Frumoasa Doamna cu ochi de batrana (partea I)

TIPĂREȘTE

Venetia este in mod cert unul dintre cele mai vestite si frumoase orase din lume.

Cand zici Venetia, zici romantism, zici melancolie, zici dragoste. Fotografiile pe care le voi atasa vor fi, cred, relevante.

Am ajuns acolo impreuna cu sotul in primavara anului trecut, alegand aceasta optiune de concediu din doua considerente: pe de o parte, aveam nevoie de o destinatie cu acces facil - aproximativ doua ore cu avionul, din Cluj, iar pe de alta parte, doream sa petrecem cateva zile într-un decor care sa ne aduca aminte, cu fiori launtrici, prima noastra deplasare intr-un numar de familie apropiat de trei (asteptam venirea pe lume a primului nostru copil).

Calatoria cu avionul a fost placuta si rapida. Am plecat de pe aeroportul din Cluj dimineata pe la orele 7 si la orele 9 deja eram in autocarul care ne ducea la Mestre (orasel limitrof, la cativa kilometri de Venetia) unde ne-am cazat.

Ceea ce ne-a surprins inca din primele momente ale sosirii noastre a fost faptul ca acolo era o curatenie desavarsita, iar iarba deja inverzise, fata de Romania, de unde plecasem unde totul era tern. Eram in luna martie, perioada prea putin aglomerata in Venetia (dupa vestitul carnaval si inainte de perioada inceperii sezonului cald).

Am stat 6 zile acolo si am petrecut un mini concediu de vis, exact asa cum am sperat la momentul in care am planificat calatoria.

Orasul se intinde pe o sumedenie de insule micute, legate intre ele prin intermediul a multe multe poduri. De fapt, populatia care a ales sa se stabileasca aici s-a refugiat din calea navalirii popoarelor migratoare, inca de pe vremea imperioului roman, zona lagunara oferind un refugiu relativ sigur si un loc propice gasirii usoare a hranei, indeosebi din pescuit.

Cu timpul, orasul a prosperat, devenind oras-stat. Comertul a inflorit, iar populatia orasului a devenit din ce in ce mai bogata, construind tot mai multe palate, in special pe malurile canalului principal. De fapt, venetienii au fost, datorita comertului si navigatiei, in perioada medievala, unii dintre cei mai bogati oameni din lume. Va spune ceva numele de…Marco Polo?!

Odata cu gasirea de noi cai comerciale catre Indii, castigurile venetienilor s-au diminuat brusc, iar populatia orasului a fost nevoita sa gaseasca alte metode de a se mentine la nivelul de trai anterior. Au folosit mai multe metode, cea mai vestita fiind de a se permite un mare grad de libertinaj vietii de zi cu zi (de aici incepe traditia vestitului carnaval…e lesne de ghicit motivele mastilor…va spune ceva numele de Casanova?!).

Imi cer scuze pentru micul intermezzo istoric, doream doar sa fac legatura istoriei cu Canale Grande, palatele de pe malurile acestuia si carnavalul.

De la Mestre (este recomandabila cazarea acolo, pentru simplul fapt ca in Venetia cazarea este scumpa) se ajunge la Venetia in vreo 20 de minute, cu ajutorul autobuzelor (pleaca cam la 10 minute unul de altul).

Orasul este absolut superb. In intregime.

Noi am ales sa ne plimbam oarecum la intamplare, pentru fiecare zi stabilind, in mare, vizitarea a cate unei zone a orasului, cu principalele atractii turistice. E greu de descris in cuvinte frumusetea acestrui oras.

Fotografiile cred ca sunt sugestive, chiar daca sunt fotografii de amator.

Voi detalia, in cele ce urmeaza, pe scurt, cateva dintre cele mai importante obiective turistice ale orasului.

Principalul si cel mai vestit obiectiv turistic al Venetiei este Piata San Marco.

Daca astazi aceasta piata prezinta un interes inainte de toate istoric, arhitectural si turistic, ea a reprezentat in trecut centrul politic, religios si economic al Venetiei, fiind supranumita de catre Napoleon Bonaparte ca “cel mai elegant salon al Europei”. Piata are o forma aproximativ dreptunghiulara, este cea mai mare din oras si este marginita de arcade si monumente vestite. Arcadele adapostesc cafenele si mici magazine de anticariat si suveniruri. Cea mai celebra cafenea din oras, Cafeneaua Florian, cu orchestra simfonica pe teresa, se gaseste aici. Un amanunt interesant…anul trecut era formata din artisti…de-ai nostri.

Piata, vestita si pentru numarul imens de porumbei care salasuiesc acolo, atrage in permanenta o multime de turisti si de fotografi. Este suficient sa ai cateva firmituri de paine in palma ca sa fii asaltat de catre acestia. De fapt, chiar daca stai pentru cateva minute nemiscat, se gasesc cativa porumbei care sa se aseze pe tine.

Cele mai importante edificii de pe margine sunt Bazilica San Marco, Palatul Dogilor si Turnul de Paza.

Palatul Dogilor a fost pentru cateva secole sediul administrativ al orasului si in acelasi timp resedinta conducatorilor (dogilor) acestuia. Primul palat a fost distrus ca urmare a unui incendiu, iar cel actual a fost ridicat in perioada de maxima inflorire a orasului, fiind construit si pictat de cate cei mai celebri artisti din lume ai acelor timpuri. Ceea ce este interesant este ca o parte a acestui palat a fost folosit si ca loc de detentie, celebrul Casanova fiind si el intemnitat aici. A reusit sa evadeze, iar evadarea sa a ramas singura cunoscuta din acest loc.

Bazilica San Marco a fost ridicata pe locul unei alte biserici, mai vechi, distrusa ca urmare a aceluiasi incendiu care a distrus si primul Palat al Dogilor. Noua ni s-a parut a fi cel mai frumos edificiu din oras, mai ales datorita ornamentatiei exterioare bogate. Pe frontispiciul cladirii se poate observa leul sfantului Marcu, iar undeva, deasupra intrarii, cei patru “cai de bronz” care sunt de fapt din arama, copii ale unor cai ce ornau odinioara hipodromul din Constantinopole.

Un alt monument important este Turnul de Paza, denumit asa pentru destinatia initiala.

Turnul este foarte inalt, de aproximativ 98 de metri, si a fost reconstruit la inceputul acestui secol.

Piata este inundata destul de des, in perioadele ploioase. Noi am avut noroc, nu a fost cazul sa folosim cizme de cauciuc.

Orasul este traversat in lung si in lat de foarte multe canale, dintre care cel mai important este Canal Grande. Acest canal este cel mai lat, are forma literei „S” si este strajuit de o multime de palate construite de catre cei mai bogati negutatori ai orasului, prin secolele 13-14.

O trasatura caracteristica a acestor palate este faptul ca intrarea principala este la canal, accesul facandu-se din barca.

Venetia are 177 de canale si 455 de poduri. Marea majoritate a podurilor sunt mici si inguste, dar cele mai importante sunt Podul Rialto, Podul Suspinelor si Podul Academinei.

Podul Suspinelor leaga vechile celule ale prizonierilor de Palatul Dogilor. Este un pod din marmura, „inchis”, pentru a ascunde privirii trecatorilor pe condamnatii ce treceau de multe ori, pe ultimul drum, de la sala de judecata catre inchisoare.

Podul Rialto este podul cel mai celebru din Venetia, fiind cel mai vechi dintre cele patru poduri care traverseaza Grand Canale. A fost construit de catre Antonio del Ponte, in urma unui concurs de proiecte, la finele anilor 1500. Unul dintre cei care au participat si pierdut la concursul de proiecte a fost celebrul Michelangelo. Un alt amanunt interesant referitor la acest pod (dealtfel valabil pentru foarte multe cladiri din Venetia) este ca se sprijina de piloti de lemn, aflati, desigur, sub nivelul apei.

Ghetoul din Venetia este, si el, unul dintre obiectivele turistice ce nu ar trebui sa va „scape” daca veti dori sa vizitati orasul. Oferind protectie populatiei evreiesti intr-o vreme de restriste, venetienii au mai castigat niste bani, prin taxe, impozite si simpla prezenta a unor oameni „cu stare” in oras. Spatiul delimitat si inchis al acestui mini-cartier trebuia sa adaposteasca un mare numar de persoane, de aceea cladirile sunt caracteristice, cu mai multe etaje si cu camere mai joase si mai mici.

Voi incheia, deocamdata, prin a va spune ca eu m-am indragostit de Venetia la miezul noptii, in Piata San Marco, luminata feeric, apoi pe stradutele laturalnice, cand frummusetea se infrupta din lumini si umbre. A doua zi m-am reindragostit de aceeasi Venetie, dintr-o gondola pe Canal Grande, iar cand am ajuns pe pamant am umblat ore in sir pe strazi, ne-am ratacit printre canale si podete si ne-am regasit, din nou, in Piata San Marco.

Imaginea pe care mi-a transmis-o Venetia este una duala – pe de o parte, este stralucirea- carnavalul, maretia vechilor palate transformate in hoteluri cu multe stele, magazine de lux cu preturi exorbitante, zambetele turistilor, noptile instelate, iar pe de alta parte este neputinta – case parasite, ziduri ce stau sa cada in apa, magazine cu obloanele trase si lacate ruginite, bazarurile cu chinezarii ieftine, cersetorii, scufundarea intregului oras incet, incet, dar sigur.

---

VIZUALIZĂRI: 3203 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI