La mine acasa, pe Valea Uzului

TIPĂREȘTE

Uneori locurile aflate aproape de orasul in care traiesti, nu-ti mai starnesc interesul. Ti se par banale, strambi din nas, ai vrea iesiri de anvergura, in locuri la care doar cu gandul ajungi. Si vine toamna si realizezi ca trebuie sa profiti de fiecare duminica insorita, chiar de-ar fii sa mergi numai pana in parc sau la piata.

Ne-am hotarat. Oare mai exista motelul de la la Valea Uzului? Dar tabara de la Salatruc?

Pornim din Bacau spre Comanesti prin Moinesti, continuam pana la Darmanesti si de acolo facem o curba la dreapta spre baraj. Lacul este situat pe raul Uz si alimenteaza cu apa: Onesti, Bacau, Tg. Ocna. De la baraj, drumul continuua pana la coada lacului, extrem de pitoresc ca priveliste dar pentru ca suntem in Romania, greu de circulat si neasfaltat de mult timp. Toata zona face parte din Rezervatia Naturala Nemira. Barajul, construit in 1973, are o inaltime de 80 de metri, o lungime de aproape 5 km si ne-a impresionat de parca il vedeam prima oara.

In jurul barajului au aparut, dupa 1989 multe case de vacante si pensiuni deschise pentru perioada de vara. Cel mai frumos cred ca este sa ramai pentru o noapte sau doua, in cort, aici la coada lacului. Fiecare dintre noi, in drumurile cu masina macar, a vazut culorile toamnei. Ele sunt irepetabile. Padurea ia nuante diferite pe care nu poti decat sa le sesizezi uimit si sa incerci sa le memorezi cu sau fara aparat. Asta am facut si noi, fotografiind cu speranta de a nu uita si de a impartasi si altora ce ne-a emotionat. Vara asta nu o sa mai asteptam toamna, ci o sa profitam de un weekend racoros pe Valea Uzului.

PS. Motelul din perioada comunista era inchis (fiind intr-o reabilitare nesfarsita) iar tabara de la Salatruc... pe cine ar mai putea interesa Salatrucul in era tabletelor si a vacantelor de fite...

---

VIZUALIZĂRI: 3726 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI