Alcobaca - prima catedrala gotica din Portugalia, are o tragica poveste de dragoste...

TIPĂREȘTE

Situat in ,,inima ''' provinciei Leiria, la 120 kilometri de capitala Lisabona si 220 kilometri de orasul Porto, localitatea Alcobaca are peste 56 000 de locuitori, majoritatea cu venituri castigate din turism.

Originea sa dateaza inca din epoca romana, care conform izvoarelor de istorie si a descoperirilor arheologice de la Parreitas, s-a numit Helcobatie.

Numele oraselului provine de la cele doua rauri care strabat asezarea, Alcoa si Baca, dar unii istorici mentioneaza ca numele original ar fi de origine araba, cunoscut ca ,,Al cabaxa''.

Primul statut de oras, i-a fost atribuit de catre Don Manuel I de Arruda, in anul 1514, fermecat de locurile pitoresti din zona, care abunda in paduri, un mediu propice pentru vanatoare si recreere pentru suitele regale.

In partea de sud, se afla un ciudat orasel medieval, Obidos, un punct de atractie turistica in care vizitatorii se bucura intr-adevar de trecut.

De asemenea, se invecineaza cu oraselul Porto de Mos, cunoscut pentru castelul sau fantezist, precum si datorita rezervatiei naturale Serras de Aire e Candeeiros, cunoscut pentru cavernele sale subterane cu grote ,,decorate'' de stalactite si stalagmite.

In nord-est, la numai 20 de kilometri, se afla o alta atractie majora a Portugaliei, Manastirea Batalha vezi impresii

Oraselul-port Nazare, se afla la 15 kilometri in partea de vest si dispune de interesante istorioare si legende istorice.

Fara indoiala, Alcobaca este cunoscut datorita manastirii construita pentru prima oara in Portugalia in stil arhitectural gotic, dar si pentru o tulburatoare poveste de dragoste dintre Don Pedro si Ines, fiind considerati ,,Romeo si Julieta de Portugalia''.

Pentru intelegerea randurilor asternute mai jos, va ofer un tur virtual, accesand:3d.culturaonline.pt/Conte ... 8f-5bd163a99efc

Scurt istoric:

In anul 1153, la zece ani de la recunoastere ca stat independent, Afonso Henriques (1109 - 1185), primul rege al Portugaliei, a comandat planurile de constructie primei catedrale nationale cisterciene, acordand 44000 de hectare.

Abordand o arhitectura in stil gotic, lacasul de cult a fost construit ca omagiu adus lui Dumnezeu, in urma victorie sale impotriva maurilor din anul 1147 (Batalia de la Santarem).

Nucleul Ordinului cistercian a aparut in aceasta tara, prin intermediul ajutorului dat de nobilii francezi, in razboaiele purtate de portughezi impotriva maurilor.

Prezenta calugarilor cistercieni ( ,,calugarii albi ''), in numar de 999, si-au stabilit aici resedinta in anul 1223, dominand abatia inca aproape 660 de ani, pana-n anul 1883, cand au fost obligati sa paraseasca tara!

Manastirea Alcobaca, a inceput sa se ridice in 1178, fiind o copie a Abatiei Claraval din Franta, acolo unde s-a nascut Ordinul Cistercian, lucrarile fiind coordonate de abatele - predicator Bernard de Clairvaux, fiind mai tarziu canonizat.

Devenind mentorul templierilor care a promovat doua cruciade esentiale in lumea medievala, influenta sa a ajuns pana la Roma, atunci cand l-a pus pe tronul pontifical pe Papa Inocentiu al II-lea.

Toate aceste fapte, ne ajuta sa intelegem cum, aceasta abatie cisterciana a supravietuit atatia ani, facand din Manastirea Alcobaca cea mai mare biserica din tara (avand 220 de metri lungime) si una dintre cele mai bogate din Europa.

O data cu disparitia Ordinului religios cistercian (1883), manastirea a fost scoasa la licitatie, multe din dependintele si salile sale devenind scoli, casa de cultura si teatru, sedii de banci, primarie, posta, cantina si... inchisoare.

Intre anii 1929 - 1952, autoritatile portugheze pornesc un vast proiect de consolidare si restaurare, a acestui complex arhitectural din patrimoniul national.

Impresionantul monument crestin, a intrat in vizorul celor de la World Heritage, fiind preluat in 1989 de Unesco.

Accesul in biserica este gratuit intre orele 09:00 - 16:30, in perioada octombrie - martie si 09:00 - 19:00, intre lunile aprilie - septembrie. Pentru vizitarea capelelor si sacristie, se plateste 2 euro.

Iata cateva dintre cele mai importante parti ale catedralei:

Noua Sacristie

Incaperea din spatele altarului in partea dreapta, dupa ce treci de statuia Fecioarei Maria, a fost constuita de regele Manuel I (1495 - 1521) în secolul al XVI-lea, sub indrumarea arhitectului Mateus Ferdinandes.

Din pacate, a dispărut complet datorita dezastrului provocat de cutremurul din 1755, lăsând ,,in picioare'' doar atriumul si porticul ce inconjura curtea interioara, constructie atribuita lui Joao de Castilho.

Acesta a fost reconstruit in anul 1770 adoptand în mod clar, estetica baroca, cu multe ornamente structurale.

Capela raclelor (interzisa fotografierea)

Inceputa in anul 1669 si terminata in anul 1672 - in stil baroc, pe timpul Abatelui de Friar Constantino de Sampaio, contine 89 de racle ale unor calugari din Ordinul Cistercian.

Acestea sunt aurite si asezate minutios, in rastele dominate de sculpturi ornamentate, avand la baza un postament din marmura rosie.

In partea de sus, acestea sunt delimitate de racle in picioare, reprezentandu-l pe abatele Bernardo, Virgem Padroeira sau Sao Bento.

Cuvintele palesc in fata acestei nestemate, asa ca, va rog sa vizualizati turul virtual al manastirii!

Sala Regilor (Dos Reis) - vezi foto

Localizata imediat in partea stanga a intrarii principale, incaperea este inconjurata de azulejos din secolul al XVIII-lea, in partea dreapta se gasesc panouri reprezentand scene cu inceperea constructiei manastirii.

In partea stanga, placile de ceramica in alb si albastru, formeaza fresce cu promisiuni ale regelui de a face din Alcobaca, un refugiu princiar vanatoresc.

In mijlocul peretelui din fata, deasupra unui panou cu azulejos, se formeaza un grup statuar ce reprezinta incoronarea primului rege, Afonso Henriques, de catre Papa Bernard de Claraval si alti reprezentanti papali.

Multe din statuile aflate peste braul de azulejos, sunt decapitate sau ciuntite, datorita navalirilor napoleoane care au distrus componente din aceasta vasta cultura.

Din aceasta sala se poate ajunge in gradina manastirii, ce face legatura cu galeriile de lectura, loja, sala de mese, bucataria si dormitoarele calugarilor.

Panteonul regal (vezi foto)

A fost proiectat de Guilherme Elsden in 1752 in stil neo-gotic transeptic, in vederea depunerii de morminte regale.

Initial s-a numit Panteonul Galileea si se afla in exteriorul bisericii.

Incheiat in anul 1782, de catre maestrul-calugar Manuel de Mendonca, templul se afla in fata Altarului Sfantului Bernard.

Altarul Sfantul Bernard (vezi foto)

Alcatuit dintr-un set de sculpturi in teracota avand culori policrome, altarul este divizat.

Ansamblul statuar de pe orizontala au forma perfecta, pe cand celalat de pe verticala, are forme ce ies in relief.

In centrul compozitiei este reprezentat Sfantul Bernard, ce are la picioarele sale calugari cistercieni, plangand moartea sa.

Deasupra, formand o cununa boltita, sfantul este inconjurat de serafimi si heruvini ce-i glorifica prin cantec realizarile sale.

Altarul faurit de calugarul Barristas, unul din exponentii de frunte a barocului portughez, se afla in stanga mormantului lui Don Pedro, aproape de sculptura ,,Sfânta Maica Domnului cu Pruncul'' (vezi foto). Aceasta realizare din lemn, a fost creata de un calugar necunoscut intre anii 1771 - 1777, avand urmatoarele dimensiuni 201x104x66 centimetri.

Aflate intr-o galerie transversala (transept), langa altar, se gasesc mormintele lui Pedro si Ines.

Sarcofagul lui Ines de Castro (vezi foto)

Aflat in stanga altarului, a fost comandat de Pedro I in anul 1355 (in anul care a fost ucisa), inainte ca ea sa devina regina, deoarece a fost incoronata la cativa ani de la decesul acesteia, in anul 1361.

Partea din fata, reprezinta o iconografie, care ne propune, in sus Raiul, avand in centrul sau un copil simbolizand inocenta lui Ines, atunci cand a fost omorata.

In partea de jos, ansamblul sculptural ii prezinta pe cei care au contribuit la aceasta fapta marsava, coborand in Iad.

Antablamentul este inconjurat de scuturi ce au insemne heraldice, iar deasupra se afla figura reginei incoronata, sustinuta de sase ingeri ce o insotesc spre ceruri.

Pe lateralele mormantului, sunt sculptate scene din Judecata de Apoi, cu Mantuirea Inocentilor, scene cu chinurile lui Iisus Hristos la Rastignire si suferinta Fecioarei Maria.

In timpul navalirilor napoleoane, toate mormintele au fost profanate si vandalizate. Se spune ca la deschiderea acestui sarcofag, trupul a fost gasit invelit intr-o mantie alba fiind decapitat!

Sarcofagul lui Don Pedro I (vezi foto)

Prin comanda testamentara, locul de veci se afla in partea dreapta a altarului, mormantul fiind sustinut de sase lei, simbol al fidelitatii.

Unul din laterale este decorat cu scene din viata tumultuoasa avuta cu Ines, alaturi de cei trei copii ai lor, avand inscriptionata o promisiune: ,,Ate ao face fim mundo'', in traducere ,,impreuna pana la sfarsitul lumii''.

Cealalta laterala are ornamentata episoade din viata Sfantului Bartolomeu alaturi de heruvimi.

Figura regelui incoronat, alaturi de efigiile sale asistat de sase ingeri, tine mana stanga pe sabie si are la picioarele sale un animal credincios.

Ambele morminte au fost catalogate drept cele mai mari sculpturi in marmura din secolul al XIV-lea, in Portugalia.

Povestea de dragoste cu deznodamant nefericit:

Cronica din acele vremuri, ne dezvaluie ca regele Pedro I (nascut in Coimbra la 8 aprilie 1320 - decedat pe 18 ianuarie 1367) si Ines de Castro (1325 - 1355), s-au cunoscut atunci cand tatal sau, regele Afonso al IV-lea (1291 - 1357) l-a obligat sa se insoare cu Constantza de Castilia in anul 1339.

Din suita printesei, o domnisoara a unui aristocrat spaniol castilian, pe nume Ines, l-a facut pe tanarul print sa se indragosteasca fulgerator, relatia amoroasa devenind secreta.

In anul 1349, sotia sa Constantza a murit la nastere, dand viata viitorului rege Ferdinand.

Pedro I a refuzat sa se mai recasatoreasca si i-a ramas fidel lui Ines, cu care a avut trei copii.

Doi ani mai tarziu, ei s-au casatorit printr-o ceremonie secreta in Braganca, facand-o pe Ines regina de drept, impropietarand-o langa Manastirea Santa Clara.

Acest eveniment a marcat profund relatiile dintre tatal rege si fiul sau, consilierii considerand o ofensa adusa Spaniei.

Afonso nu a recunoscut niciodata leaganul fericirii lor si pentru a limita scandalul, ordona slujitorilor s-o rapeasca si s-o izoleze intr-o manastire din Coimbra.

Sub presiunea curtenilor, priviind viitorul nepotului sau Francisc si a jignirii tratatului cu spaniolii, se hotaraste s-o asasineze pe Ines. Astfel ca, pe 7 ianuarie 1355, trei slujitori loiali regelui, o ucide pe Ines cu brutalitate, intr-un parc din Coimbra.

Atrocitatea genereaza o furie cumplita din partea lui Don Pedro, care avea sa aduca la un razboi civil devastator, care va dura pana pe 15 august 1356, data la care se incheie un acord intre tata si fiu.

Dupa numai sapte luni, Afonso al IV -lea moare, iar pe 8 mai 1357 Pedro I este incoronat.

Potrivit legendei, primul lucru pe care l-a facut cand s-a urcat pe tron, regele indoliat a exhumat trupul iubitei Ines, iar trupul neinsufletit l-a expus intr-o sala unde toti curtenii au fost obligati sa-i sarute mana descompusa, ca omagiu de recunoastere a reginei.

Razbunarea regelui a dus si la uciderea brutala a unuia dintre criminali, acesta i-ar fi scos inima si i-a aruncat-o. Ceilalti doi asasini scapand, fugind in Spania.

Caracterul sau crud, sadic si aplicare a justitiei pana la obsesie, pare sa fi fost determinat de toate aceste dezamagiri.

Idila lor a devenit cea mai romantica poveste de iubire patimasa si a devenit parte integranta in cultura portugheza.

Pe curand!

---

VIZUALIZĂRI: 7092 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI