De martisor m-am intalnit cu Maria si marea

TIPĂREȘTE

Stiu ca multi veti zice: la mare in luna martie? de ce? este inca frig si nu poti face mai nimic pe litoral. Ba da, poti face o plimbare pe tarmul marii si poti privi marea si intreg infinitul albastru in orice anotimp. Asa sunt eu, daca mi se iveste ocazia ma intalnesc cu marea oricand, in orice anotimp, fie iarna, fie vara. Iubesc marea, iubesc sunetul valurilor care se sparg de tarm, iubesc mirosul ei, iubesc orizontul albastru, iubesc valurile, pescarusii si de aceea mi-e drag sa ma reintalnesc oricand cu marea.

Fiindca s-a ivit ocazia de a ajunge pe litoral, ocazie ce n-o puteam rata, in dimineata zilei de 5 martie 2013 iata-ne porniti la drum spre Constanta.

Despre drum :

La noi pe litoral nu am mai fost din anul 2008 deoarece am descoperit servicii mult mai bune pe alte meleaguri, unde marea e la fel de frumoasa dar unde m-am simtit respectata si pentru bani putini am avut conditii la care unii turisti prezenti pe litoralul romanesc ar fi visat. Chiar de aceea ma si gandeam cum va fi intalnirea cu litoralul nostru, ce impresii imi va lasa?

La Constanta am ajuns relativ usor, cei 230 km de la Bucuresti si pana la Constanta i-am parcurs in 2 ore si 40 min, facuti acum doar pe autostrada unde se poate circula cu maxim 130 km/h. Autostrada este acum pana la intrarea in Constanta, ce schimbare in bine! Drumul a fost in general f. bun, prima portiune de autostrada , cea de la iesire din Bucuresti mi s-a parut mai proasta decat ultima, cea mai noua. Am platit la dus si la intors o taxa de autostrada de 12 lei si chiar daca la altii, vecinii nostri, de-a lungul autostrazilor am vazut multiple facilitati si servicii: hoteluri cochete, service-uri auto, toalete, restaurante, multe alte locuri de popas, totusi prezenta autostrazii pana la intrarea in Constanta e de apreciat, si asta chiar daca deocamdata GPS-ul nostru nu a recunoscut ultima portiune de drum, cea mai noua si ne arata ca mergem in pustiu.

Plimbare pe plaja din Mamaia :

Am ajuns in Constanta si de aici am luat-o spre Mamaia cu gandul sa ajungem la o firma mare aflata la Navodari. Imi amintesc acum de imaginile acelea vazute

la stiri cu plaja plina de turisti, o Mamaie aglomerata pana la refuz.

Acum era liniste, am trecut de bariera si in jurul nostru totul era pustiu, doar toboganele aquaparcului si cablurile telegondolei iti aminteau de serile de vara cand, ca sa te distrezi trebuia sa te inarmezi mai intai cu rabdare dar si cu multi bani. Am lasat masina pe faleza si am intrat pe plaja.Nu era absolut nimeni, numai noi si marea. Nisipul era fin si cu cat ma apropiam de mare i-am simtit mirosul unic, amestecat cu mirosul scoicilor si al vantului si am simtit pe loc o mare bucurie. Ma reintalnisem dupa atatia ani cu marea.

youtu.be/XBmwvX5soiU

Marea noastra are mirosul ei, in alte tari marea nu miroase la fel si imediat mi-am adus aminte de verile in care ne jucam cu valurile marii aici la noi pe litoral. Marea m-a intampinat cu culorile ei de la albastru la verde-turqoise si m-am bucurat sa vad pe plaja un buldozer ca lucreaza de zor si pregateste plaja pentru turistii care vor veni.

Spre Navodari :

La iesirea din Mamaia spre Navodari am trecut printr-un cartier de vile, erau noi construite dar niciuna nu semana cu cealalta, fiecare era colorata diferit, fiecare avea o alta forma, nu era acea uniformicitate cu care m-am obisnuit si am vazut la altii.

Am mers mai departe spre Navodari si ca sa ajungem acolo am trecut un pod peste Ecluza Navodari. Aproape de combinatul Petrochimic am dorit sa revad Tabara de copii de la Navodari unde odata demult am petrecut o frumoasa vacanta.Acum totul era asa cum nu as fi dorit vreodata sa vad: cladiri in paragina cu tencuiala cazuta, moloz, pereti crapati, mormane de gunoaie, caini vagabonzi si apropiindu-ma de acea scena mi-am amintit brusc de Cenaclul Flacara, ce frumos spectacol a fost atunci aici.

Cat de mult s-au schimbat toate, oare aceasta tabara mai functioneaza? Este tare dezolant tot ce am vazut eu acum. Am simtit o mare tristete in suflet, atat de mare incat am plecat imediat de acolo si am poposit iar pe plaja langa mare, de data aceasta undeva intre Navodari si Mamaia.

Era in ziua aceea un vant puternic pe plaja, un vant care iti ingheta obrajii si mainile si chiar sa fi vrut nu puteai sta mult acolo langa mare.Pe jos pe nisip am vazut f. multe scoici, unele mari, altele mici,colorate, de diverse forme. Era plin de ele,aproape de apa calcam doar pe scoici. Am strans cate am putut, am avut din ce alege si le-am adus cu drag acasa.

Si fiindca pe la pranz ne-a razbit foamea am oprit la pizzeria La Scoica unde am mancat o ciorba de vacuta f. buna la care am primit un paharel de frisca cum demult nu am gustat asa bunatate. Este un loc deosebit, spatiul este f. mare si locatia se afla pe malul unui lac, vara e frumos aici. Si fiindca localul se numeste La Scoica, am observat ca peste tot prin interior, inclusiv tavanul era plin de scoici naturale f. frumoase.

Satui si multumiti ne-am indreptat apoi spre Vila Colonial din Eforie Nord care ne-a gazduit pentru o noapte. Despre cazare voi scrie intr-un alt rw.

Dar acea seara avea sa imi aduca o alta mare bucurie, asta deoarece dupa ce ne-am cazat in Eforie Nord am avut placerea sa o intalnesc si sa o vad pentru prima data pe @maria55 . Nu stiu cat a fost ea de emotionata la vederea mea dar eu in momentul in care am vazut masina ei ca se apropie de noi m-am bucurat enorm.

Eram in Eforie Nord acum, am facut impreuna turul statiunii si apoi la o cafea am depanat amintiri din vacantele noastre. As fi dorit sa pot opri timpul atunci, aveam atatea sa ne spunem, sa ne povestim, mai ales ca amandoua avem o dragoste comuna-Kusadasi- si parca timpul zbura mult prea repede. Ne stiam deja virtual si intre noi se legase demult o frumoasa prietenie. Maria, iti multumesc din suflet pentru ospitalitate, ne-am simtit minunat alaturi de tine!

Plaja din Costinesti :

O noua dimineata, o alta zi la fel de insorita. De la Eforie Nord am luat-o spre Mangalia si prima oprire am facut-o la Costinesti. Am lasat masina aproape de Terasa 10 steaguri si am pornit spre plaja. Marea avea o culoare turqoise si chiar daca vantul imi ingheta obrajii, priveam cu drag spre acel obelisc dar si spre epava, doua simboluri ale renumitei statiuni pentru tineret.

youtu.be/eF-M7O227a4

Priveam in zare marea si ma rascoleau amintirile, multe si frumoase. Trecusera atatia ani de cand nu am mai fost aici si cine nu are amintiri de la Costinesti?

Era asa de pustiu pe acolo dar chiar si asa amintirile din suflet erau atat de multe, marea era asa de frumoasa incat nici nu am realizat de cat de pustiu era in jurul nostru. Eram iar la Costinesti si parca sunetul marii se amesteca cu sunetul care razbatea de la amfiteatru unde in fiecare seara aveau loc spectacole de gala si unde deseori ascultam poante de buna calitate cu actorii nostri consacrati: Stela Popescu, Alexandru Arsinel, Nae Lazarescu, etc. Ce vremuri ! Aleile Costinestiului erau pustii acum dar odata era atata tineret aici, atata muzica, dans si voie buna.

Plaja din Olimp :

De la Costinesti am mers spre Olimp unde am facut urmatoarea oprire. Aici m-a cuprins iar o mare tristete la tot ce am vazut in jurul meu. Renumitele hoteluri Panoramic, Amfiteatru, Belvedere, Oltenia erau acum pustii, dar pe cat erau de pustii pe atat erau si de lasate prada indiferentei. De cate ori am urmarit filmul cu Nea Marin miliardar, ce vremuri, cum arata hotelul Belvedere atunci si cum arata astazi... Este dezolant tot ce am vazut, aceste perle ale statiunii sunt acum lasate uitarii, vantul suiera printre crapaturi si doar cainii vagabonzi iti mai dadeau de stire ca totusi acolo nu erai chiar singur.

Prin spatele restaurantului Panoramic pe acele multe scari am coborat spre mare. Usor la coborat, greu la urcat. Eram mai mereu atenti la scari, vremea dar si nepasarea omului isi pusesera amprenta pe ele si erau distruse in mare parte. Odata ajunsi jos langa acele stanci aproape de mare am simtit iar vantul rece ca vrea sa ne inghete de tot.

Cu toate acestea marea vroia sa se joace cu noi si ne mai trimitea din cand in cand cate un val razlet care ne stropea obrajii.

youtu.be/Hsa8QszvJTs

In acele momente neasteptate am simtit ca uit de toata tristetea din jurul meu cand priveam spre pescarusi, spre nemarginitul albastru pe care lumina soarelui se reflecta mirific.

youtu.be/e12-K3KnL2M

Si in sufletul meu s-a nascut speranta, acea speranta ca poate odata cand voi mai ajunge aici lucrurile vor sta mult mai bine, nesperat mai bine. Dar toate acestea se pot intampla doar cu vointa noastra, a fiecaruia dintre noi, toti cei care iubim marea, soarele, natura. E nevoie de ajutorul nostru, litoralul romanesc are nevoie de a se face urgent ceva.

Marea este asa de frumoasa, avem asa frumoase locuri in jur, avem si o Delta aproape, nu e pacat sa nu beneficiezi de serviciile pe care ti le doresti? nu e pacat sa mergi la vecini la mare unde pentru bani mai putini ai servicii mult mai bune?

De la Olimp am pornit intr-un tarziu spre Neptun si am strabatut soseaua principala a statiunii, pe unde odata ne plimbam cu minicarul. Am revazut centrul mult prea aglomerat odata unde stateam la cozi mari la inghetata, suc, etc. Acum era pustiu si aici.

Plaja din Jupiter :

De la Neptun am ajuns la Jupiter si am lasat masina chiar linga parcarea f. marea hotelului turn Capitol. Am privit de aici de sus marea dar si hotelul Delta aflat in imediata apropiere.Apoi pornind iar la drum,imediat ce am trecut prin fata hotelului Majestic am ajuns la Cap Aurora.

Cand spun Cap Aurora ma gandesc la acele denumiri ale hotelurilor de aici, hoteluri care purtau candva cu mandrie nume de pietre pretioase: hotel Topaz, Safir, Cristal, Diamant, Onix, etc. Erau candva niste frumuseti, erau candva adevarate ,,perle’’ ale litoralului romanesc, dar acum aratau chiar jalnic si si-au pierdut stralucirea de odinioara.

Aici am oprit undeva langa hotelul Onix si cu greu am putut cobora din masina din cauza cainilor vagabonzi care au sarit la noi si ne latrau de zor. S-or fi gandit si ei oare ce cautam noi pe acolo? Aici am avut iar o imagine dezolanta, adevarate urme ale nepasarii si indiferentei. Mare pacat. De la Cap Aurora am pornit mai departe spre statiunea Venus.

Paja de la Venus :

De Venus dar mai ales de Saturn ma leaga iar multe amintiri. Odata ajunsi in centrul statiunii Venus am revazut Terasa Galbena unde odata savuram o pizza delicioasa, am revazut hotelurile Florica, Afrodita, Silvia, Cocor si nu in ultimul rand hotelul Vulturul unde odata demult m-am cazat. Ajunsi langa mare ne-am plimbat pe plaja si de aici de pe plaja am zarit departe hotelurile turn Sirena, Balada si Hora din statiunea vecina Saturn.

Spre iesirea din Venus se afla un hotel mai bine intretinut, numit Mezotermale Palace Hotel@Spa, apoi urmeaza acea portiune dreapta de sosea, lacul si imediat am ajuns la Saturn.

La Saturn pot sa spun ca am venit de cele mai multe ori aici pe litoral. Am inceput intai cu campingul, am amintiri de cand am stat la cort dar am amintiri si de cand am stat la cateva hoteluri inainte de 1989, cand lucrurile stateau cu totul altfel decat acum, adica mult mai bine. Am ajuns in centrul statiunii unde mi-am amintit de serile frumoase cand savuram o friptura la una dintre terase dar am revazut si hotelurile Siret, Cerna, Saturn, Cleopatra, Semiramis. Stiu ca apoi am vrut sa oprim putin si langa hotelul Narcis unde am stat ultima data, in anul 2008.

Poate era mai bine sa nu oprim,poate era mai bine sa nu vad cum a ajuns acest hotel acum, cata tristete purtau zidurile acelea si ce pustietate era in jur. Parca cazuse bomba, atat de trist era acum, trist dar adevarat. Candva odata pe langa hotelul Narcis ne-am plimbat de multe ori seara pe faleza, era asa frumos si romantic si incet incet ajungeam de aici usor in Mangalia tot pe langa mare. Era un drum ingust dar asfaltat, chiar nu stiu daca el mai exista si astazi.

De aici pana la Mangalia nu am mai facut mult si ne-am oprit apoi cu treburi chiar in port, unde se afla santierul naval si unde am avut sansa sa vad niste vapoare uriase si chiar am stat aproape de ele. Mangalia am regasit-o asa cum o stiam, aceeasi alee mult prea aglomerata cu masini, asa cum era odata, asa era si acum.

Si fiindca plimbarea mea pe litoral a luat sfarsit, pot sa va spun ca au ramas amintirile in urma mea, amintiri pe care le-am rascolit cu plimbarea facuta la mare si chiar daca sunt trista de tot ce am vazut, pot sa va spun ca sunt fericita ca m-am intalnit cu prietena mea draga de pe AFA si am revazut marea, valurile,pescarusii.De fapt acestea au fost si principalele motive pentru care am mers pe litoral.

Si fiindca este primavara acum, este luna lui martisor, va doresc tuturor vacante cat mai frumoase si va daruiesc acum un martisor virtual-aceste fotografii de la noi de la mare.

Cu drag

---

VIZUALIZĂRI: 2530 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI