Villa Kérylos şi turul peninsulei Saint Hospice

TIPĂREȘTE

După vizita la Eze, care a durat circa trei ore, am pornit spre Beaulieu sur Mer, cu autobuzul 83, ce leagă aceste două localităţi.

Beaulieu sur Mer este o staţiune litorală micuţă, cu palmieri şi vile elegante şi cu unul dintre cele mai calde climate din Franţa, la concurenţă cu Menton (din această cauză, una dintre plajele sale a fost numită «La Petite Afrique »).

Principala atracţie a oraşului este Vila Kerylos, construită la începutul secolului al XX-lea, în perioada Belle Epoque, de către doi pasionaţi de istoria Greciei antice, arhelogul Theodor Reinach şi arhitectul Emmanuel Pontremoli. Finanţarea a asigurat-o soţia lui Theodor, Fanny Kann, provenită dintr-o familie de bancheri, ea fiind verişară cu Maurice Ephrussi, soţul baroanei Béatrice de Rothschild, ce a construit vila mult mai celebră din apropiere.

Situată exact pe malul mării, vila este o copie (aproape) fidelă a unei vile greceşti de pe insula Delos, din secolul al II-lea î. H. Are un patio central străjuit de douăsprezece coloane din marmură de Carara, cu pereţi acoperiţi de mozaicuri, un duş (!) ce folosea apa de ploaie, o baie termală (jacuzzi avant la lettre!), camere cu mobilier realizat din lemn exotic, după modele greceşti aflate la muzeul din Napoli, sculpturi şi amfore. Numele Kerylos înseamnă Ferestrele au deschideri cu vedere spre mare, spre Eze, Golful Furnicilor (Le Golfe des Fourmis) sau Saint Jean Cap Ferrat. La subsol se află « la galerie des antiques », adică copii după sculpturi celebre greceşi cum ar fi Venus din Milo sau Apollo din Belvedere. Durata vizitei o estimez la maximum o oră.

Site oficial:

villa-kerylos.com/en/prep ... ring-your-visit

Drumul de la staţia de autobuz la vilă este bine marcat şi nu sunt probleme de localizare, deşi intrarea este situată oarecum mai lăturalnic, pe un gang.

După această vizită ne-am refăcut forţele la Plage des Fourmis, imediat în apropiere, moţăind pe plajă (era un pic mai bună decât restul plajelor de pe Coasta de Azur, în sensul că avea şi ceva nisip, spre deosebire de celelalte, care sunt cu pietricele sau stâncoase) şi intrând în apa nu prea adâncă de la mal. Lângă plajă este terasa « la Calanque », unde am mâncat câte o pizza gustoasă, la cca 10 Euro.

Între Beaulieu şi Saint Jean Cap Ferrat este o alee litorală – Promenade Maurice Rovier (ăsta a fost un prim ministru francez), de cca 3 km, cu panorame bune asupra zonei şi locuinţe glamour :) ale celebrităţilor, ca vila “La Fleur du Cap” unde a stat, o perioadă mai lungă, actorul David Niven, iar, înaintea lui, genialul Charlie Chaplin.

Vroiam să ajungem la peninsula Saint Hospice, parte din peninsula mai mare Saint Jean Cap Ferat, aşa că am mers pe jos pe această alee, până în Saint Jean, am coborât multe scări spre plaja Paloma, de unde începe, propriu zis, “Le sentier de la pointe Saint-Hospice”, una din multele poteci litorale ce împânzesc Coasta de Azur. Şi dacă este coastă, coastă să fie! :), aşa că în această vacanţă am mers pe vreo cinci astfel de trasee, urmărind ţărmul calcaros, adesea stâncos, la contactul cu apa mării de culoare turcoaz.

goo.gl/maps/dPF67

goo.gl/maps/YHIRf

Pe traseu nu există surse de apă aşa că este bine să vă aprovizionaţi din oraş, ceea ce noi nu am făcut, trăind experienţa celor din deşert, pe parcursul a cca două ore. Aici a trăit Hospice de Nice (sună bine), sfânt din secolul al VI-lea şi, dacă vă abateţi de la traseul ce înconjoară peninsula, pueţi vedea o capelă dedicată, o statuie de doişpe metri înălţime - Vierge de Saint-Hospice, un turn genovez şi cimitirul belgian, unde sunt înmormântaţi 90 de soldaţi belgieni, din primul război mondial, gazaţi pe frontul de luptă şi aduşi la tratament, pe proprietatea regelui belgian Leopold al II-lea, ce tocmai cumpărase întinse terenri în zonă şi ridicase şi un spital militar.

Ghid, în francez, ă pt. acest traseu:

randoxygene.org/pge/rando ... zone=3&rando=51

Întorşi în Saint Jean, am luat autobuzul 81 spre Nisa, iar seara am ieşit pe Promenade des Anglais, unde era hărmălaie mare, televiziuni, tot poporul nicois adunat, rivoluţie, ce mai tura-vura. M-a cuprins mirarea, pentru că nu anunţasem nimănui vizita noastră, vroiam să fim aşa, mai incognito, dar, asta e, presa mondenă e peste tot la fel, nu scapă vedetele din ochi :). Era de fapt primirea triumfală a înotătorilor francezi din Nisa, Yannick Agnel şi Camille Muffat, ce cuceriseră medalii importante la Olimpiada de la Londra.

Ne-am mai pozat pe la Hotel Negresco, fără să avem curaj să intrăm :), am mai văzut ceva clădiri vestite, Palais de la Mediteranee, Hotelul West End şi ne-am retras să ne lingem rănile în oraşul vechi, sâ mâncăm la o terasă în Piaţa Rosetti şi să luăm o înghetată la gelateria Fenocchio)

---

VIZUALIZĂRI: 3064 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI