Legendarul oraş şi faimosul Cal Troian

TIPĂREȘTE

După prima noapte pretrecută în Canakkale (impresii despre drumul până acolo puteţi citi aici), am pornit mai departe în drumul nostru. În mai puţin de jumătate de oră am ajuns la Troya unde am vizitat legendarul oraş şi faimosul Cal Troian, evident o replică a acestuia. Vizita noastră a durat aproape o oră şi jumătate, timp suficient pentru a ne urca în celebrul Cal Troian şi a ne plimba printre ruinele existente în siteul arheologic.

Oraşul Troya a fost fondat în urmă cu aproximativ 4000 de ani. Troya era o aşezare locuită încă din epoca timpurie a bronzului, până în vremurile de început ale bizantinului. Mulţi ani s-a crezut că acest oraş era o legendă, până când a fost descoperit în realitate. Oraşul este asociat cu epopeile Războiului Troian descris de Homer în Iliada şi Odiseea.

Oraşul, aflat la 32 km de Canakkale, a purtat diferite denumiri de-a lungul istoriei şi aici au fost descoperite de către arheologul german Heinrich Schliemann, în 1870, existenţa mai multor oraşe construite succesiv unul peste altul. Straturi de ruine evidenţiază 9 perioade distincte, cu mai multe subdiviziuni.

Războiul Troian a fost un conflict militar din antichitate, între ahei şi oraşul Troia, conflict izbucnit după ce Paris, prinţul Troiei a răpit-o pe Elena, soţia lui Menelaus, regele Spartei. Troia antică se afla la

malul mării, însă acum marea este la 15 km de locul vizitat de noi. Acest lucru se explică prin depunerea de aluviuni în gura de vărsare a râului Scamander, pe malul căreia se află dispus oraşul antic.

După ce am plătit taxa de intrare, am făcut câteva poze cu Calul Troian. Apoi, curioşi să vedem înteriorul acestuia, am urcat scările. Pentru mine, acel cal de lemn era o dovadă clară că turcii ştiu să exploateze o legendă şi să scoată bani buni de pe urma ei. Lucru de admirat, de altfel! În momentul vizitei noastre, în situl arheologic se găseau multe grupuri de vizitatori, mai mulţi japonezi, dar şi alte naţionalităţi. Mulţi dintre ei erau români.

Spaţiul interior al calului era format din două cămăruţe inegale, în care ar fi putut încăpea cam 30-40 de luptători ingrămădiţi, dacă erau scoase scările şi amenajările. După ce am făcut poze de sus şi am cercetat un pic interiorul, am coborât şi am pornit mai departe. Într-o cameră se afla un muzeu, şi intrăm şi noi pentru puţin timp în el. Pereţii erau tapetaţi de multe schiţe şi poze, explicaţii în engleza care făceau trimitere la Iliada lui Homer. Erau diverse machete în muzeu, planuri care prezentau etapele de dezvoltare ale oraşului pe culori, suprapuse. Micul muzeu nu era supravegheat de nimeni dar nici nu ar fi avut ce să păzească în el.

Am ieşit din muzeu şi am pornit mai departe printre ruinele şi relicvele timpului şi printre zidurile care se suprapuneau. Nu aveam un ghid să ne dea mai multe detalii, aşa că ne plimbam la întâmplare printre ruine. Deşi era luna mai, am constatat că iarba era aproape arsă pe acolo. O zonă era protejată cu prelată, de soare sau de ploi probabil. Am trecut pe lângă ziduri milenare care nouă nu ne spunea mare

Lucru, dar care sunt încarcate de istorie şi ne-am întrebat dacă pe acolo o fi luptat Paris sau s-o fi ascuns Elena...

Dacă pietrele ar putea vorbi, probabil am fi aflat mult mai multe lucruri despre importanţa fiecărui zid, a fiecărei pietre sau ruină. Însă, aşa cum ştim cu toţii, pietrele nu pot vorbi!

Pot spune că situl arată mai mult părăsit şi că pietrele răzleţe din interiorul lui nu prea duceau la ideea măreţiei Troyei. Am găsit pe traseu panouri care explicau evoluţia vechii Troia, foarte utile pentru cei fără ghid, ca noi. Oraşul se întinde pe mai multe hectare şi nu am avut cum să îl vizităm pe tot. Ne-a atras atenţia şi un amfiteatru pe lângă care am trecut şi pe care îl puteţi vedea în poze.

În drum spre ieşire, adică spre locul pe unde am intrat, am văzut şi o frumoasă pisicuţă care stătea pe o bancă, fiind atracţia multor turişti să o pozeze. Ajunşi din noalul Troian, mai facem câteva poze cu el şi cu zona înconjurătoare după care plecăm mai departe în drumul nostru spre mare.

A fost o vizită interesantă în legendarul oraş Troia, care consider că ar trebui făcută de toţi cei ce trec pe acolo în drum spre litoralul turcesc. Avantajul este că se află în drum, deci nu necesită un ocol pentru a fi vizitat.

Pot spune şi eu, ca mulţi dintre dumneavoastră: mă pot mândri că “am fost acolo! ” Să nu evitaţi acest loc! Este plin de istorie!

---

VIZUALIZĂRI: 5650 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI