Ramada Resort Lara - de evitat. (sau Paste in Antalya: in loc de lumina am primit o teapa)

TIPĂREȘTE

Titlul alternativ dintre paranteze e un indemn amical la precautie la achizitionarea serviciilor turistice, inclusiv de la agentiile cu renume consolidat pe piata. De retinut ca singurul care vegheaza cu adevarat la apararea inteteselor tale esti chiar tu. Iar daca uiti asta si vigilenta ti-e adormita de povestile agentilor de vanzari, patesti ce scrie in titlu. Adevarul e ca poti s-o patesti si daca esti atent. Fiind spusă această introducere (care poate fi la fel de bine si concluzie), sa trecem la subiectul propriu-zis.

Zilele libere ocazionate de sarbatorile pascale sunt un bun prilej de a petrece un prim sejur la mare, in special cand calendarul religios le plaseaza la ingemanarea anotimpurilor, in luna mai.

Patriotismul meu se termina la alegerea unei destinatii marine pentru un concediu civilizat. In mintea mea, imaginea litoralului autohton arată cam asa: bataie de joc la capitolul servicii, scumpete, nervi la tot pasul, drumuri aglomerate si proaste, multa nesimtire, miros de hamsii, plaje murdare, decibeli din abundenta, alge urât mirositoare. Cu riscul ca această imagine sa se transforme intr-o idee preconceputa, simt ca si in viitor voi alege tot locuri din afara granitelor tarii pentru a ma bucura cu adevarat de mare.

Vizitand un târg de turism, am ales din multitudinea de oferte sa petrec o saptamana pe litoralul turcesc al Mediteranei, folosind serviciile unui brand turistic de traditie. A fost una din putinele exceptii, eu fiind adeptul aranjamentelor pe cont propriu. Aici e cazul sa dezvalui o alta fixatie de-a mea: nu iau in calcul ofertele, oricat de tentante ar fi, daca nu sunt venite de la agentii a caror credibilitate a fost verificata de-a lungul anilor. Nu dau nume, ca sa nu se supere nimeni, dar lista e foarte scurtă. Chiar si cu aceste exigente auto-impuse, socoteala de acasa nu s-a potrivit deloc cu cea din... bazar.

Am ales din catalogul agentiei un hotel de cinci stele din statiunea exclusivista Belek, regim all inclusive, nou-nout, acesta urmand sa fie inaugurat cu putin timp inaintea sosirii noastre. Dar iata ca din diverse motive nu s-a deschis la timp si cu doua zile inaintea zborului, renumita agentie ne comunica schimbarea: vom primi un hotel cu acelasi standard (afirmatie neconfirmata ulterior de realitate), dar in districtul Lara din Antalya (vreo 40 km de amplasamentul pe care mi l-am dorit). După fireasca reactie de nemultumire si revolta, a devenit clar ca banii au pornit pe un drum fara intoarcere si situatia trebuie acceptată ca atare. Aici vin cu un sfat prietenesc adresat cititorilor acestor randuri (multi, putini, câti or fi): nu rezervati niciodata un hotel care nu functioneaza deja. E preferabil, intr-adevar ca hotelul sa fie nou. Dar el trebuie sa se afle in circuit suficient timp pentru a se putea culege informatii desptre el. Nici agentiile, mai ales cele care se respecta, nu ar trebui sa vanda pachete virtuale, dar dupa cum se vede realitatea ne impune sa ne protejam singuri de astfel de situatii. Altminteri, nimeni nu va avea nici o remuscare pentru frustrarea si neputinta ta. Agentia e intotdeauna protejata prin contractul care conditioneaza oferirea serviciilor. In virtutea acestui contract (sau dictat, ma rog, numiti-l cum vreti), ei isi pot permite sa vanda pielea ursului din padure. Iar daca le tremura mana si ursul ramane viu... asta e. Iti ofera un caine mort impachetat in blana de urs contrafacuta, contractul e respectat si vorbesti la pereti.

Iata ca a venit si ziua zborului. M-am imbarcat asadar cu un moral care alterna intre: " Uite ca pana si astia, ditamai agentia, ne-au tras-o! " si " Poate ca tot raul va fi spre bine! ". După o ora si jumatate de zbor si formalitatile de preluare si transfer, a venit inevitabil si momentul dezvaluirii adevărului, care din pacate nu era nici macar la mijloc (cum se intampla deseori in viata), ci mai curand spre prima variantă (cea cu teapa). Ajunsi la destinatie, am constatat ca simetric fata de drumul de acces se afla un alt complex, aflat in stadiul de finalizare. Coborand din autobuz, am fost intampinati de imaginea unui santier pe partea stanga si de poarta hotelului pe partea dreapta. Nimic nu indica explicit clasificarea lui. Numarul de stele nu apare nici pe sigla, nici pe vreum material informativ din cele plasate in camera sau lobby, nici macar pe site-ul hotelului, singura "dovadă" a rangului fiind cifra 5 imprimata pe voucherul cu care ne-am prezentat la receptie.

Am rugat receptionera sa ne ofere o camera cu vedere spre mare, dar dupa cateva butonari pe tastatura, rezultatul a fost alocarea uneia cu vedere spre santier. Fondul sonor urma sa fie asigurat de sunetul flexurilor si al loviturilor de ciocan.

Accesul in centrul orasului Antalya e comod si ieftin, drumul cu autobuzul dureaza vreo 30 de minute. E un oras mare, frumos, civilizat, plin de viata, merita vizitat.

In zona hotelului sunt nenumarate centre comerciale si bazaruri unde esti salutat in diverse limbi de pe mapamond de comerciantii care ti se baga sub piele si te invita cu plecaciuni sa le treci pragul.

Hotelul arata ca o masina in rodaj: miroase a nou, straluceste, dar mai necesita cate un reglaj, pe ici, pe colo.

Ne-am bucurat cand ni s-a spus ca bauturile din minibar sunt incluse. Bucuria a durat pana am constatat ca frigiderul nu functionează si bauturile - in consecinta - sunt calde, temperatura ambianta fiind de vară toridă. Era nou-nout, nu avea cum sa fie stricat. Am inceput sa pipai in cautarea cablului neracordat, dar nu am avut loc sa-mi strecor mana intre frigider si peretele mobilierului. Nici sa-l misc din loc nu puteam, picioarele fiind prinse cu suruburi. Nu-i nimic - mi-am zis in gand cu naivitate - anunt la receptie si se rezolva. S-a rezolvat, dar dupa doua zile de rugaminti frenetice la receptie, prin telefon si la biroul de relatii cu clientii. Daca aveam o surubelnita in dotarea mea de turist, problema era rezolvata de mult.

Baia arata si ea fara cusur, pana la primul dus. Mesterii instalatori au uitat sa etanseze marginile cabinei de dus. Dupa ce mi-am reprosat lipsa surubelnitei, iata ca un tub de silicon m-ar fi scutit de disconfortul de a simti papucii umeziti la intrarea in baie.

Aerul conditionat a functionat pe toata perioada. Nu si lifturile, care sfidand teoria probabilitatilor s-au defectat intr-o seara ambele simultan. Ajunsi in camera prin forte proprii de escaladare, am constatat disparitia semnalului la televizor si a conexiunii la internet. Parea ca totul intra in colaps, dar intr-un tarziu dispozitivele ramase fara viata au redevenit functionale.

Cu toate ca marea e la doar 300 m de hotel, exista un transfer gratuit pana la plaja privata, care pleaca la fiecare 15 minute de la hotel. Plaja e civilizata, sezlonguri, umbrele si prosoape sunt la discretie si gratuite, apa curata si transprenta ca cristalul. In spatele nostru, pe niste fundatii de beton deja turnate, muncitorii monteaza niste schelete metalice pentru copertine. Cand bormasinile tac, zgomotul valurilor se aude linistitor.

O animatoare invita turistii in apa la gimnastică si le ofera colace colorate.

In zona plajei se afla un bar si un restaurant, parte a aceluiasi complex. Bucuriile premature se pare ca m-au insotit in acest concediu. Am comandat un "doner kebab" entuziasmat de ideea de a consuma acest sortiment, cum s-ar zice, la mama lui acasă. Bucăţile de carne (dozate in regim de austeritate severa) puteau fi cu greu identificate printre cuburile de paine inmuiate intr-un sos de iaurt îmbogăţit cu condimente. Vremea era insa atât de frumoasă si marea atât de placuta si racoritoare, incat ce mai conta inca o dezamagire? Mai ales ca am fost recompensati din plin cu seara petrecuta la restaurantul pescaresc " a la carte " (mai e unul cu specific italian), inclusa in pachet. Masa a fost de data aceasta la nivelul asteptarilor. Am avut parte si de cateva neasteptate momente de intimitate, cand s-a oprit curentul.

Restaurantul din incinta hotelului e mare, are o terasa frumoasă, mancare diversificata, pentru toate gusturile. La masa, sub fiecare set de tacamuri se afla un servetel (unul singur!) cu care trebuie sa te descurci pentru ca pe masa nu mai sunt altele. Chelnerii se invart binevoitori si iti toarna in pahar daca e cazul. Caloriile excedentare pot fi arse in sala de fitness care sta la dispozitia clientilor. Se mai intrerupe curentul, dar nu-i nimic. Resetam banda si mergem mai departe.

La iesirea din restaurant se afla piscina, dotata cu sezlonguri la discretie si scena unde seara au loc manifestari de diverisment.

M-as fi asteptat ca proprietatea sa fie delimitata de un gard viu si o distanta decenta fata de alte constructii. Lipite de gard se afla insa cateva blocuri, la balconul carora pot fi "admirate" lenjeriile intime ale locatarilor, puse la uscat. Fotografiile "peisajului" imi stau marturie ca nu sunt carcotas si nici nu bat campii. Această nefericita vecinătate e, in opinia mea, principalul handicap al complexului. Spre deosebire de celelalte probleme, aceasta nu va putea fi remediată niciodata si va face ca acest hotel sa fie de netolerat in catalogul unei agentii serioase si incompatibil cu clasificarea pretinsa.

Se pare, totusi ca exista un Dumnezeu al tepuitilor si recompensa a fost inspiratia alegerii celui mai potrivit loc din punct de vedere meteorologic pentru un inceput de mai. Pana la urma a fost o vacanta frumoasa, dar si o lectie care trebuie bine invatata.

Asta ar fi cam tot. Sau aproape tot. Am uitat sa va povestesc ca la rubrica "servicii incluse" se afla si un tur de oras. In lumina celor povestite, ce parere aveti? S-a organizat sau nu? Prefer ca această intrebare sa ramana retorica...

P. S. Va doresc concedii cat mai lipsite de neprevazut si nu uitati proverbul cu sacul laudat!

---

VIZUALIZĂRI: 7360 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI