Circuit Turcia - 15 zile de 'WOW'

TIPĂREȘTE

Am ales pt vara 2012, pentru prima oara…Turcia... si nu am gresit... Vroiam ceva deosebit, fara allinclusive, fara program impus... Am intocmit saptamani intregi, trasee, am calculat rute si km, am rezervat hoteluri …si iata-ne porniti la drum cu mare bucurie si mari asteptari. Si intradevar am avut o vacanta minunata care a durat 15 zile.

A plecat din Bucuresti intr-o zi frumoasa de sfarsit de iunie, dimineata la ora 8 si dupa 780 km am ajuns pe seara in Izmit, primul popas, hotel SEKA PARK, amplasat intr-un parc frumos pe faleza. …. hotelul dragut, mobila putin invechita insa extrem de curat, cu toate cele necesare in baie plus papuci de unica folosinta desi hotelul nu are decat 2 stele.

Dupa ce ne-am instalat, am iesit la o plimbare pe faleza cu gandul de a bea o mare bere, rece, dupa arisita de peste zi... ne-am asezat la o terasa si SURPRIZAAA…in acel oras nu se consuma, nu se serveste nu se vinde nicaieri alcool... upss! ne-am intristat instantaneu …putem trai si fara alcool dar in seara aceea in atomesfera aceea, doamne ce am fi baut o bere…in fine ne-am astamparat setea cu o limonada, am mancat un peste …iar dupa…ar fi mers un vin alb…dar ioc…. din nou limonada…hmm...

Ne-am intors la hotel si mi-am incercat din nou norocul …mi-am zis e hotel totusi…baiatul de la receptie f dragut mi-a soptit ca nu are asa ceva, dar daca vrem o stica de vin alb, suna un prieten care in jumatate de ora, ne aduce sticla…Era deja tarziu si fiind foarte obositi, am renuntat.

Micul dejun a fost impresionant... nu am mai vazut nicaieri, pe unde am umblat, asa o diversitate, iar gradina in care a fost servit, umbrtita de palmieri si flori, multe flori, m-a fascinat pur si simplu facandu-ma sa ma indragostesc iremediabil de aceasta minunata tara. Pretul 55 euro/nopte mi s-a parut f. f. bun pentru ceea ce ofera acest hotel.

Drumul spre Cappadocia -626 km …autostrada superba cu f multe parcari imense si maal-uri, am oprit la una dintre ele dar nu am stiut faptul ca daca parchezi in prima linie ti se spala masina, asa ca ne-am asezat la o terasa pentru a bea o cafea, bucurosi ca avem masina in fata... (speriati de unii si altii ca ne fura masina cu totu, l ca ne-o sparge …ca… etc...) cand deodata vedem doi tipi care se reped cu fortune si maturi spre masina noastra…pe moment am incremenit iar apoi am inceput sa radem, zicnadu-ne …sa vezi ce ne jupoaie astia acum pt spalatul masinii …cand am plecat unul dintre baieti astepta discret, mai departe de masina, chiar nu se uita spre noi, i-am facut semn sa se apropie, am intrebat cat costa si ne-a raspuns cat vrem…i-am dat 10 lire…si a parut f incantat.

Dupa amiaza am ajuns in Goreme, un taram desprins parca din filmele SF, nu ne venea sa credem ca ceea ce am vazut in poze este adevarat. Ne-am cazat imediat (aveam rezervare) la hotel SPELUNCA HOTEL … foarte frumos iluminat... sapat intr-una dintre faimoasele formatiuni…camere micute cu pereti de piatra …cam auster pt gustul meu, dar stiam exact despre ce este vorba... insa foarte curat si din nou papuci de unica folosinta la 3 stele... hm...

Personalul, familie, draguti dar nu extrem de saritori... putin indiferenti, mi s-au parut mie... Hotelul fiind amplasat pe un deal, privelistea atat ziua cat si noaptea, este impresionanta. Am cinat la un hotel din apropiere care avea o terasa suspendata si de unde orasul se vedea ca o pictura... cu umbre si lumini... superb.

Ne-am trezit f devreme pentru a putea vedea baloanele cu aer, care zboara in zona si apoi am luat micul dejun servit pe terasa dar de data asta... cam subtire …3 zile la rand oua fierte, branza, cascaval, masline, unt, pepene rosu, ceai si ness café. Nu m-a deranjat acest lucru, deoarece eu oricum chiar si la allinclusive, dimineata mananc doar paine cu unt cascaval/branza si ceai, sau cereale cu iaurt.

Goreme este un orasel dragut si curat, multe, multe flori …am inchiriat un ATV genul acela de masinuta, pt care au pretins si am platit fara sa ne tocmim (gresit) 200 lire/2 ore. Buuuun ne-au dat un ghid, un baietandru care nu avea mai mult de 13-14 ani, care ne-a alergat printre stanci intr-un nor de praf, )) …cu opriri in zonele de maxim interes, Rosse Valley, Love Valley …etc... ne-a acordat o oprire de 15 min. intr-un loc minunat, o casuta veche traditionala, cu loc pt fumat narghilea si o terasa cu trei mese, unde am baut o cafea turceasca, absolut incantator...

In jurul caselor, nu erau decat pietre si praf si nisip dar la toate casele aveau ghivece facute din cutii mari din metal (in care a fost de ulei de masline/masline) in care erau plantate rosii, ardei, castraveti…si multe, multe, flori. Am vazut chiar si o mica gradina cu rosii si ardei plantati in nisip…incredibil mi-am zis... intre stancile acelea... …incredibil cat pamant arabil avem noi si nu-l munceste nimeni …tineretul s-a mutat la oras la paza in mall-uri…barbati ca brazii sunt paznici... ha! Dar asta este o cu totul alta poveste... deci sa revin.

A doua zi, am incercat o prima si va ramane unica experienta de acest fel pentru mine…plimbare cu caii, 80 lire/persoana/cal/…am plecat la ora 5 dupa-amiaza, si timp de 2 ore insotiti de doi ghizi (care nu ne-au permis coborarea de pe cai in acest timp) am trait experiente de neuitat, pacat ca nu am putut folosi aparatul de fotografiat din cauza echilibrului precar )) …atunci am vazut printre stancile acelea, gradinile de legume in nisip despre are v-am spus mai sus. Cand am sosit din aceasta incursiune, am intrebat de ce nu s-a facut pauza... …raspunsul a fost, spre amuzamentul tuturor, …nu v–am mai fi putut urca din nou pe cai…)))

A treia zi si ultima in regiune, am fost sa vedem orasul subteran, de la Kaymakli, de care eu personal nu am fost foarte incantata din cauza mersului piticului si a claustrofobiei de care fara sa stiu, cred ca sufar…am avut momente in care am vrut sa ma intorc dar era imposibil …totul s-a terminat insa in hohote de ras pentru ca eu vorbeam singura si radeam iar ceilalti participanti desi nu intelegeau ce zic, radeau de rasul meu …

Zborul cu balonul chiar nu l-as incerca, chiar daca mi s-ar oferi gratis biletul …))

Searile le- am petrecut pe terasa unui restaurant f cochet cu muzica turceasca in surdina, chelneri deosebit de atenti si serviabili … am comandat ghiveci cu carne de miel/ iar a doua seara doar din legume… mancarea gatita direct in oala de lut (specific regiunii)... insa am avut probleme cu deschiderea oalelor …mi s-a adus un iatagan cu care urma sa lovesc capacul oalei …ha! …cum mie imi este f frica de cutite, am rugat sa faca ospatarita oficiile … totul a fost foarte foarte gustos iar vinul delicios…

Dupa Cappadocia ne-am indreptat spre Pamukkale, 638 de km... pe sosele bune dar cu multe ingustari din cauza lucrarilor de extindere, si spre seara, iata-ne ajunsi… Cazarea am avut-o la YLDIZHAN HOTEL, un hotel micut, afacere de familie, unde am fost intampinati de catre proprietar, dl Suleiman, foarte simpatic, foarte atent, care ne-a oferit imediat o cafea din partea casei…ne-a intrebat pe care parte a cladirii dorim vederea, am ales-o pe cea spre piscina, la parter…curtea mare, cu locuri de parcare, foarte frumoasa plina de flori, piscina cu apa curata si calduta…

Camera curata …. singurul dezavantaj... geamurile avand tamplarie din lemn nu se inchideau prea bine, dar nu a fost o problema…

Micul dejun avea loc pe terasa de langa piscina, fiind servit in fiecare zi de catre proprietar, care venea la masa cu farfuriile aranjate frumos, chiar daca ele au avut acelasi continut toate cele 5 zile cat am stat acolo, in schimb, ne-a intrebat tot timpul daca vrem ouale fierte sau omleta sau ochiuri. Ceai, lapte, cafea la discretie. M-a uimit cata placere avea acest om sa ne serveasca, sa ne simtim bine…alerga ca un titirez de la o masa la alta cam 5-6 ocupate la ora la care mergeam noi la micul dejun.

Cand ne intorceam seara, ne intampina inca de la poarta, intrebandu-ne …bir? ))

Si aparea imediat cu doua sticle reci de EFES …S-a oferit sa ne spele si masina …era exact ca o closca grijulie cu puii ei. In prima seara ne-a gatit sotia lui (iar el a fugit repede sa aduca o stica cu vin alb rece de la gheata…

La finalul sejurului ne-a facut cadou doua fete de perna decorative, brodate su cusute de catre sotia lui... un om incantator care a facut toate astea pentru 25 de euro / noapte, cu mic dejun inclus …incredibil... si totusi adevarat.

Am petrecut 5 zile de vis, in Pamukkale, prima la piscina Cleopatrei dar cam prea comercial, prea multa inghesuiala, pietre alunecoase, o singura intrare in apa pe un billet …hmm…am luat un pranz industrial, am facut plaja sub palmieri …dar daca tot am ajuns acolo era pacat sa nu intram... am fost insa fascinata de cele doua zile petrecute pe "muntele de bumbac" si foarte incantata de urmatoarele 2 zile la piscina de la baza “muntelui" unde domnea curatenia si ordinea, rar intalnite de mine intr-un complex de gen…la intrare era o doamna imbracata in uniforma care ne-a controlat in geanta pentru a nu introduce bautura sau mancare in incinta complexului …. desi erau afise bilingve. turca/engl. peste tot …pe noi nu ne-a scotocit prea tare vazand ca suntem straini…masa o puteai servi pe terasa special amenajata sau dadeai comanda acolo si ti se aducea mancare la sezlong... de cate ori vroiai bere, suc sau cafea, te duceai dadeai comanda si in 3 min sosea un baiat zambitor care-ti aducea pe tava in pahare din plastic transparent dar nu din acelea obisnuite... erau inalte si puteai jura ca sunt din sticla...

O intreaga armata de baietandrii care erau atenti la toate detaliile, sa nu se sara in apa, sa nu fie apa pe jos, sa nu se intre in bazine imbracati in hainele de strada…chiar am asistat la un astfel de incident cand o familie intreaga a fost data afara din complex pt ca una dintre fete nu avea costum de baie si intrase in apa in sort si un tricou …si-au strans lucrurile fara scandal si insotiti de catre doi tipi au parasit incinta, fiind si amendati …

In cadru complexului pe langa doua bazine imense cu apa dulce si calduta, extrem de curate si fara miros de clor, sunt amenajate niste travertine in care curge apa calda de pe munte si unde te puteai baga sa te ungi cu namol alb apoi ieseai pe iarba pt a te usca la soare. In imediata vecinatate era amplasat un dus cu apa calda ca sa nu revii in bazine cu urme de namol pe tine…deci intr-un cuvant totul extrem de bine pus la punct si de civilizat. 15 lire/persoana/zi.

Serile calme si caldute, spre deosebire de Goreme, unde seara era cam frigut, le-am petrecut in mici carciumioare cochete unde am fost serviti foarte repede si foarte atent…din nou vinul si berea... scumpe... deh…. dar credeti-ma, totul a meritat fiecare banut.

Si iata-ne porniti inspre cea de-a treia locatie fixata si anume, Adrasan…. doar 265 km insa drumul destul de anevoios, sosele in constructie, iar GPS-ul ne-a bagat pe un drum de tara printe km de solarii sau solare. (nu stiu exact cum se formeaza pluralul)... unde se muncea pe rupte de la cei mici de 8-10 ani pana la cei garboviti de varsta... pe o arsita cumplita iar conditiile de trai ale oamenilor de acolo erau sub limita imaginatiei mele…saracie lucieeee…inimaginabil…am sa atasez poze...

Initial am crezut ca am gresit drumul, ne-am intors am reprogramat GPS-ul... si am pornit din nou …drumul era tot acela... si am tot mers pret de o jumatate de ora care mi s-a parut ore…cand in sfarsit a aparut o sosea ce urca si am continuat sa urcam avand impresia ca mergem la munte nu spre mare... apoi dupa alta jumate de ora de mers prin pustiu si serpentine, am ajuns intr-o localitate mica si prafuita unde am oprit si am dat telefon la hotel sa vedem daca suntem intra-adevar pe drumul cel bun... si eram... dupa cateva indicatii oferite de care patron iate-ne ajunsi pe o sosea intre doua dealuri cu hoteluri pe partea stanga iar accesul se facea peste niste podete... in sfarsit ne-am parcat la ARIKANDA HOTEL. 65/ euro/noapte cu mic dejun inclus.

Hotel asezat pe un mic deal, doua niveluri cu balcoanele scaldate in soarele dupa-amiezii. Ne-a intampinat patronul, un turc frumos cu ochii de un albastru intens – (hmm... turc cu ochi albastrii... am aflat ulterior ca era de origine curda). Imediat au aparut doi tineri (nepotii lui) care ne-a ajutat sa caram bagajele peste podet ne-au cazat intr-o camera superba in al carui balcon se rasfrangeau ramurile inflorite ale unui palmier... am crezut ca visez... apoi ne-a invitat la o cafea, /ceai/ bere... din partea casei... pe terasa amplasata pe pontoane direct in rau... absolut superb... ratuste cu puii lor treceau pe langa masa noastra... flori si iar flori... pasari care cantau in copacii de pe maluri... m-am simtit exact ca intr-o poveste... Hotelul era administrat de catre doi frati iar personalul de deservire erau toti rude... foarte atenti, sincronizati perfect, f harnici. si primitori, prompti si zambitori tot timpul, fie ca era 7 dimineata sau 12 noaptea...

Am stat in acest paradis, 3 zile... in prima zi am stat pe plaja aflata cam la 10 min de mers pe jos, unde ne-a intampinat o plaja formata numai din pietre din acelea mari de rau... dar unde hotelul avea sejlongurile lui, rezervate clientilor...

Seara, la cina ne-a intrebat patronul daca vrem pt a doua zi sa mergem pentru 6 ore, pe mare cu un vaporas cu pranzul inclus... am zis ok si a doua zi dimineata la ora 10 a venit un tanar cu o masina si ne-a preluat de la hotel... am platit 40 lire/persoana pentru o zi de vis. Mergeam cca. jumatate de ora dupa care urma o oprire cand se facea baie iar la urcarea pe vapor am fost asteptati cu ceai... masa de pranz preparata chiar acolo si care a constat in peste prajit cu garnitura de ardei impluti cu orez si salata de rosii si ardei... Dupa baia urmatoare ne-au asteptat cu pepene rosu taiat cubulete, apoi pepene galben, iar dupa ultima baie ne-au servit din nou cu ceai... Aveau o lada frigorifica aprovizionata cu bere EFES, Coca Cola, Fanta Sprite... contra cost, preturi bune, ca in oras... Dupa aceasta minunata zi ne-am hotarat pe loc, sa repetam experienta si in ziua urmatoare, am vorbit cu capitanul care s-a bucurat f mult si ne-a asigurat ca a doua zi vom avea alt traseu... de fapt avea 3 trasee diferite... mi-a parut rau ca trebuia sa plecam si nu am prins si cea de a treia zi...

Din nou dimineata la 10 a sosit masina la hotel, iar la urcarea pe vapor, capitanul ne-a oferit din partea lui o cafea turceasca... Pranzul a fost acelasi doar pestele prajit avea in interior o frunza de dafin proaspat culeasa la una dintre opriri... noi am vazut ca ajutorul capitanului, dupa ce a ancorat vaporasul, se catara si rupe dintr-un copac niste ramuri, dar atunci nu am realizat ce ramuri sunt si ce vrea sa faca cu ele. Nu am mancat niciodata un peste mai delicios ca acela... Dupa ce am savurat pranzul, ne-am trezit cu doua sticle de bere trimise de capitan din partea lui... am fost impresionati de gestul lui iar la coborare i-am lasat 100 de lire in loc de 80... nu stia cum sa ne multumeasca. La intoarcere, baiatul care ne-a dus inapoi cu masina la hotel, ne-a spus “ capitanul intreaba daca sigur nu vreti restul “, cele 20 de lire... impresionant...

Am plecat cu mare regret spre Canakkale, un drum lung, tot in curs de amenajari, dar pe care am avut niste experiente inedite... am trecut printr-o localitate destul de mare unde erau cat vedeai cu ochii ciresi iar la porti oamenii vindeau cirese sau te invitau sa ti le culegi singur din curte. Am cumparat un kg. cu 2 lire si am vazut ca fiecare vanzator avea langa el o stropitoare mare cu apa... daca vroiai ti le spalau si le puneau intr-o alta punga curata ca sa le poti manca in masina... wow... in alta localitate vindeau sirop de visine si ulei de masline, apa de masline, otet din rodii, am coborat si am cumparat ulei si am cerut si sirop... ne-au preparat imediat un sirop delicios si rece... aveau in masina un bidon din acela de 20 l cu apa congelata... am fost foarte uimita si chiar daca nu mi-ar fi placut siropul tot as fi cumparat o sticla doar de dragul acelor oameni... Apoi am oprit intr-o piata unde se vindeau masline in borcane de 5 kg, ne-au dat sa gustam 5 feluri de masline de 5 forme, culori si dimensiuni... am ales in final 2 feluri din care am cumparat 4 borcane... ne-au servit cu apa rece si ne-au intins servetele umede sa ne stergem pe maini... altii vindeau branza iar cand ne-am apropiat de ei au inceput un mare zaiafet fiecare intinzandu-ne cate un fel de branza, va dati seama ca nu am putut sa nu cumpar 2 feluri dupa care am fost servita cu un pahar cu apa rece si un servetel... deci fara cuvinte... asa da comert... as fi cumparat toata piata aceea... aaa si am cumparat niste lamai absolut deosebite... cu un parfum ce nu am intalnit pana atunci si asta, deoarece cred eu, erau culese coapte...

Am ajuns in Canakkale noaptea la ora 23 aveam rezervare la hotel HELEN, foarte bine amplasat, langa punctul de traversare bac. Cum am oprit a si venit politia insa receptionerul a iesit imediat si am fost condusi intr-o parcare intunecoasa din spatele hotelului, cam dubioasa ni s-a parut, insa plina de masini cu nr de RO, asa ca ne-am mai linistit, receptionerul vorbea stricat romaneste, si ne-a asigurat ca masina e in siguranta... ma temeam pt masline si celelalte cumparaturi )... hotel curatel cu toate cele necesare in baie, dar a fost galagie toata noaptea, usi trantite, plus galagia strazii. Am mancat o ciorba la salonul de ciorba care se afla in imediata apropiere a hotelului ne-am cumparat niste baclavale si sarailii dupa care, in jurul orei 1, am incercat sa dormim... sotul a reusit, eu... nu prea...

Dimineata un mic dejun destul de variat, dupa care la ora 8 ne-am inbarcat pe bac si pana seara am mers continuu pana acasa, ma rog cateva opriri pt necesitati...

A fost o vacanta de vis, o vacanta de WOW, in care am rulat cca. 4300 km, in care m-am indragostit iremediabil de Turcia, o vacanta care a meritat din plin fiecare banut, o experienta pe care o voi repeta si anul acesta... dar in alte locatii... deocamdata sunt pe cautari...

Daca aveti intrebari sau nelamuriri, va astept cu intrebari... si va doresc vacante la fel de frumoase...

---

VIZUALIZĂRI: 3573 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI