Alkmaar - calatorie gastronomica-istorica la „Piata de branza”''

TIPĂREȘTE

„Say cheese, say Alkmaar” - motto

Daca in articolul anterior despre Olanda, v-am prezentat povesti amuzante despre ,,zeite tarcate'' si vacute suspendate (vezi impresii) as dori sa calatorim azi in orasul istoric ALKMAAR, din nord-vestul tarii, cunoscut sub porecla de orasul ,,capetelor de branza''. Orasul cu aproape 100 000 de locuitori a devenit celebru din secolul 16, prin spectacolul istorico-gurmand, de vineri, cand are loc de 400 de ani cea mai mare piata de branza din regiune, al carei produs final, celebra branza de GOUDA, ajunge ca deliciu pe farfuriile noastre europene si nu numai.

Alkmaar, e situat la 40 minute distanta cu trenul, plecand din Gara Centrala din Amsterdam, cu un bilet de 13 euro dus-intors.

In 10 minute de la gara ajungi pietonal la biserica gotica Grote Sint Laurenskerk si apoi in Langerstraat, o strada comerciala, unde te intampina un flasnetar. Oraselul e imaculat, sigur si linistit, provincial si diferit de stresantul Amsterdam, avand pe rafturile magazinelor niste cilindri mari de branza. galbena. Ajung in WAAGSPLEIN, o piata celebra aliniata cu cafenele si terase, unde este si Casa Cantarului.

In fiecare zi de vineri, din aprilie pana in octombrie, in acest vechi oras istoric, traditia reinvie ca in secolul 16, care este readus la viata., in celebra KAARSMARKT ,,Piata Branzei'', organizata de breasa transportatorilor de branza.

Dar ce putem face cu un singur cuvant ,,branza''? El este un simbol al culturii alimentare din Tarile de Jos.

30 000 de kg de branza sunt etalate pe pavajul pietei pentru licitatie si vanzare, 2200 de roti de cascaval intra in actiune pentru ochii lacomi de spectacol ai turistilor.

SE STRIGA ADUNAREA... INCEPE SHOW-UL TURISTIC SI COMERCIAL

Foamea pentru eveniment aduna in piata cateva sute de spectatori, un show agitat, supercolorat, pe o vreme cu soare, noroc pur, norii nu se smiorcaie...

Eu un gura casca ma simt nemaipomenit de fericita si relaxata, pe fondul unui covor vesel de roate de cascaval portocalii in coaja, aliniate pefect, ca la defilare pentru inspectie, in vederea cantaririi.

E un show ce se traieste cu simturile si trebuie vazut la fata locului, oricum pt mine a fost o experienta unica.

Zona e supraaglomerata de turisti de toate natiile, veniti de dimineata si inarmati cu aparate foto. Cu greu reusesc sa ,,inghit'' la pachet cateva coate si imbranceli si incerc sa ajung la baricada metalica sa fac si o poza. Totul e fotogenic, uite si pe japonez, dar soarele imi vine in ochi si ma mut pe alta latura, mai aproape de cladirea centrala a cantarului. Aici un grup de americani mai toleranti, ma lasa sa fac si eu o poza.

PROLOGUL DESCHIDERII PIETEI DE BRANZA

Inainte de ora 9, conform unui vechi ritual, transportatorii de branza se prezinta la WAAG, cei ce intarzie sunt scrisi pe un tabel al rusinii, iar banii stransi din amenzi vor fi cheltuiti seara la bere.

La ora 9.30 domnul numit „Tatal Branzei”, striga catalogul sa vada daca lipseste vreun membru si stabileste cu transportatorii nr de tone de branza ce va fi expus in piata. Fiecare grup primeste o zona clar delimitata.

Cine sunt insa membrii breslei transportatorilor de branza? Aceasta ghilda a ,,carausilor'', consta din 4 grupuri cu 7 oameni fiecare, ce pot fi recunoscuti dupa uniformele albe si palariile de paie impodobite cu panglici colorate. Ei cara rotile de 13 kg fiecare calup la Casa Cantarului pe niste platforme de lemn concave, pe care eu le botez ,,sanii de lemn'', de culoare rosie si albastra.

Seful ghildei e un domn ,,tatal branzei'', si poarta un baston negru cu maner argintiu.

FILMUL SPECTACOLULUI DIN PIATA DE BRANZA, CA ACUM 400 DE ANI

Fix la ora 10, ca in 1622, un clopot suna debutul pietei, sub ochiul vigilent al maestrului de ceremonii.

1) O doamna vine la microfon si tine un discurs in trei limbi de circulatie

2) Olandezii in halate albe de laborator, se plimba si se opresc in fata multimii. Un domn ,,inspector'', cu palarie rosie scoate din gramada o roata de cascaval pentru degustare si scobeste roata cu o sonda caraghioasa, extragand o bucatica sub forma de morcov... strig ,,LEKKER'' (delicios) si domnul imi ofera mie bucatica, spre invidia neamtului inalt de langa mine.

3) Reclama si publicitate

Tinere in costume traditionale, absolut superbe, atrag imediat privirea. Ele se plimba prin piata si nu fac nimic. Au cred un rol decorativ si fac reclama turistica targului. Ele poarta in cap bonete Amish, de dantela, sorturi albastre, brodate, sosete rosii si evident saboti de lemn albi sau clompeni. Rolul lor e de a distibui brosuri de informare.

4) Vad apoi pe domnul supervisor, cu palarie portocalie ce se plimba tantos ca un cocos galic printre rotile de branza. Negustorii isi lauda marfa in olandeza lor imposibila si se striga pretul desigur. Negocierea e gata, targul s-a incheiat printr-un viguros ,,batem palma'', ca pe vremuri.

5) Dupa ce targul s-a incheiat, carausii folosesc ,,sania''de lemn pentru a lua rotile vandute si le duc la cantarul din cladirea veche. Am intrat si eu. cu voia lor si am observat 3 feluri de cantare. Un domn cantarea branza, pe urma stapanul cantarului si un functionar aprobau cantarirea si aplicau o stampila, conform motto-ului: ,,O CANTARIRE ESUATA E O ATROCITATE PENTRU CEL DE SUS''

6) De aici celebra Gouda pleaca spre camioanele clientilor pe aceeasi sanie simpatica cu doi transportatori ce ,,danseaza'' cu circa 130 de kg pe caldaramul pietei. Nu poti sa nu admiri forta, echilibrul si

coordonarea acestor profesionisti ce sustin pe umeri greutatea, transferand marfa de la cantar la carut si invers. Am avut senzatia ca erau niste rate balerine de forta. Ei alergau ritmic si cadent, spre deliciul spectatorilor.

Si surpriza, unul pierde cadenta si o roata cade jos dar nimeni nu spune nimic si nici nu injura, se striga, OAF, si ritualul intact de secole continua.

La ora 12.30 se inchide piata si totul dispare, ca si cum nimic nu s-a intamplat.

ATMOSFERA VESELA IN ,,TRIBUNELE METALICE''

Acest spectacol istorico-gurmand se apropie de final. Mi-au placut copiii de toate natiile ce strigau ca intr-un turn babel: „Tata, ia-ma in brate ca nu vad nimic” si ei se supuneau dorintei printilor mostenitori, ridicandu-i pe umeri, ca pe alte roti de cascaval, pana cand micutii se plictiseau si un transportator ii punea pe o sanie si ii plimba in vazul multimii extaziate, spre deliciul pustilor ce tipau de placere si incantare.

Spectacolul e gratuit, e o piesa de istorie autentica si pentru mine a fost o pata de culoare. Am vizitat si Muzeul Branzei din cladirea principala, dar nu am mai avut timp sa merg si la Muzeul Berii.

Scurta excursie de 4 ore de la Alkmaar a fost ca o calatorie in timp, am plecat spre gara cu amintirea unor locuitori deschisi si surazatori ce au porecla de ,,capetele cu branza''.

Gata, am plecat la Delft unde ma asteapta un alt portocaliu, Wilhelm de Orania.

---

VIZUALIZĂRI: 4080 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI