Mănăstirea Râşca, locul de surghiun al lui Mihail Kogâlniceanu.

TIPĂREȘTE

Un alt complex monahal oarecum mai puţin cunoscut (sau mai puţin vizitat), dar care se află pe lista monumentelor istorice ale judeţului Suceava, este Mănăstirea Râşca din comuna Bogdăneşti, satul Râşca.

Accesul se face din E85, Suceava-Roman, prin 15 C care vine de la Târgu-Neamţ, apoi se urmăreşte traseul comunal spre Bogdăneşti şi Râşca.

Înainte de Râşca întâlnim o altă mănăstire mai nouă, care este legată istoric de cea din titlu, Mănăstirea Bogdăneşti. O mănăstire mare, ale cărei clădiri anexă contrastează cu arhitectura bisericii din curte.

Intrarea în curtea mănăstirii se face printr-o arcadă a unui turn clopotniţă, în dreapta se află un aghiazmatar, iar în stânga se află biserica.

Între cele două clădiri se află o frumoasă statuie a lui Bogdan I al Moldovei, ctitorul primei biserici din lemn construite în a doua parte a secolului XIV.

Înainte de intrarea în curtea mănăstirii, întâlnim pe dreapta un compex de clădiri moderne, despre care am aflat că este un cămin de bătrâni neajutoraţi, intitulat Aşezământul Filantropic „Acoperământul Maicii Domnului”.

Un scurt rezumat al istoricului acestui aşezământ monahal, este afişat la intrare. Întors din bejenie din Maramureş, Bogdan I se stabileşte în zonă şi în memoria descălecării lui aici, ctitoreşte o mică bisericuţă din lemn cu hramul „Sf. Nicolae”, în anul 1363.

Distrusă din temelii de tătari, s-a încercat reconstruirea, dar nereuşindu-se acest lucru, domnitorul Petru Rareş strămută întreg aşezământul, undeva mai la deal pe malul râului Râşca în anul 1542.

Totuşi, de-a lungul timpului aici au mai fost adăpostite schituri (cu intermitenţe) de călugări sau maici.

Actuala mănăstire a fost construită în anul 1994, inclusiv biserica şi aşezământul filantropic.

De remarcat că cea mai mare parte a fondurilor necesare construcţiei acestui edificiu, s-a făcut cu aportul locuitorilor din Bogdăneşti şi a satele din jur.

De la Bogdăneşti la mănăstirea Râşca este foarte puţin de mers, iar drumul are un asfalt foarte bun. Când m-am apropiat de mănăstire, am rămas impresionat de mărimea terenului agricol înconjurat cu zid din lemn şi de livada de pomi fructiferi.

Deasemeni, culoarea acoperişurilor din incintă, un verde prăzuliu, nu l-am mai întâlnit până acum la nici o mănăstire. Parcarea este foarte mare şi se află chiar vis-a-vis de intrare.

Accesul se face printr-o poartă, urmată de o alee străjuită de brazi şi flori, după care prin arcada unui turn clopotniţă se intră la mănăstire. Unele chilii din piatră sunt chiar la intrare, legate de turnul clopotniţă.

Biserica este situată pe centru, inconjurată de chilii, un foişor şi alte clădiri anexă.

Pe peretele interior al turnului clopotniţă se află un afiş în care aflăm că: aici a fost surghiunit intre 22. XI şi 09. XII -1844, marele patriot Mihail Kogâlniceanu 06. IX. 1817-20 VII. 1897. Alte inscripţii din piatră în litere slavone, descriu istoria bisericii din incinta mănăstirii.

Aşa cum aminteam la început, biserica cu hramul „Sf. Nicolae”a fost mutată aici de la Bogdăneşti. Era o biserică mica, căreia i s-a construit de jur împrejur ziduri fortificate, cu creneluri de apărare şi un turn pentru a sluji la nevoie ca şi cetate.

Prădată de turci şi tătari în repetate rânduri, a fost refăcută de fiecare dată şi dezvoltată în timpul domniei lui Ştefan cel Mare.

După înfrângerea lui Ioan Vodă cel Cumplit şi invadarea Moldovei de către turci şi tătari, mănăstirea a fost din nou prădată şi refăcută din ordinul marelui vornic Băcioc.

Deasupra uşii de intrare a fost pusă o pisanie cu următorul cuprins: Cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh s-a început acest pridvor și cu stăruință s-a zidit în numele Sfântului Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni, cu zidirea și cu ordinul dumnealui Costea Băcioc, mare vornic al Țării de Jos și cu principesa Candachia și s-a început a se zidi în zilele bine credinciosului domnitor Io Constantin Moghilă voievod la anul 1611 iunie 7 zile și cu voia lui Dumnezeu s-a săvârșit în zilele binecredinciosului domnitor Io Radu Mihnea voievod, la anul 7126 (1618) luna septembrie 30, pentru aceasta rog să vestiți toate".

Prădată din nou de turci şi de eterişti în 1821, mănăstirea este refăcută pe vremea mitropolitului Veniamin Costache, cel care a avut atâtea contribuţii în refacerea mănăstirilor din Moldova.

S-au mai adăugat chilii, s-au refăcut unele picturi, dar nu s-au mai putut recupera odoarele prădate de turci şi tătari de-a lungul timpului.

Biserica ctitorită de Petru Rareş, păstrează puţine elemente de arhitectură şi pictură iniţiale. Picturile votive abia dacă se mai văd, deasemeni picturile exterioare sunt într-o avansată stare de degradare.

Pe peretele exterior sudic al bisericii, se disting picturile a patru monahi îmbrăcaţi în costume arhiereşti, iar pe cel nordic o pictură cu „Judecata de Apoi”.

Una dintre picturile vechi şi păstrată până astăzi, este şi cea a „Sf. Nicolae” de lângă altar. Catapeteasma altarului este foarte frumoasă, cu ornamente îmbrăcate în foiţă de argint.

Foarte frumos turnul clopotniţă cu o arhitectură aparte, construit la sfârşitul secolului al XVII-lea. Înalt, pe două etaje (la primul a stat închis M. Kogâlniceanu) cu o arcadă impunătoare la intrare şi ferestre la etajul II construite în stil gotic.

Impresionante sunt şi zidurile înalte şi groase, unele acoperite cu iederă, anexa magazie din turnul de vest şi chiliile vechi din piatră. Curtea mănăstirii este împodobită cu brazi tineri şi multe aranjamente florale.

Cam atat am văzut şi descris la acest aşezământ monahal. La ieşire mi-am mai bucurat încă o dată ochii, cu frumoasa alee străjuită de brazi şi flori, am mai făcut o ultimă poză şi m-am indreptat spre parcare.

Dacă aveţi drum spre Suceava sau în apropiere, nu ezitaţi să vizitaţi şi această mănăstire deosebit de frumoasă.

---

VIZUALIZĂRI: 3104 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI