Understanding Tokyo

TIPĂREȘTE

Daca pentru reviewul precedent (vezi impresii), in care, adevarul este ca am fost destul de plastic :), sotioara mi-a spus ca as fi meritat sa fiu excomunicat de pe AFA, ca sa-mi spal pacatele si sa-mi recastig my good name, voi incerca sa fac un review ingineresc de asta data.

Voi incerca, pe cat imi sta in puteri, sa atac problema transportului in Tokyo. Cele mai importante harti de care veti avea nevoie sunt urmatoarele:

1. Tokyo Metro Map – harta celor de la Tokyo Metro – tokyometro.jp, ii includ si pe cei de la Toei, si minimal pe cei de la JR.

2. Harta Liniilor JR din Tokyo – pe care o gasiti pe pagina JR East jreast.co.jp – astia sunt cei cu liniile de suprafata. De ei apartine faimoasa JR Yamanote line. Mai sunt alte linii foarte utile, care nu se regasesc prea bine, pe pagina celor de la metrou.

Daca aveti aceste doua harti de mai sus, deja va puteti apuca de Tokyo. Pe langa aceste harti, veti avea nevoie si de harti ale orasului, pentru a sti unde sunteti, atunci cand ajungeti la suprafata. Eu am avut o harta mai mare si una pe cartiere, numita Tokyo Handy Guide, dar le-am folosit doar minimal. Cam stiam dinainte ce aveam de vazut (facut) in jurul fiecarei statii si de asemenea veti gasi harti in panouri, pe strada... cu “You are Here”, indicand pozitia in care va aflati la momentul respectiv. Sunt foarte folositoare.

3.O alta harta pe care poate ca ati dori sa o aveti e Harta Garii Tokyo sau Tokyo Station. O puteti cere celor de la Tourist Information, pe care-i gasiti in partea Marunouchi a garii. Pe internet o gasiti pe pagina tokyostationcity.com – e in doua pdf-uri: Tokyo Station Map (1F) si Tokyo Station Underground Map (B1) . Daca o veti lua de la ei, le veti primi intr-o singura foaie, mai mare. Am sa vorbesc despre Tokyo Station, mai pe larg mai jos. E importanta deoarece de aici pornesc Shinkansenurile, dar acestea se pot lua si din statii mai mici – gen Shinagawa, pt. Tokaydo, inspre Kyoto, sau din Ueno, daca mergeti in nordul Japoniei.

Cateva cuvinte despre transportul in Tokyo si apoi voi incepe mai in detaliu.

Ce e important de stiut e ca sunt mai multe firme private care opereaza, fiecare cu traseul (linile) lor, cu garile lor etc.

In adancurile pamantului, sunt doua firme mai mari: Tokyo Metro si Toei Subways. Tokyo Metro au cele mai multe linii, Toei avand mai putine.

La suprafata, regii sunt JR East (sau Japan Railways), la astia merge Japan Rail Passul, dar nu va fi acceptat la metrou.

La suprafata pe langa JR, mai sunt mai multe linii private, cu diferite rute, care pleaca in special in afara Tokyo. Ca sa numesc cateva: Keisey Electric Railway (au linie pana la Aeroportul Narita), Tobu Railway (au linie inspre Nikko; tot de ei apartine si Tokyo SkyTree), Odayku Railway – linii private pana la Hakone si tot ce misca pe acolo etc. Prin alte parti ale Japoniei, sunt alte linii private, sau locale.

In Tokyo sunt doua aeroporturi: Haneda si Narita. Pe Aeroportul Narita ajung majoritatea zborurilor internationale si de aceea am sa vorbesc numai despre Narita. Pe Haneda nu am ajuns, aeroportul fiind folosit in special pentru zboruri domestice. Distanta dintre cele doua aeroporturi este mare.

Aterizarea la Aeroportul Narita

Site oficial: narita-airport.jp

Informatii de la Wikipedia

Pe cand eram in avion ni s-au dat de completat doua formulare. Unul alb, pe care trebuia sa-l completeze fiecare pasager si unul galben, care era ok sa fie completat doar unul pentru o familie. Ti se dau din avion, pentru ca o data ajunsi in aeroport, totul sa mearga mult mai rapid. Ele pot fi completate si-n aeroport.

In formularele albe, trebuie sa scrii, nume adresa, etc. zborul cu care vii si numarul zborului cu care pleci si data cand vei iesi din Japonia si de asemenea cati bani ai la tine. Aceste formulare albe sunt pentru politistii de frontiera. Jumatate din formular (partea in care spui cand ai zborul inapoi) ti-l vor lipi in pasaport, langa locul unde iti pun viza, si o dezlipesc la plecare.

Formularele galbene sunt pentru vamesi. Acolo te intreaba daca ai arme, droguri, bauturi alcoolice etc... Pui nume, adresa si te semnezi.

Cum intri in aeroport, treci si de un control pentru boli infectioase. Asta e primul... au o camera acolo si scriu pe niste tabele ca trebuie sa declari daca ai vreo boala, te-ai simtit rau etc. Nu opresc insa pe nimeni, dar sunt doi care par a fi medici, care urmaresc oamenii care trec pe acolo.

Dupa astia se ajunge, la locul unde se completeaza formularele si se sta la coada la politisti. Completasem doar un singur formular alb, in avion si era un mosulica acolo, care ne-a pus sa mai completam unul. Unul pentru sotie, unul pentru mine. Am fost mirat de cei care aveau grija de coada. Cred ca aveau peste 60 de ani – aratau a pensionari, oricum.

La politistii de frontiera, sotia avusese ceva emotii, deoarece formularul meu fiind deja completat din avion, scrisesem toti banii la mine. Cand am completat la ea, nu am mai scris cati bani are si avea emotii sa nu o ia la intrebari :)

Politistii de frontiera nu au pus nici un fel de intrebari. Iti fac fotografie si de asemenea iti iau amprentele – electronic. Intreg procesul dureaza foarte putin si totul merge destul de repede.

Ajunsi la vames, dupa ce ne-a luat formularele galbene, ne-a luat putin la intrebari, de unde venim, cat stam si ce avem in bagaje. I-am zis ca avem doar haine... dar ne-a mai intrebat o data daca nu avem “lichior” si a si verificat rucsacul. :) Chiar m-am mirat. Inseamna ca exista ceva contrabanda cu bautura, daca asa tare controleaza.

Cam astea au fost experientele cu politistii.

A doua grija inainte de a pleca din Narita a fost sa schimbam niste bani, sau sa scoatem niste yeni de la automate. Din ce citisem, aflasem ca e bine de schimbat in Narita, deoarece mai apoi e destul de greu de gasit o casa de schimba valutar. Am inceput sa ne plimbam cu rucsacul in spate, in cautarea unei case de schimb valutar. Avand experienta caselor de schimb valutar de la noi din aeroport (unde ratele de schimb difera cu mult fata de ce gasesti afara) am zis sa vad mai multe case de schimb. Problema e ca uitasem cat era rata de schimb normala, dolar –yen si nici nu mai imi aminteam unde am scris-o. Un site unde puteti afla ratele de schimb la zi e acesta: xe.com, unde au un Currency Converter.

O casa de schimb se gaseste chiar cum iesi de la Arrivals. Mai multe case de schimb se gasesc si la partea de Plecari – undeva la ultimul etaj. Ne-am dus, ne-am uitat; n-am inteles nimic. Nu mi-am dat seama prea tare de diferente si faptul ca jucasem in fiorinti zilele trecute, ma ametise complet. Pana la urma am scos yeni de la automat, avand mai multa incredere in rata de schimb a automatelor. Oricum daca aveti de gand sa cumparati yeni, in general e bine sa o faceti la aeroport, deoarece mai apoi, greu gasiti case de schimb valutar.

Cum se ajunge de la Aeroportul Narita in Tokyo?

1. Cu trenul

Sunt doua companii care lucreaza din gara Aeroportului. JR East si Keisey. Am vorbit foarte pe scurt despre ei mai sus.

Fiecare au trenuri locale (opresc in fiecare statie) care pleaca inspre Tokyo, trenuri rapide (opresc in mai putine statii) si cate un “smecher”, care in afara de garile aeroportului – Terminal 1 si Terminal 2, nu mai opreste in nici o alta statie.

“Smecherul” JR, este “Narita Express” iar “smecherul” Keisey, este “Keysey Skyliner”. Narita Express, merge direct la Gara Tokyo, iar Keysey merge la gara Keysey Ueno Station (in nordul Tokyo). La ambele trenuri, toate locurile sunt rezervate. Primesti loc, cand cumperi biletul.

Dintre cele doua mai ieftin este Skyliner si e potrivit pentru cei care stau in zona Ueno sau Asakusa. Totusi JR-ul are ceva mai bun:

SUICA & NEX (Mai multe informatii aici: jreast.co.jp/e/suica-nex)

Ce sunt SUICA si PASMO?

Suica si Pasmo sunt niste cartele electronice pe care incarci bani la automate si le folosesti pentru a intra la Metrou, la trenurile JR si la autobuze. Ambele au aceeasi functie, deci nu conteaza care-l aveti. Eu am avut Suica si din cate am vazut, sunt mai multe automate de Suica decat de Pasmo. Sunt ceva similar cu “Oyster Cardurile” londoneze si toti japonezii au cate una.

Sunt foarte usor de folosit si de reincarcat. Campania celor de la JR, SUICA & NEX, este oferita doar strainilor. Japonezii nu pot beneficia de aceasta campanie. Ce include?

Un bilet (dus sau dus-intors) cu NEX-ul de la Narita pana in centrul Tokyo, plus o cartela SUICA pe care ai incarcat 1500 de yeni, si ai si 500 de yeni depozit, care-i primesti inapoi daca returnezi cartela, la plecare.

O calatorie simpla cu NEX, de la Narita pana la Tokyo Station costa, pret normal – 2940yeni (one way). Cu SUICA & NEX, ai aceasta calatorie + Suica pe care o poti folosi pe toata perioada sederii in TOKYO, pe care ai incarcati 1500 de yeni + 500 de yeni depozitul, toate la pretul de 3500 Yeni. Deci calatoria cu NEX, vine la jumatate de pret – la 1500 de yeni.

Se poate lua si dus intors, dar intoarcerea trebuie sa fie intr-o perioada de doua saptamani. Eu stand mai mult de doua saptamani, am luat SUICA & NEX, "one way". La intoarcere am venit cu un tren rapid, Keysei, de la Ueno – pentru care am platit 1000 yeni.

De retinut: Cea mai buna afacere pentru transportul de la Narita este SUICA & NEX, daca stati in zona Tokyo Station, Shinjuku, Shibuya etc.

Aeroportul Narita se afla la peste 60 km distanta fata de Tokyo si dureaza 56 de minute, cu NEX-ul pana la statia Tokyo. Daca nu aveti de gand sa cumparati SUICA, sau daca stati in nordul Tokyo, Skylinerul, sau un rapid Keysey e mai ieftin si calatoria dureaza mai putin. Totodata puteti folosi Keysei pana la Ueno iar apoi intrati in reteaua Toyko Metro pentru a ajunge unde doriti.

Linia locala JR, care merge pana la Narita, se cheama Sobu. Si aici e mai ieftin, dar calatoria dureaza mult mai mult, deoarece opreste in toate statiile. Aceste trenuri sunt si mult mai aglomerate, deoarece sunt folosite de cei care fac naveta in afara Tokyo.

Daca nu doriti pachet, se poate cumpara doar un SUICA si mergeti fie cu un local JR, sau cu rapidul Skyliner. Puteti plati cu SUICA la ambele. Doar pentru NEX si SKYLINER, aveti nevoie de loc rezervat. Sper ca m-am facut cat de cat inteles.

2. O alta posibilitate este Limousine Bus limousinebus.co.jp/en

Calatoria cu autobuzul ma tentase in prima istanta, deoarece parea mai ieftina (desi nu e), chiar daca dureaza mai mult. De asemenea aveau o campanie, in care cumparai bilet la autobuz si aveai o zi gratuita transport cu metroul. Atentie! – doar cu metroul. JR-ul nu e inclus. Mai multe despre aceasta campanie a lor gasiti aici: ”Limousine & Metro Pass”.

Cei cu autobuzul, pot fi o optiune utila in functie de hotelul la care stati. Hoteluri din unele zone pot fi accesate mai usor cu autobuzul. Daca mergeti cu trenul, ar fi trebuit sa schimbati tren - metrou – iar asta poate fi o problema cand sunteti cu multe bagaje dupa voi. Sper ca mi-ati ascultat sfatul sa nu fi impachetat tare multe.

In opinia mea, cea mai buna optiune raman trenurile. Fie NEX sau SKYLINER, unde are prioritate NEX-ul deoarece ofera ieftin si o SUICA; fie cu trenurile lor mai incete, pentru a economisi niste bani.

Aeroportul e pe mai multe nivele. Are si un ditamai mall in aeroport (cu preturi rezonabile – imi zisese sotioara). Gara e la nivelul cel mai de jos. Acolo ii gasiti atat pe cei de la Keisey cat si pe cei de la JR. JR Passurile si SUICA & NEX, se cumpara de la JR EAST TRAVEL SERVICE CENTER – acestea fiind gandite doar pentru turisti (trebuie sa arati viza de turist), pe cand de la JR TICKETS, se pot cumpara bilete normale, sau SUICA, simple. Am sa mai explic prin poze.

Noi dupa ce am rezolvat problema banilor (de la ATM) am mers de am luat Japan Rail Passurile si am cumparat si doua SUICA & NEX ONE WAY. Pe langa cartela SUICA, ei iti dau si un bilet pentr NEX. Folosesti doar biletul cand intri in sistem. Mergi cu NEX-ul pana la Tokyo Station, sau unde merge el, si de acolo poti schimba pe alta linie JR, pentru a ajunge la gara care va intereseaza. Eu de ex. am avut de ajuns la “Bakurocho”. Am trecut prin aceasta gara, dar NEX nu opreste acolo. Am coborat la Tokyo Station si am luat JR Sobu, inapoi doua statii. La iesire am folosit biletul pentru NEX, pe care masina ti-l papa. Pentru restul zilelor am inceput sa folosesc SUICA.

Un alt lucru de amintit, daca nu stati in Tokyo si plecati direct inspre Kyoto sau Osaka cu shinkansen, e bine sa luati NEX pana la Shinagawa si nu pana la Tokyo Station. La Tokyo Station, liniile JR sunt la mare adancime si aveti mult de urcat pana la suprafata unde sunt liniile Shinkansen. Gara din Shinagawa e mai mica si ajungeti foarte repede la liniile Shinkansen. Asta poate sa va intereseze daca aveti multe bagaje cu voi. In general, Tokyo Station e destul de greu de navigat.

3. Taxi

Taxiurile de la aeroport nu sunt o optiune. Taxiurile in general sunt destul de scumpe; in Tokyo mai ales, datorita distantelor mari.

Transportul in Tokyo

Cel mai important de tinut minte este diferenta aceasta dintre companii. In acelasi loc, pot sa fie 3 gari, numite Ueno, sau Asakusa de ex., dar fiecare sa apartina unei companii feroviare diferite. Trebuie sa iesiti din reteaua unei companii si sa treceti in reteau celeilalte.

Cele mai importante linii JR.

Cea mai importanta linie JR este JR Yamanote. Aceasta face un cerc in jurul Tokyo si trece prin cele mai importante gari. Trenurile merg atat in sensul acelor de ceasornic cat si invers. Sa fiti atenti la directia in care merge trenul, pentru a nu ocoli tot orasul pentru a ajunge la o statie care poate fi prima,daca ati fi mers in directia corecta. Am sa vorbesc foarte pe scurt despre cateva dintre aceste gari si particularitile cartierelor:

-Tokyo Station – asta este gara veche, recent renovata. Imparatul are propria lui intrare :) In timpul bombardamentelor din al doilea razboi mondial, ramasese fara un etaj, acum a fost recent restaurata la gloria de odinioara si e subiect de mandrie nationala. De retinut: are doua parti mai mari: Marunouchi si Yaesu. Maronouchi e partea veche care da inspre Palatul Imperial si Yaesu e partea noua de unde pleaca trenurile Shinkansen. Am fost de o gramada de ori in Tokyo Station, incercand sa-i dau de capat si nici acum nu am descifrat-o :) E foarte mare, cu doua malluri pe interior. Restaurante, shopping, aglomeratie maxima si ce vrei si ce nu vrei. Am sa revin la ea. In zona: Palatul Imperial, Yasukuni (Templul si muzeul eroilor cazuti), cateva muzee etc.

-Shimbashi –de aici pleaca monorailul (fara conductor) inspre Odaiba (o zona cu pamant recucerit din mare). Inspre Gradinile Hama-Rikyu, Rainbow Bridge, Oedo-Onsen Monotagari, Miraikan (Muzeul Stiintelor si al Inovatiei) etc. Prin zona Shimbashi, am inteles ca se gasesc multe “yakitori” si seara e un loc de intalnire si de beute al salarymen.

-Shinagawa – prima statie de oprire a Shinkansen, dupa ce pleaca din Tokyo Station. Mult mai usor de navigat decat Tokyo Station, deoarece e mai mica.

-Shibuya – faimoasa trecere de pietoni pozata de la Starbuks; statuita catelului Hachi-Ko (vedeti filmul cu Richard Geere), Magazinele 109; zona pentru tineret, foarte aglomerata noaptea. Multe Karaoke Places, Foreign Hostesses etc. In spatele magazinului 109, este si o zona de Love Hotels. Mult tineret, dar ceva mai matur.

- Harajuku – statie de tren mica (stil englezesc); loc de intalnire al tinerilor excentrici in zilele de Duminica. Takeshita-Dori – o strada cu fel de fel de accesorii in special pentru tinere. In apropiere Yoyogi Park si Sanctuarul Meiji Jingu, locul unde este inmormantat Imparatul Meiji (cel cu restaurarea), cateva Porti Tori... mari. Parcul Yoyogi, se aduna elvisii si alti excentrici in zilele de duminica. Cel mai bun loc de cumparat suveniruri – “Oriental Bazar” – nu foarte departe de Harajuku Station.

-Shinjuku – probabil una dintre cele mai aglomerate statii din lume (cu vreo 200 de exituri). Zona de zgarie nori, cladirile primariei in apropiere (Tokyo Metropolitan Goverment Building – centru de informare al turistilor si lift gratis pana la etajul 45) – multi la costume. In cealalta parte, zona pt. tineret si de noapte, pachinko, hostesses, love hotels etc – Kabukicho. Daca Shibuya si Shinjuku lucreaza la un nivel mai inalt in zona entertainment, Harajuku e mai mult pentru copilarie. Tot aici mai este o zona numita Korea Town.

-Ikebukuro – o zona cu doua mari centre comerciale (mai vechi) –Seibu in partea de est si Tobu in partea de vest.

-Sugamo – o strada unde clientii sunt in general batrani. Magazine mai de moda veche – interesant.

-Uguisudani – o alta zona cu love hotels.

-Ueno – prima statie in care opresc Shinkansenurile care se indreapta catre nordul Japoniei. Parcul Ueno, Gradina Zoologica si o serie de muzee dintre care cel mai renumit este “Tokyo National Museum”. Strada de cumparaturi Ameyoko-cho, mai pentru oamenii de rand, aducand mult cu un bazaar turcesc. Chestii mai ieftine, gen tricouri, papucaraie etc. si alte nimicuri. Se gasesc si hoteluri mai ieftine in aceasta zona si ceva hosteluri. Zona agreata de straini. Aici se gaseste si gara Keisey cu legatura directa inspre Narita.

- Okachimachi –zona cu magazine de juvaeruri mai ieftine.

-Akihabara – zona de magazine cu electronice. De la computere second hand, camere, masini de spalat etc. Cam orice. Cel mai renumit magazin este Yodobashi Camera, dar mai sunt multe altele. Aici veti gasi si etaje cu suveniruri – din ce-am vazut insa, Oriental Bazar de langa Harajuku, ramane pe primul loc. Aici sunt si cafenelele in care chelneritele se imbraca in papusele, sau femei de servici (“french maid” – adicatelea) si joaca fel de fel de jocuri copilaresti cu clientii. De asemenea magazine cu Anime, Manga...comic books etc.

Cu asta cam se termina Yamanote line.

Alte cartiere (locuri) care merita mentionate:

-Ginza – zona cu magazine de lux. Centrul Sony, unde-si expun ultimele masinarii – n-am fost impresionat, etc. Luis Vitton, Dolce Gabana, Seiko, Mikimoto... etc. si restul gastii.

-Asakusa – zona des frecventat de turisti, cu templul Senso-ji. Riste... hoteluri mai ieftine si multi turisti. Drumul care duce inspre Senso-ji e plin de magazinase. De asemenea strada care se intersecteaza cu Nakamise Dori.

Daca mergeti putin inspre Ueno, veti da peste o alta strada numita “Kappabashi Dougu” – unde este capul (statuie) a unui bucatar pe o cladire. Strada cu magazine dedicate celor din domeniul restaurantelor. Gasiti fel de fel de oale, ceainice etc. Buna pt. suveniruri. Asakusa e de asemenea aproape de Tokyo Sky Tree – cel mai inalt turn de televiziune – vreo 600 de m. De asemenea se pot lua vaporase pe raul Sumida inspre Tokyo Bay.

-Tsukiji – piata de peste si restaurante sushi.

-Roppongi – zona mai noua de cluburi, mall-uri etc.

-Ryogoku – Muzeul Edo-Tokyo si stadionul Sumo. Tot pe aici se gasesc multe dintre cluburile de Sumo.

-Tokyo Disney Resort – Disney Land & Disney Sea. Se ia linia JR Keiyo din Tokyo Station si se coboara la statia JR Maihama.

Calatorii de o zi in afara Tokyo

-Nikko (inspre nord) – mormintele celor din clanul Tokugawa.

-Kamakura – zona de temple, cu Budda cel mare de la Kamakura, Daibutsu; in aer liber

-Hakone, plimbare inspre Muntele Fuji – oua fierte in sulf, croaziere cu vase de pirat pe lacuri etc.

-Kawagoe – oras tipic din perioada Edo.

-Narita – oraselul langa care este aeroportul.

In alegerea unui hotel, eu iau in primul rand in calcul accesul de la aeroport si accesul la reteau de transport.

Cand am venit am stat undeva destul de aproape de Tokyo Station. Aveam atat o Linie JR in apropiere, cat si linii de metrou. Am venit cu NEX inspre Hotel.

La plecare, am stat 2 nopti in zona Asakusa – Ueno, pentru a face ceva shopping. M-am intors la aeroport cu un tren rapid al Keisey.

Sa vorbesc putin despre Metro

Liniile de metrou au fiecare cate o culoare, si statiile in care se poate trece de pe o linie pe alta sunt incadrate intr-un chenar negru. De asemenea se foloseste prima litera a numelui liniei, si un nr. pentru a indica statia. Sa iau un exemplu:

Statia Shimbashi – un chenar negru in care avem A10 si G08. Doua linii de metrou trec prin Shimbashi – Asakusa (de acolo vine A) si Ginza (de acolo vine G). Shimbashi este a 10-a statia pe ruta Asakusa... - rezultand A10, si a -8a pe linia Ginza, rezultand G08. Deoarece sunt in chenar negru, inseamna ca in aceasta statie te poti transfera de pe o linie pe alta.

Pe tabele de obicei scrie, cati metri sunt pana la cealalta linie. 100 de m; 350 de m. etc. Conectiile dintre linii pot sa fie foarte lungi. Colidoare lungi... multe scari de urcat de coborat... etc.

Dupa cum am zis si mai sus, cel mai indicat e sa aveti o cartele SUICA sau un PASMO. Functioneaza atat la JR cat si la Metro si nu aveti grija sa tot cumparati bilete. Mai existe bilete promotionale pentru o zi, dar te limiteaza doar la metrou sau doar la JR si sunt destul de scumpe. Trebuie sa mergi destul de mult pentru a-si scoate banii.

Cand ajungeti intr-o statie, chiar inainte de “bariere” se gasesc automatele la care puteti incarca (sau cumpara) Suica. De obicei ecranul, pare stins, dar cand va apropiati de el, se aprind. Erau in stand by. Sunt cu touch screen si au buton de English. Sunt foarte usor de folosit. Incarcati SUICA la ele.

Cand va apropiata de bariere... vedeti sa fie cu sageata verde. Lipiti SUICA si treceti. Cand iesiti din sistem, din nou trebuie sa lipiti SUICA si la iesire de la bariere, veti vedea cat a costat calatoria si cati bani mai aveti pe card. Daca nu aveti destui bani, portile se vor inchide automat.

Langa fiecare bariere (pe interior)... sunt automate numite: “Fare Adjustment Machine”. la ele puteti sa mai bagati bani pe SUICA, daca nu aveti destui.

In caz ca vreti sa luati bilet simplu, pentru o singura calatorie, ideea e aceeasi. De obicei preturile sunt scrise pe o harta deasupra automatelor. Daca nu stiti insa sigur cat va costa, luati cel mai ieftin bilet si inainte de iesire, mergeti cu biletul la "Fare Adjustment Machine" si va spune cati bani mai trebuie sa bagati. Cand intrati in retea, bagati biletul si luati-l cu voi. Veti avea nevoie din nou de el la iesire. Am sa mai explic prin poze.

La fiecare bariere este cate un politai... si va poate ajuta cu informatii. Majoritatea nu stiu engleza, insa.

Daca aveti Japan Rail Pass (si sunteti la o linie JR) mergeti cu passurile la politistul de langa bariere si doar i le aratati. Se va uita la data si va va lasa sa treceti.

Vagoanele sunt putin diferite, in functie daca apartin de Toei sau de Tokyo Metro. La orele de varf mai au si vagoane “Women Only”. Au bagat aceaste vagoane, deoarece la orele de mare aglomeratie, aveau probleme cu barbatii care pipaiau femei :)

De obicei, in capatul vagonului, sunt zone “Priority Seats”. Ele sunt pentru batrani, mame insarcinate, persoane cu handicap etc. Aici manerele sunt ceva mai joase. In general, japonezii nu sunt mari cavaleri... si nu se vor ridica sa ofere locul unei doamne. Inchizi ochii si mergi acasa. E vorba ca-si petrec cate 2 ore pe zi... in trenuri.

La trenurile JR, uitati-va ce scrie pe peron, deoarece sunt si Vagoane Green Car. Green Car, sunt vagoanele clasa I. De asemenea in unele statii, pe tabelele care anunta venirea trenurilor, uneori veti vedea triunghiuri si cerculere. De asemenea aceleasi triunghiuri si cerculete pe peron.

Sunt pentru a sti cum sa stai la coada. Daca vin doua trenuri, imediat unul dupa altul. Pentru unul te asezi la coada la cerculet, pentru celalalt la triunghi. Nu e foarte important asta, insa. Pe panourile electronice scrie cand vine urmatorul tren. La JR, un alt aspect la care sa fiti atenti e daca este "rapid" sau "local" (se mai pot numi si "limited express"). Trenurile "locale", opresc in toate statiile. "Rapidurile" mai sar peste statii mai mici. Se poate intampla ca in gara care va intereseaza sa nu opreasca un "rapid" sau un "limited express". ın caz ca se intampla, opriti la prima si va intoarceti inapoi cu un "local".

Pana vine trenul se sta la coada. Cand vine trenul, se face loc intai celor dinauntru sa coboare.

Unele trenuri, la usi pe interior, au buton pe care trebuie sa-l apesi ca sa se deschida usile, insa majoritatea se deschid automat.

Cand ajungeti intr-o gara

Coborati si parcati undeva langa un stalp sau un zid si lasati sa treaca valul. Aveti vreo 2-3 minute pana vine urmatorul tren, ca sa va dumiriti unde sunteti. Veti gasi panouri de culoarea galbena, unde este scris cum sunt exiturile. De asemenea imediat ce iesiti de la bariere, din nou veti gasi panouri de culoarea galbena unde sunt scrise exiturile. De obicei exiturile sunt scrise cu numere si cifre. De exemplu. Existurile de la A1 la A12, inspre stanga, B6-B13... inspre dreapta etc. E important sa alegeti Exitul corect.

Uneori pentru a face conectii dintre Metro si JR, de ex. trebuie sa iesiti afara si sa gasiti o alta gara in apropiere. Sunt indicatoare. Se iese dintr-o retea, se intra in alta.

Prin unele gari te baga si prin malluri si te cam ametesc :)

Lucruri mai putin importante. O gospodina a venit cu o idee, pentru ca pasagerii sa salveze timp. In fiecare gara exista un tabel, cu exiturile de la urmatoarele statii si iti spune in care vagon sa urci, astfel ca atunci cand ajungi in gara care te intereseaza sa fii cat mai aproape de exitul dorit.

Un alt lucru important – urmariti sagetile de pe scari, si delimitarile de pe colidoare. Exista o parte pentru urcat si alta pentru coborat. Sa nu urcati contra curentului :) Pe benzile si scarile rulante se sta pe partea stanga. Cei care se grabesc, va vor depasi prin dreapta. In Budapesta, de ex. era invers – pe benzile rulante se parcheaza pe dreapta, se depaseste pe stanga.

In Tokyo statiile sunt anuntate si in engleza si e foarte usor de urmarit pe unde sunteti si cand aveti de coborat. Ecranele difera de la tren la tren... dar de obicei sunt harti (sau ecrane) deasupra usilor, cu harta rutei respective.

Daca se fac anunturi doar in japoneza... numele statiei care urmeaza va fi repetat de doua ori, deci e usor de retinut. Spun ceva de genul “Momonakı... ”si statia de doua ori”. Cam atat imi amintesc de metrouri si de liniile JR din Tokyo, imi va fi mai usor sa explic pe la poze.

Despre autobuze

Nu am folosit autobuzele in Tokyo decat intr-un singur loc. Nu o sa aveti nevoie de autobuze in Tokyo. Le-am folosit prin alte orase si am sa explic aici foarte pe scurt.

Se urca pe la usa din spate sau din mijloc – foarte rar se urca pe langa sofer. Cand urcati sunt niste aparate. Unele autobuze primesc SUICA – lipiti SUICA o data cand intrati si o data cand coborati. Va sti astfel cati bani sa traga.

Daca nu e autobuz cu SUICA, vor fi niste automate, care scot un fel de bilete, cu cate un numar pe ele. 1,2, 3... etc. E numarul statiei de la care ati urcat. Luati cate un bilet din ala pentru fiecare persoana care urca.

Deasupra soferului, este un tabel electronic pe care scrie numarul si cat aveti de platit. De ex. ati urcat si ati luat bilete cu nr. 2. In dreptul nr. 2... va scrie un pret. Cu cat mergeti mai mult, pretul va creste. In unele orase pretul e aceleasi indiferent de nr. de statii. Vedeti... cat e pretul corespunzator cu nr. de pe biletul care l-ati luat cand ati urcat.

Trebuie sa aveti bani exacti. De ex daca e 320 de yeni atat trebuie sa aveti. Langa sofer, sunt niste masini... se cheama “Money Change”. Bagi o hartie de 1000 de yeni (sau o moneda de 500 de yeni)... si-ti da marunt. Daca nu aveti marunt, puteti obtine marunt de acolo.

La coborare, se foloseste usa de langa sofer. Exista un fel de recipient, in care puneti banii marunti si biletele... pe care le-ati luat la urcare. Soferul verifica.

Tramvaie

Aceeasi poveste ca la autobuze e si la tramvaie. Soferul de tramvai verifica, sau daca e tramvai mai nou, mai este unul care controleaza la iesire.

Soferii de obicei au si microfoane, anunta fiecare statie in parte. De asemenea baga cate un “Arigato Gozaimas”... fiecarui pasager care coboara. Nu e mare filozofie.

In Tokyo nu veti avea prea mare treaba cu autobuzele si tramvaiele. Trenurile si metroul vor fi baza.

Cam atat despre transport.

Un alt lucru importat despre care ar trebui sa stiti este Grutt Pass. Apartin de “Tokyo Metropolitan Foundation for History and Culture” si pagina lor e asta: rekibun.or.jp/english/index.html. Asta e un pass la vreo 2000 de yeni, cu care aveti intrare libera la mai multe muzee, plus reduceri la altele. In fiecare an, lista difera putin. Eu am avut ghinionul sa merg exact in lunile, cand pasul nu functiona.

Grutt Pass se putea vinde pana la data de 30 Ianuarie si mai era valabil pentru inca doua luni – Februarie si Martie. Cand am ajuns eu in Februarie, nu l-am mai putut cumpara, desi cei care-l cumparase in Ianuarie il puteau folosi. Incercasem sa-l cumpar online, dar nu am reusit. Toate astea au legatura ceva cu anul fiscal la japonezi. Oricum... este un pass cu care puteti salva multi bani, daca veti vizita mai multe muzee din Tokyo. Se poate cumpara de la Tokyo Goverment Building, de la Tourist Information Centre... sau de la muzeele care fac parte din program.

Eu am fost la TMG si am intrebat daca au vreun alt program cu care pot sa obtin reduceri si mi-au dat un fel de cartulie numita “Tokyo Handy Guide”. Aveam reducere la cateva muzee cand le aratam revista. Am economisit cativa yeni, dar nu foarte multi. sa aveti in vedere Grutt Passul.

Am obosit :) Sper sa mai pot exemplifica prin poze, lucrurile unde nu m-am facut bine inteles.

“Arigato gozaimas”... sau mai pe romaneste: “Cornulet cu mac, face bine la stomac!! ” :)).

Cheers.

---

VIZUALIZĂRI: 12724 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI