ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 11.06.2013
  • *) Email NEFUNCȚIONAL
  • --- M ---
    GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
    DIN: Bucuresti
    ÎNSCRIS: 05.05.13
    STATUS: SENATOR
    DATE SEJUR
    OCT-2012
    DURATA: 2 zile
    prieteni

    GRAD SATISFACȚIE
    SERVICII:
    100.00%
    Încântat, fără reproș
    CADRUL NATURAL:
    100.00%
    Încântat, fără reproș
    DISTRACŢ. / RELAXARE:
    100.00%
    Încântat, fără reproș

    NOTARE MEDIE REZULTATĂ
    100.00%

    AUTORUL ar RECOMANDA
    această destinaţie unui prieten sau cunoscut
    TIMP CITIRE: 12 MIN

    New York, New York - o nebunie!

    Ilustrație video-muzicală
    Leonard Bernstein - America


    TIPĂREȘTE URM de aici

    Ultima sută de mile i-a aparținut Rezidentului. Nici nu se putea altfel, pulsul șoselei atingând valori critice. De fapt, am cedat nervos la îngânarea zilei cu noaptea, undeva, la periferia Ithacăi, pe niște șosele mai mult decât aglomerate, ba chiar, pe care, colac peste pupăză, se mai mergea și pe o singură bandă, din cauza unor lucrări. Poate și pentru că mintea îmi fugea la anii sfârșitului de copilărie, în vremuri prohibite, unde simplul gând la Universitatea Cornell, din Ithaca, NY și la visarea propusă de Carl Sagan putea deveni periculos, dacă părăsea frontiera cutiei craniene... Și, iată-mă, acum, mulți ani după, la doar doi pași de un vis, din nou, imposibil de atins. Asta și pentru că, în drumul nostru de la Cascadă, mașina Rezidentului și-a arătat personalitatea și ne-a țintuit două ore într-o parcare, după un fast-food tipic american, doar pentru ca să îi schimbăm o conductă de alimentare a turbinei, care tocmai acum își găsise să își facă de cap.

    Așadar am trecut pe bancheta din spate, printre bagaje și cabluri, lăsând volanul, pentru început, Prietenului. Ithaca a însemnat, pentru mine, o autostradă de centură aglomerată și imaginea, furată cu coada ochiului, a unor blocuri foarte înalte. Poate, altădată...

    Lăsasem Niagara în urmă, la prânz și ne îndreptam, veseli, către Orașul care Nu Doarme, New York. După ce, pe sub niște poduri de pe autostradă, bunul nostru amic, Rezidentul, a trimis un mesaj în eter, pe calea miraculoasă a internetului, tocmai acasă, în țară, la o emisiune radiofonică în direct, ca să avem bucuria și surpriza să ni se răspundă, de peste Ocean, cu aceeași bucurie și surpriză, din partea prezentatorilor de la microfon.

    Se întunecase, ochii încercau să se închidă, după noaptea nedormită pe drumul spre Cascadă, dar Rezidentul a rostit: ”New Jersey, Statul Grădină” și, chiar atunci, ne-am blocat, la mijlocul unui pod. Intrarea în New York... Am căscat ochii și, departe, spre răsărit, cerul părea a se aprinde.

    Pentru ca, după aceea, să înceapă nebunia. Trecuse de zece seara, iar străzile perpendiculare ale unui oraș science-fiction, la propriu, erau străfulgerate de celebrele ”Yellow Cab”, care goneau, aparent fără să respecte nici o regulă (aveam să înțeleg, a doua zi, că, într-adevăr, nu respectau nici o regulă!), încât numai reflexele de șofer de raliu ale Rezidentului ne-au salvat, cred, de la multe accidente, în seara aia. Până la hotelul din New Jersey, unde ne-am întors după ce am traversat din nou unul dintre celebrele poduri newyorkeze, cu plată, de data asta, Rezidentul a ținut să ne amețească bine, încât nu mai era clar cine se legăna; noi, în mașină sau cu mașina ori fata beată de la ușa unuia dintre nenumăratele cluburi care începeau să se umple cu tineri de toate soiurile care stăteau, mai mult sau mai puțin calmi, la coadă, printre body-guarzii ce păreau împrumutați din filmele cu gangsteri. Și ce bine m-am simțit atunci la adăpostul mașinii!

    Dar abia a doua zi, după o noapte agitată petrecută în straniul hotel al cărui nume îmi scapă (am intrat în el de două ori, de fiecare dată mult după miezul nopții și doar pentru câteva ore de odihnă și un mic dejun fără gust, cu o cafea insipidă, tipic americană), aveam să mă dumiresc asupra misterelor orașului, ce, cu numai o seară în urmă, mi se păruse rupt din filmele lui George Lukas. De altfel, îmi dau seama că, pentru mintea acelor creatori, nici nu era greu să își imagineze un oraș stelar; suficient fiind să petreacă o noapte în New York.

    Din colțul hotelului se putea lua un autobuz care, pentru un preț ce mi s-a părut chiar modic, te lăsa fix în centru, la doi pași de Times Square, într-un bloc dedicat transportului în comun. Când spun bloc, am sensul cuvintelor, deoarece stația terminus a autobuzului era la etajul 6, încât am petrecut, alături de Prieten, deoarece Rezidentul ne abandonase, în încercarea de a-și repara mașina, aproape o oră până am reușit să ieșim, după ce ne pierdusem la subsol, în stația de metrou. Cu greu am ieșit la lumină, într-un vârtej de mașini și, mai ales, oameni. Clădirile înalte se prăbușeau, efectiv, în cap; aveai senzația că ești într-un defileu adânc și îngust, săpat de cine știe ce fluviu preistoric. Doar reclamele uriașe de pe pereți te aduceau la realitatea unui oraș science-fiction. Și cetățeanul de culoare, care, văzând doi ageamii cu aparate de fotografiat, ușor abulici, ne-a acostat cu o hartă într-o mână și un cititor de carduri în cealaltă, ca să îi plătim un exagerat tur al orașului într-unul din autobuzele Hop On – Hop Off care adăstau la intersecția următoare. Nu prea plăcută impresie trebuie să îi fi făcut când, naivi, l-am refuzat și l-am întrebat cum se ajunge în Times Square... Pentru că eram în Times Square, dar de asta aveam să ne dăm seama multe ore mai târziu, după căderea întunericului, când am revenit, de data asta conduși de mână, ca niște copii mici, în locul cu pricina.

    Doar că ținta noastră s-a relevat ușor, printre două piscuri înalte, un alt vârf de munte, turnul de la Empire State Building. De unde eram, părea aproape, Fifth Avenue colț cu... Dar ce Avenue! De la Rockefeller Center la Catedrala Sfântului Patrick, de la Turnul Trump la Empire State Building... Și câte magazine și magazinașe. Ca să nu mai spun de patronului unui butic pierdut la parterul unui zgârie-nori care ne-a luat drept brazilieni (după vorbă, după port...) și care nu s-a lăsat până nu ne-a băgat în micul său shop, de unde am crezut că nu mai ieșim, doar ca să ne ofere, la un preț de dumping, nou apărutul S4. Cu greu l-am convins că suntem din Europa și că nu dorim chilipirul lui (nu știam cum să i-o spunem, fără să îl lăsăm cu inima grea), dar, în cele din urmă, ne-a lăsat să plecăm numai după ce ne-a smuls promisiunea că o să revenim. Acum, chiar să fi vrut să ne întoarcem acolo, nu garantez că am mai fi nimerit drumul.

    În cele din urmă am ajuns vizavi de cea mai înaltă clădire din oraș, după prăbușirea Gemenilor. Acum, lângă o stație de autobuz, același cetățean de culoare, cu aceeași mașină de marcat, ne oferea, la pachet, vizita în turn la VIP, împreună cu o călătorie cu vaporul prin Upper New York Bay. Pentru că nu părea fioros și pentru că, peste drum, la intrarea în Empire State Building se întindea o coadă de câteva zeci de metri, am acceptat oferta, rugându-ne, totodată, să nu fie o țeapă. Nu numai că nu a fost, dar vizita VIP ne-a scutit de cel puțin o oră de verificări mai severe decât la aeroport, nu pentru că am scăpat de ele, dar pentru că biletul cu pricina ne-a oferit un traseu diferit de al mulțimii. Asta, până am ajuns la lift. Dar se merge foarte repede și organizat. Iar liftul este, el însuși, o poveste. Sare din 10 în 10 etaje preț de secunde, încât simți cum capul ți se înfundă în stomac și, în câteva zeci de secunde, ajungi la peste 350 de metri înălțime. E adevărat, ultimele etaje, până la observatorul de la 102, le-am parcurs pe scări, dintr-un capriciu al oficialului care îndruma turiștii. Dar ce mai contează? De acolo, de sus, de pe platforma de observare, întrezărești Universul! Undeva, nu foarte departe, Turnul Chrysler, își etalează măreția și, totuși, aici, pe Empire State Building a ales King Kong să își dea obștescul sfârșit.

    Detaliile construcției sunt de prisos, că a fost cea mai înaltă construcție din lume până când a fost detronată de Gemeni, că pe turnul ei acostau celebrele dirijabile de peste Ocean, cu amintirea lui Hindenburg cu tot, nu mai contează. Dai ocolul platformei de observare, care geme de turiști, dar fără să te deranjeze cineva, este loc pentru toți fotografii amatori și rămâi mut la priveliștea ce și se oferă. Râul Hudson patronează orașul și îți amintești de accidentul evitat prin priceperea piloților, care au amerizat ditamai avionul, fără să clintească un fir de păr din capul pasagerilor. Apoi cartierele înalte, Brooklyn, Manhattan și, departe, în zare, mică și verde, zeița cu flacăra în mână... Dar privirile tuturor sunt ațintite spre un capăt al peninsulei, unde, la adăpostul unor macarale incredibil de înalte, se înșurubează în aer două turnuri... Acolo, în zare, este Ground Zero...

    Iar coborârea se face la fel de ordonat și sigur, trecând pe lângă studentul care strângea audio-ghidurile de la curioșii posesori și care te întreba de unde ești. I-am răspuns în treacăt ”Romania”, convins fiind că o să se uite mirat la mine (nu cursese multă apă pe Hudson de când am fost considerat brazilian), când, arcuindu-și gura într-un zâmbet până la urechi, a zis: ”Hey, man, gimme five! There is Dracula Land, Vlad the Impaler! ” Sincer, mi-am schimbat părerea despre cultura studenților americani!

    Doar că, aici, în Orașul care Nu Doarme, timpul are alte valori. Și, dintr-odată, am înțeles că este aproape imposibil să mai ajungem la Docuri, pentru a prinde cursa acvatică... Însă Șoferul de Taxi, amicul de peste Ocean al Prietenului, și-a etalat abilitățile de conducător auto și, printr-un miracol, a zburat peste coloanele înșiruite cuminți în ceea ce se numea rush hour și ne-a adus la docuri taman la timp pentru îmbarcare. E adevărat, nu am mai prins locuri pe scaune, dar nici nu era cazul, ceea ce avea să îi dea oarece bătaie de cap vajnicului căpitan care prezenta, cu lux de amănunte, traseul, deoarece nu o dată îi blocam privirea către pasageri prin preumblările noastre de la babord la tribord și invers, în căutare de unghiuri cât mai bune de fotografiat. Iar vaporul ne-a purtat către marginea peninsulei, la Ground Zero, ne-am apropiat la o aruncătură de băț de noile turnuri, care lucesc incredibil în soare, ca niște construcții futuriste dintr-un nefilmat film de Lukas! Ce materiale folosesc acești americani?

    Apoi pe lângă docurile ce adăpostesc heliporturile pentru turiști, căci ce poate fi mai frumos, pentru cei cu dare de mână, decât o vizită aeriană asupra orașului, spre podul Brooklyn, care își întinde arcul metalic centenar peste golf. Ce dacă, acolo, cumplita boală de cheson a făcut ravagii printre imigranții altui veac, condamnați în subteran? Pentru că Jacques Yves Cousteau mult mai târziu a înțeles cauza ei și felul în care se pot evita consecințele... Mai departe, către ceea ce a fost prima centrală electrică ce a alimentat cu energie un oraș, construită de Edison și, cireașa de pe tort, insula care adăpostește cadoul poporului francez, oferit noului stat independent, Statuia Libertății. Coclită, dar la fel de mândră, zeița privește în zare, către cei ce vor să vină. Aceia din Titanic-ul modern, uriașul vapor de croazieră, adevărată Insulă cu Elice imaginată de Jules Verne și în fața căruia toate ambarcațiunile se dau la o parte, cu respect, pentru că al lui este drumul către port.

    Dincolo de golf, se înalță, falnic, zgârie-norii din New Jersey, direct din mare, încât nu poți să nu te întrebi ce se va întâmpla cu orașul ăsta în eventualitatea topirii, fie și cu o fracțiune, a ghețurilor de la Poli? Dar, probabil, spiritul constructor al acestui popor va găsi o soluție...

    Iar amintirea este fixată de glasul căpitanului, într-un fel de ”carpe diem” rostit patetic, în limba engleză, într-un discurs holywoodian care a smuls aplauze sincere.

    Iar de aici încolo, rolul de ghid al Șoferului de Taxi a fost absolut. Nici nu vreau să gândesc ce am fi făcut fără el. Într-adevăr, orașul nu este pentru ageamii, dacă nu îl cunoști, te înghite. Doar că noi am ajuns ușor în Central Park, lângă lacul pe marginea căruia se termină multe filme și, pe o bancă, am mâncat niște burgeri faimoși în zonă, un fel de shaorma, după umila mea părere. De acolo, nu știu cum, ne-am oprit la Apple Store, vizavi de magazinul cu jucării unde Tom Hanks joacă un rol fabulos, dansând pe niște uriașe clape de pian, în Big. Azi, alți copii dansau pe acele clape, dar bucuria le era aceeași!

    Iar la ieșire, am privit uimit către hotelul în care ne-a distrat Home Alone 2. Lipsea doar Pomul de Crăciun, dar, este adevărat, mai era ceva timp până la Crăciun. În schimb nu lipseau casele împodobite de Halloween, căci sărbătoarea era pe aproape. Și nici gourmet-ul românesc, în Queens-ul vorbitor de dulce grai carpatin...

    Iar periplul newyorkez te duce pe Wall Street, stradă care pare incredibil de înghesuită, pe lângă renumele pe care îl poartă. Ciudată antinomie, în orașul în care cuvântul de ordine este imens, dar poate tocmai de aceea, pentru că afacerile lumii nu au nevoie de imensitate ca să fie, ele însele, imense.

    Și nu îl poți încheia, pe el, periplul, fără să te oprești, la miezul nopții, în Times Square, doar ca să recunoști locul de unde, secole în urmă, ai pornit la drum. Este fabuloasă această piață, cu luminile orbitoare ale reclamelor, cu gradena pe care stau sute de persoane, cu turnul cu ceas care domină, până la urmă, Piața Timpului și cu amintirea atâtor filme care își au momentele de glorie în ceasul care bate cumpăna dintre ani. Și, acolo, printre mii de turiști, zeci de mașini și calești imperiale, amețit de luminile care, aici, uită de recesiunea mondială, în sclipirea miilor de kilowați oră, înțelegi definitiv de ce acest oraș nu doarme și de ce își consumă, la infinit, locuitorii.


    [fb]
    ---
    Trimis de makuy* in 11.06.13 22:45:20
    Validat / Publicat: 12.06.13 06:55:33
    INFO ADIȚIONALE
    • Nu a fost singura vizită/vacanţă în AMERICA DE NORD.
    NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

    VIZUALIZĂRI: 3891 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
    selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
    SESIZEAZĂ
    conținut, limbaj

    11 ecouri scrise, până acum, la acest articol

    NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (makuy*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
    Poze atașate (se deschid în pg nouă)
    P01 NY - în noapte
    EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
    Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
    Puteți VOTA acest articol:
    [900 PMA] [450 PMA]
    PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 24050 PMA (din 25 voturi)
    NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

    ECOURI la acest articol

    11 ecouri scrise, până acum

    webmaster13 [11.06.13 23:08:38] »

    Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.

    Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)

    makuy* [11.06.13 23:28:45] »

    @webmaster13: West Side Story! Mulțumesc

    danamandache [12.06.13 07:51:18] »

    nu stiu ce este mai impresionant in toate articolele tale felul in care scrii sau felul in care simti?!!!

    Felicitari!

    Admin [12.06.13 09:51:25] »

    Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

    Michi [12.06.13 22:18:52] »

    Review-urile tale sunt o încântare. L-am citit pe ultimul, m-a prins, cu atât mai mult că am fost şi noi o săptămână la NY şi le-am citit şi pe celelalte.Felicitări la superlativ!

    makuy* [12.06.13 22:34:27] »

    @Michi:

    Multumesc

    Intr-adevar, New York-ul este un oras deosebit, diferit de tot ceea ce am vazut pana acum. Eu am stat o zi si jumatate si am plecat de acolo ametit. Sunt obisnuit cu aglomeratia si cu ritmul trepidant, dar "socul" acelei vizite inca reverbereaza, dupa 8 luni...

    makuy* [12.06.13 22:41:19] »

    @danamandache:

    Nu poti sa scrii daca nu simti

    mcnegoita [05.01.15 13:36:06] »

    @makuy - salut, in iulie 2015 intentionez sa vizitez NYC pentru prima data, 10 zile cu familia. Rugamintea mea este sa-mi spui prin ce agentii ai facut rezervari si sa-mi recomanzi hotel pt familie cu mic dejun inclus in zona Times Square sau max 1 km de ea. [...]

    Multumesc

    Cristi

    webmasterX [05.01.15 13:49:12] »

    @mcnegoita - Pe AmFostAcolo nu acceptăm postarea în clar a informaţiilor cu caracter personal (nume, numere de telefon, adrese de mail, etc). Asemenea date se pot trimite/primi însă prin mesaje private, destinatarul primind aceste mesaje în aceeaşi căsuţă de mail în care primeşte şi înştinţările despre ecouri.

    Pentru a transmite un mesaj personal: click pe numele utilizatorului, apoi - în fereastra nou-deschisă - pe linkul "trimite mesaj pers".

    Notă: Este necesar ca destinatarul să aibă opţiunea ACCEPT PRIMIRE MESAJE DE LA CEILALŢI UTILIZATORI bifată. Opțiunea respectivă se poate seta/deseta din secțiunea CONTUL MEU.

    mcnegoita [27.01.15 09:32:49] »

    Buna ziua,

    ce fel de adaptoare de priza ar trebui sa-mi cumpar ca sa pot incarca acolo acumulatori si telefoane? Ce tensiune au ei? 110 sau 220? multumesc

    Cristi

    mcnegoita [08.02.15 17:17:33] »

    In iulie voi pleca pentru prima data cu familia pentru 10 zile in NYC. Cazare am gasit dar am o problema cu zborul. Am selectat compania de zbor din Germania... dar la dus are doar 1 ora 30 min timp pt tranzit In Frankfurt spre zborul urmator care este al aceleiasi companii de zbor, acelasi terminal. Nu-mi garanteaza nimeni ca in 6 luni nu vor interveni modificari in orarul de zbor. Daca pierd legatura pierd tot mai ales ca si cazarea o voi achita integral in avans la pret promotional. Din experienta celor care au postat aici si care au fost in SUA, cat ar trebui sa am la dispozitie pentru transfer si cum ma pot asigura ca totul va fi ok la data cand voi pleca? Multumesc

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    danamandache, makuy*, mcnegoita, Michi
    Alte impresii din această RUBRICĂLa pas prin New York:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

     
    [C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.072412967681885 sec
    ecranul dvs: 1 x 1