o zi, cu magarul. Localitatea e atestata documentar de la anul 1287, (dar insulele grecesti au fost populate inca din antichitate), Theologos e un sat de munte bine diferentiat, caci mai toate casele sunt din piatra alburie, e un sat tipic macedonean, o localitate desprinsa parca din “epoca de piatra”, sat fascinant prin care astepti in orice moment sa apara Fred si Barney in masina lor cu roti de piatra si sa puna o frana in fata ta cu calcaiul spunandu-ti “Wellcome to the Stone Age of Theologos! ” In Theologos (aflat la 15 Km de Potos), poti intra pe o strada, destul de incapatoare pentru masini mici si iesi din sat pe alta, dupa ce faci o mare bucla, dar e pacat sa stai atat de putin. Noi am parcat masina chiar la inceputul “Main Street”-ului satului, o strada comerciala cu cateva magazine de suveniruri si minimarketuri, magazine cu produse proprii (ulei de masline, miere, masline, bauturi dulci, vin rosu sau ouzo, sapunuri, dulceturi), un muzeu folcloric, o bisericuta din piatra (mereu inchisa), o taverna ce vinde preparate din miel, oaie sau capra si in fata careia mereu se-nvarte alene intr-un rotisor un miel rozaliu care se frige sub ochii tai si care are rolul ca sa atraga turistii prin parfumul ierburilor si mirodeniilor locale si o manufactura ce-ti vinde sandale din piele facute “ad-hoc” la comanda. Aceasta strada principala ceva mai larga, pe care incap (cu greu) doua masini mici, mi-a dat senzatia ca Theologos, in comparatie cu alte sate de munte, pe unde nu poti circula decat pe jos sau cu bicicleta, a fost odata, demult, capitala insulei. Ne-am abatut de cateva ori de la strada principala si ne-am trezit pe niste terase suspendate, de unde aparea o mare de acoperisuri tuguiate cu tigle din piatra, mai albe decat restul caselor, case simple, care iti sugereaza simplitatea vietii acestor oameni. In capul satului, se gaseste un parc, cimitirul satului si o colina de piatra care furnizeaza materia prima pentru aproape tot ceea ce s-a construit in Theologos. Theologos iti imprima un sentiment de liniste si impacare cu tine si cu natura si mai ales, iti arata, pe o distanta de doar 15 Km, (unde se afla orasul Potos care dispune de toate avantajele civilizatiei actuale), cat a evoluat omenirea in ultimul mileniu.

Kallirachis

E un alt sat de munte aflat doar la cativa kilometri de Skala Kallirachis, o asezare de pescari aflata “la sosea”, adica la soseaua peninsulara, un punct obligatoriu de oprire al “turului insulei”. De ce? pentru ca pe mal se gasesc cateva casute lungi de pescar, aflate intre nivelul soselei si cel al plajei. Le vezi doar acoperisurile iar daca cobori pe plaje, vezi si restul, niste terase mici, saracacioase si cate o barca de pescari. Dar saracia e relativa, caci aceste modeste baraci, sunt doar anexele unor case mari, frumoase, aflate sus la munte, in satul Kallirachis, unde de fapt locuiesc acesti pescari. Satul Kallirachis e vizibil din departare, e ca o pata alb-roscata ce strapunge verdele unei costise impadurite aflate la poalele unui munte. Kallirachis e-un sat mare, cu multe case, aici am vazut cele mai mari dude si cele mai inguste strazi. In urma cu doi ani, doi batranei dintr-o curte, au vazut ca jinduim la dudele mari si negre ce cadeau pe jos si nu le lua nimeni. Ne-au indemnat prin gesturi, razand, sa le luam si sa le mancam, ba s-au oferit sa ni le si spele. In Kallirachis exista doua biserici frumoase dar adeseori inchise, exista colina sculptorilor, poetilor si pictorilor (Methamorfosis) si cateva sculpturi presarate prin piatetele satului, produse probabil de artistii veniti de peste tot, ce si-au propus, prin arta, sa transforme lumea actuala, intr-una mai buna. Nu e de mirare ca in acest sat exista si o “Strada della poesia”. In Kallirachis am vazut singurul “ambuteiaj” din satele de munte, un camion de aprovizionare care a blocat o strada in panta, dar grecii sunt intelegatori, nimeni nu s-a suparat. Aici am intalnit si cateva mini-marketuri, o patiserie de unde am servit niste gogosi grozave la 1 euro bucata si o scoala, care atunci cand a fost construita, au fost blocate 2-3 stradute, deviind serios intregul “urcus spre casele se sus”. Am intalnit si multi localnici, majoritatea in varsta si dornici de vorba. Ai impresia ca satul e alcatuit doar din copii si bunici, si ca cei de varsta medie sunt dusi in alta parte, la munca. Am urcat pana sus, sus, la ultima casa, unde am intalnit cactusi in floare si o padurice care te anunta ca “gata! , aici satul s-a terminat, trebuie sa te intorci in vale”. Dar in vale, aparea marea si soseaua de centura, care parca te cheama sa vizitezi si alte sate de munte.

Kazaviti

Vechiul Kazaviti, e un sat de munte fascinant, care te lasa cu “gura cascata”, nu poti sa realizezi cum de e ascunsa atata splendoare, in strafundul unor paduri, departe de ochii lumii si ca nimeni nu-i face publicitate turistica. Un sat cu case inflorate ce stau asemenea unor soldatei de plumb colorati sau ca garzile de la palatul Buckingham, de-o parte si de alta a strazilor inguste, majoritatea cu pietre cubice, unele cu sant de scurgere a apei de ploaie la mijloc si aproape toate in panta, ca niste mini-drumuri romane, precum e cel al gadiatorilor ce lega Roma de Capua. Casele din acest sat, sunt ca niste perle, iar satul, e asemenea unui colier cu pietre pretioase asezat la gatul insulei Thassos. Casele si gardurile sunt din piatra, ca la Theologos. O biserica veche, din piatra, langa o piateta, o taverna cu platani batrani si un hotel “albastru”, pare a fi centrul micii localitati. Dar, in acest sat intortocheat, te poti rataci usor (ca si-n Kallirachis, de altfel). Daca vrei sa te intorci la soseaua ce duce la litoral si s-ajungi la Prinos (6-7 Km), trebuie sa mergi doar “in jos”. Vad un taxi din care coboara o fetita tacuta, cu ghiozdanul in spate si care incepe sa urce pe un drum abrupt spre casa ei iar taxiul, care nu mai poate urca pe acea straduta, face cale-ntoarsa spre civilizatia litoralului, unde se afla cred, si scoala fetitei. In afara de taverna ce rasuna de cateva buzuki si chiote, e lume putina prin sat. O pornim pe niste strazi inguste marginite de leandri, pini si smochini. Mi se pare ca nu numai florile dar totul aici e colorat, ramele ferestrelor, furtunul cu care cineva stropeste gradina, pana si scaunele din curtea oamenilor sau portile de la beciuri sunt colorate. Intru pe o strada foarte ingusta, cu scari de piatra. Doi tineri englezi, imping din greu un carucior. Uneori il mai iau si in brate, pe scari. Or fi turisti? Nu-mi vine sa cred ca au venit aici in creierul muntilor cu bebelusul dupa ei. Sau, poate sunt in concediu, la casa de vacanta a lui “papa”, cine stie?

Rachoni

Rachoni este un “sat dublu” situat la poalele unui munte, exista un Rachoni “de sus” si unul “de jos”, fiecare are biserica lui, ambele inchise, strazile sunt largi, parcarile sunt mari, exista si mici parcuri cu bancute, magazine, baruri, terase, cafenele, aici am vazut cele mai multe flori si pisici catarate pe europubele. Satul are case frumoase dar si unele darapanate, muntele ti se pare a fi foarte aproape dar in realitate e de mers mult pana acolo. Chiar daca satul mi se pare bine aprovizionat, chiar in capatul lui de sus, unde se ajunge destul de greu, am intalnit camioneta cu “Pestakii”, care vindea din greu. Satul Rachoni, este corespondentul montan al statiunii maritime Skala Rachoniou, o frumoasa localitate de litoral cu cateva hoteluri de lux.

Ei, si-acum gata! V-am facut capu’ varza! Am terminat cu insula Thassos, pentru urmatoarele review-uri, vom reveni in tara.

Andreea Esca, ai legatura!

@Web, te rog melodia ““I wanna know everything about you”, chiar daca n-am reusit sa cunosc totul despre aceasta insula, mersi! http://www.youtube.com/watch?v=byEGjLU2egA


[fb]
---
Trimis de dorgo in 24.08.13 13:04:08
Validat / Publicat: 24.08.13 22:22:06
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA. A mai fost în/la: Zakynthos
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

VIZUALIZĂRI: 8691 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

16 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (dorgo); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 "Main Street" din Theologos
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 25849 PMA (din 29 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

16 ecouri scrise, până acum

ufoman [24.08.13 22:32:56] »

Foarte frumoase impresii si foarte bine documentat. Citind randurile de mai sus mi-ai reamintit de explorarile facute de mine anul trecut in aceleasi locuri.

danamandache [24.08.13 22:45:22] »

Asa cum ne-ai obisnuit, esti un fin psiholog si un talentat povestitor. Felicitari!

abancor CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA [25.08.13 00:24:06] »

Nu că mă bag, dar melodia aia zice că "I hate everything about you! ". Mi se pare în disonanţă cu povestirea.

neimportant [25.08.13 06:53:29] »

Nu Papillon cu Insula Diavolului (geografic e departe de Grecia), mai degrabă "Magicianul" lui Fowles (acțiunea e chiar într-o insulă grecească, iar psihanaliza și manipularea conștinței abundă din plin). Dilema ar fi la încadrare, Urfe sau Conchis, care dintre cei doi, v-ar prinde mai bine? Aș înclina către versatul Conchis cu a lui putere de "seducție" a minții... De gustibus...

În rest e ca o narațiune plăcută care te trimite cu gândul pe tărâmuri de basme, iar când se termină, constați că nu mai ești totuși copil, din păcate.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
dorgo [25.08.13 07:57:46] »

@abancor: ai mare dreptate, melodia e "ugly", l-as ruga mult pe @web muzical s-o schimbe cu una mai normala, cu imagini din satele de munte, mersi!

http://www.youtube.com/watch?v=xFE9Syj433s

----------------------------------------------

rezolvat by web13

dorgo [25.08.13 08:14:45] »

@zapacitu: Urfe si Conchis sunt personaje interesante, dar mie mi-a placut cel mai mult Lily, caci era frumoasa si nemuritoare dar romanul, desi celebru, e-o plasmuire ce "te-nnebuneste", in schimb Papy a existat cu adevarat iar "inchisoarea tacerii" din Guyana franceza, in care timp de doi ani n-aveai voie s-auzi nici un zgomot, a fost reala... dar si de-acolo ieseai nebun pe jumatate...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
dorgo [25.08.13 09:39:18] »

@Web 13, mersi mult!

@all, vad ca v-au placut satele de munte din Thassos, voi mai atasa vreo 25-30 de fotografii...

motaneata [25.08.13 10:45:35] »

@dorgo: Melodia pe care ai cerut-o initial, aia, care zice "I hate everything about you! ", am crezut ca este o dedicatie din partea lui Valimi.

Pe viitor ti-as sugera sa il lasi pe webmaster13 sa aleaga melodiile, stii bina ca nici mama DJ-ilor si nici doctorii in muzica nu "le are" (sic!) mai bine ca el. Acum doi ani, era sa imi strici vacanta in Thassos, dintr-un motiv asemanator. Chiar in seara plecarii mele postasesi un review despre aceasta insula, pe care l-ai "asezonat" cu Saragoza Band. Se potrivea ca nuca in perete! Tot drumul pana in Grecia numai Saragoza Band am avut in cap!

2. Review-ul este foarte bun. Vot pozitiv! Dar nu ai scris nimic despre cel mai frumos sat din Thassos, Panagia. As scrie eu, dar nu am talentul tau!

dorgo [25.08.13 11:27:15] »

@motaneata: stiu ca @Web 13 se stie cel mai bine la muzica, dar atunci eram satul de muzica greceasca, mi se parea ca fiecare melodie seamana cu cealalta si-apoi, mixajul "Saragoza Band" era muzica pusa la megafon de capitanul grec al vaporasului piratilor ca sa-i mai scoata pe nordici din amorteala... "I hate everything about you", ar fi mers la cate-o locatie de pe litoralul nostru sau din alta parte a tarii sau lumii dar inca n-am avut ocazia sa intalnesc una mizerabila, cu toate c-am fost cazat mai ales pe la low-cost-uri, dar mai caut, melodia e prea misto, trebuie valorificata...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
valimi [25.08.13 13:54:53] »

@motaneata: nu cred ca e dorgo atat de negru, sunt vorbe prea mari cele sugerate de dvs., eu pe maestrul medicinal il urmaresc doar, din pura simpatie pentru persoana si antipatie pentru perseverenta de a ajunge... atata doar, restul e istorie.

dorgo [25.08.13 17:54:31] »

@valimi: ce stii tu ce se-ascunde-n mine, cata funingine si durere, deocamdata sunt doar vice-pre (da) tor dar in curand voi ajunge predator cu drepturi depline si-ai sa vezi tu atunci pe Pamant ce istorie se va scrie... hî, hî... restul va fii tacere...

youtube

valimi [26.08.13 09:09:12] »

@dorgo: Chill out, vice-Preaputernice, nu se cade sa plecati urechea la ce carcotesc maruntii supusi, sa nu va ploua in celalta, ca am auzit ca la Ploiesti ploua de nu se vede turnul nici de la 50 de metri.

Spuneati in valoroasa evocare a atractiilor insulare prin care le-ati binecuvantat cu privirea ca:

Satul are case frumoase dar si unele darapanate, muntele ti se pare a fi foarte aproape dar in realitate e de mers mult pana acolo

Oare sa fie aplicabila si aici celebra teorie a fizicii conform careia "De treci codrii de arama, De departe vezi aproape"?

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
dorgo [27.08.13 21:32:40] »

@valimi: probabil daca esti un fat fumos circuland pe jos, muntele in care e ascuns capacaunul e departe, dar daca esti calare, departarea dispare

youtube

valimi [28.08.13 11:46:23] »

@dorgo: adevar grait-ai in ce priveste frumusetea, ma bucur ca am un mentor cu gusturi alese, dar ma tem ca ai dat-o in bara la capitolul mijloace de locomotie: singurul patruped pe care-l accept sub dos este break-ul sur pe care-l birjaresc in mod cotidian. Capcaunul nici nu vreau sa stiu cine este, din experienta banuiesc ca e detinatorul unei functii alese, ori macar aspirant.

Si uite cum, a propos de miopie si schimband un pic antonimele, gandul ma duce la un haiku al unui alt celebru autor roman:

Indepartand departarea, iata portile apropierii

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
mihaimiruna [01.04.14 12:32:31] »

o povestire foarte draguta si interesanta! multumim pentru sugestii!

webmasterX [04.10.14 06:17:53] »

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Thassos - locuri 'must see'" (deja existentă pe sait)

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
8 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
abancor, danamandache, dorgo, mihaimiruna, motaneata, neimportant, ufoman, valimi
Alte impresii din această RUBRICĂThassos - alte locuri 'must see':


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.075206995010376 sec
    ecranul dvs: 1 x 1