GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEAm spus cel mai noroios?
Ei bine, trebuia sa spun cel mai noroios dar si cel mai MARE vulcan noroios!
Am fost de vreo 4-5 ori pe acolo (este aproape de Bucuresti) si intotdeauna am rams impresionat de acest fenomen natural unic pe teritoriul Romaniei.
Vedeti dumneavoastra, toti cei care au vizitat Paclele mari si Paclele mici vorbesc despre peisajul selenar extraordinar.
Asa este, pe cele cateva hectare ai impresia ca esti pe o alta planeta. Totul este sa ignori frumoasele dealuri inverzite care inconjoara aceste locuri si sa ai putina imaginatie la purtator. Ce este interesant de stiut este faptul ca pe acest teritoriu se gasesc doua plante halofile, specifice numai solurilor extra sarate.
Paclele mici sunt mult mai putin vizitate, fiind total neamenajate, dar dincolo, la Paclele mari este chiar si o cabana-pensiune, un paznic ce-ti rupe bilete la intrare si poti cumpara pliante, albume artistice cu fotografii facute de un profesionist sau chiar si mulaje din lut ce imita, destul de pueril, un mic vulcan noroios. (avem si noi unul acasa)
Micul meu review o sa va spuna despre o zi de octombrie ploioasa in care am dat aproape din intamplare de Paclele mici (am intrebat un sondor) si apoi o sa va spun despre MARELE VULCAN NOROIOS. (aproape nestiut de turisti)
Prima mea vizita in zona a fost acum 10-12 ani si cum "orbul a nimerit Braila", ei bine, eu nu am nimerit Paclele mari (faimosii vulcani amenajati).
Ideea este ca trecand de Berca, am mers pe o ploaie de toamna, cu ceata din belsug, pana nu am mai stiut pe unde suntem.
Norocul nostru, ca la baza unui deal am intalnit un muncitor de la sonde (zona bogata in petrol) ce ne-a spus ca sus pe deal sunt vulcanii noroiosi. Am parcat pe un damb si am urcat voiniceste dealul.
Ajunsi sus, am vazut ca se vedea un fel de peisaj arid si fara vegetatie, cu niste mici conuri gri.
Nu veti sti niciodata cat de grele ne-au devenit incaltarile si cat timp am spalat la ele. Pamantul acela cu resturi de hidrocarburi, ce vara este crapat si uscat total, pe timp ploios devine o pacoste si adauga niste kilograme peste cele existente.
Voi cauta pe niste cd-uri cateva fotografii pentru a va convinge de noroiul ultra lipicios. (in curand)
Inainte de a trece la CEL MAI MARE VULCAN NOROIOS NESTIUT (CMMVNN), aveti va rog putina rabdare sa va spun un lucru care ne-a amuzat dar ne-a si induiosat profund.
Urcand dealul pieptis, pe platoul Paclelor mici am dat peste un catelandru slab si infrigurat care a fost atat de bucuros cand ne-a vazut, incat dadea dovezi incredibile de bucurie ca vede si el pe cineva in pustietatea aceea.
Nu uitati ca era un inceput de octombrie ploios si rece, cand nu era tipenie de om pe o raza de 50 de km.
Ei bine, va jur ca acel catelus se hranea cu lacuste. Ati "auzit" foarte bine, cu lacuste.
Adica in iarba pirpirie din jurul Paclelor mici (in aria nesarata) erau inca lacuste. Ei bine, acest catelus cand vedea ca o lacusta deranjata zbura mai incolo, nu se lasa pana nu o prindea si o degusta.
Norocul lui a fost acela ca noi luam intotdeauna o paine sau doua, special pentru bietele animale pe care le intalnim in drumetiile noastre.
Pentru noi a fost o fapta normala, pentru el a fost un festin regesc, dupa atatea lacuste. (stim bine ca lacustele sunt vegetariene).
Simt ca v-am plictisit teribil cu povestirea mea si de aceea voi trece rapid la FAIMOSUL SI INEGALABILUL VULCAN, ca doar de-aia v-am atras atentia.
Acum doi ani, in plina vara, eram prin Valenii de munte cu toata familia, adica si cu fiul meu din primul mariaj ce avea pe atunci o "draguta".
Ce ne-am spus noi? Ia hai sa dam o tura pe la Vulcanii noroiosi, ca tot n-avem altceva mai bun de facut. Zis si facut!
Ajunsi acolo, ne-am plimbat, ne-am pozat, ne-am invartit pe ici, pe colo (japan style).
Dupa vreo doua ore le spun eu ca n-ar fi rau sa mergem la muntii de sare din Lopatari si la lacul Meledic (o rezervatie de exceptie, lac cu apa dulce deasupra unui masiv de sare. De povestit).
Ei bine, la nici 7-8 kilometri, pe un drum judetean destul de nashpa, am gasit intai vulcanii noroiosi de la Beciu, cu o suprafata mult mai mica, dar cu o activitate de eruptie mult mai intensa.
Pe acolo nu era nimeni, semn ca turismul mioritic este in mare suferinta. (nici infrastructura nu ne ajuta).
Am plecat mai departe si SURPRIZA! Din fuga masinii am zarit cu coada ochiului un mic spatiu uscat inconjurat de arbusti, salcii si alti copacei.
Ei bine, acolo era ADEVARATUL VULCAN!
Lasand la o parte gluma mea cu literele mari, aflati dragi turisti si globe-trotteri, ca am ramas uimit de ceea ce am gasit acolo. Este vorba despre un singur "vulcan", dar in comparatie cu cei cunoscuti si vizitati, este urias.
Ca sa ajungi la el lasi masina pe un drum pietrit si mergi 2-300 de metri prin iarba mlastinoasa. Dar merita!
Are o singura"gura", dar ce diferenta! Are cam 5-6 metri in diametru si arata destul de freaky, adica nu prea iti da ghes inima sa stai prea aproape de el. Ca orice "descoperitor" de duzina, am bagat si eu o creanga destul de lunga in crateul care arunca gaze si noroi, dar nu i-am atins fundul. Are activitate atat de intensa incat din el se alimenteaza un paraias permanent ce usuca totul in calea lui, pana se varsa intr-un parau ceva mai mare si mai dulce la gust.
Este atat de putin cunoscut de turisti incat nu are nici un biet indicator sau o carare cat de mica. Probabil ca numai localnicii stiu de existenta lui. Si eu. Si voi, mai nou.
Desi mi-am promis ca nu voi posta fotografii cu mine si cei dragi mie, in cazul de fata voi face o exceptie, deoarece tin neaparat sa va arat acest vulcan si nu am fotografii prea multe. Probabil ca o sa-mi mai incalc promisiunea, pentru ca vreau sa va arat si alte lucruri interesante si ca orice "romanasi" am iesit si noi in poza. Ca sa ne creada neamurile, ca am fost acolo. (just kidding)
Scuze pentru lungimea postarii, dar se pare ca are dreptate Cristina cand imi spune ca sunt "vorba lunga".
PS - si ca sa ne mandrim, toti cei care am fost acolo, probabil ca si trupa IRIS, ce a filmat un clip la Vulcanii noroiosi, va posta in curand pe "AmFostAcolo.ro" :)
Trimis de mateimarian* in 07.02.13 23:14:45
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mateimarian*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 45.33972200 N, 26.70916700 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Rog așteptați...
@mateimarian: Am fost si noi la Paclele Mari, nu si la Paclele Mici, desi ne-am propus sa revenim si sa vedem si aceasta parte. Alte prioritati, alte calatorii, ne-au facut sa amanam mereu.
Cat despre
„CEL MAI MARE VULCAN NOROIOS NESTIUT (CMMVNN) ”
… recunosc, pentru mine este chiar nestiut. Aflasem ca in zona, in afara de Paclele Mari si Paclele Mici, mai sunt vulcani noroiosi la Beciu si Fierbatori, dar n-am idee daca cel descris de tine este inclus in vreuna dintre aceste locatii.
Apa rosie din poza, da, este o curiozitate. Daca n-o fi colorata in mod natural de cine stie ce oxizi, atunci precis e vorba de poluare datorata factorului uman.
„probabil ca si trupa IRIS, ce a filmat un clip la Vulcanii noroiosi, va posta in curand pe "AmFostAcolo.ro"”
Deocamdată, am postat noi clipul filmat la Vulcanii Noroioşi. Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)
Cald descris, plăcut la citit... Transpare faptul că informațiile oferite au la bază trăirile personale, fără influențe străine din medii enciclopedice sud-americane, gen ghiduri de călătorie.
Parcă pe Travel am văzut un reportaj cu astfel de vulcani (în Columbia sau Peru), unde turiștii intrau în mini-conurile mocirlos-bolborositoare la o bălăceală pentru efectele terapeutice, zice-se miraculoase.
După 10 minute de tăvăleală, aceștia erau de nerecunoscut, complet ”vopsiți”.
Nu știu dacă la vulcanii buzoieni se practică scalda terapeutică.
În altă ordine de idei: bietul patruped a testat cu succes teza ”foamea cel mai bun bucătar”
O povestire jovială, tonică și cu o amprentă personală evidentă. M-a încîntat!
Aventuri similare am avut de-a lungul vremii la Vulcanii Noroioși. Exact ca tine, la prima vizită, nu știu cum, nu am nimerit la ăia mari, care sînt în mijlocu drumului, în schimb am nimerit la ăia mici, care sînt invizibili din drum, sus pe deal.
Asta se petrecea în 93, cînd posibilitățile de informare erau cele clasice, auzisem de la cineva de vulcani, fusese o emisiune pe la TVR, nu tu internet, nu tu google maps, nu tu indicatoare (deși unul ruginit exista, lîngă piața din Berca, după care... te descurcai). Împreună cu un buzoian, care fusese cu ani în urmă și recunoștea vag drumul, și cu tata la volan, că eu eram puber, am pornit-o pe drumul din dosul pieței din Berca și ne-am trezit într-un peisaj apocaliptic. Semăna cu filmele de prin Orientul Mijlociu, mă așteptam să apară niște beduini crescători de capre. Un drum de macadam, printre niște dealuri pustii și sterpe, nici țipenie kilometrii întregi, am tot mers pînă, cumva, buzoianul a recunoscut locul unde trebuia să parcăm. Am urcat dealul cu pricina și am văzut peisajul selenar despre care auzisem la TV. Alți vulcani nu am văzut și nici bănuit că ar exista.
Prin 97 revin în zonă, de data asta eu la volan, cu un amic, să îi arăt vulcanii. Uit pe unde trebuia să o iau în Berca, rătăcesc drumul și nimeresc la Săpoca, de unde, aflînd că trebuie să mă întorc în Berca, iau și o autostopistă care aștepta în intersecție, la doi pași de instituția celebră din Săpoca. Noi abia după ce am lăsat-o pe pasageră ne-am întrebat dacă fusese în vizită sau evadase.
Nimerim în fine drumul. De data asta era betonat pe alocuri, dar arăta și mai apocaliptic. Între timp, se desființaseră ceva exploatări petroliere și se strînseseră, într-o vale, sumedenie de utilaje ruginite care ocupau cîțiva km pătrați și creau o imagine de dezastru, de abandon. Erau camioane, macarale, barăci, schele, containere, rezervoare, toate aruncate de-a valma pe povîrnișurile din zonă. Ne gîndeam, fiind la modă afacerile cu fier vechi, cîți bani s-ar putea face din ce era acolo. Am găsit pe net o poză cu depozitul respectiv de fiare aici romania-natura.ro/node/619 (poza nr. 4).
De data asta, n-am mai nimerit vulcanii mici. Am tot mers pe drum pînă m-am trezit cu mașina între niște vulcani pe care nu îi recunoșteam. Nimerisem la Pîclele Mari, unde pe atunci drumul ducea direct (alt drum decît cel care e semnalizat astăzi și care merge prin niște sate) și unde se termina. Fără barieră, drumul de macadam se termina efectiv pe platoul vulcanilor. Erau acolo alte 2 mașini, parcate pe pămîntul crăpat de lîngă vulcani. Unul dintre șoferi chiar făcea ghidușii cu mașina cît mai aproape de cratere. După ce inițial am crezut că se făcuse drum pînă la vulcani, mi-am dat seama că eram în altă parte decît în 93, pentru că erau mai puține „fierbătoare” și mai mari, iar terenul mai lin (la Pîclele Mici nu ai avea loc să te plimbi cu mașina, nici terenul nu e așa plat).
De aici am văzut în zare și dealul unde erau Pîclele Mici, despre care crezusem pînă atunci că sînt singurii vulcani, așa că am putut merge și acolo, unde am parcat mai greu, întrucît betonul de pe drum era înălțat, nu puteam parca pe drum pentru că partea betonată era îngustă și îl blocam, și nu puteam nici coborî de pe beton. Am urcat pe niște șleauri de tractor și am putut lăsa mașina pe iarbă.
În acel an, activitatea Pîclelor Mari era așa intensă încît chiar curgea de la vulcani un rîu de nămol care ajungea în vale pînă în dreptul Pîclelor Mici. Pe lîngă drum, curgea foarte încet un rîu nămolos, ca într-un film SF de pe alte planete.
Acum doi ani am mers iar la vulcani și iar n-am mai recunoscut locurile, începînd cu drumul, care de data asta era asfaltat și era altul decît cel știut din anii 90.
CMMVNN unde e, de la Beciu spre Arbănași?
@iulianic:
buna seara!
Cred ca acea culoare ciudata a apei se datoreaza unui compus petrolier si in mod cert nu provine din poluarea cauzata de om.
Daca te uiti cu atentie, in spatele Cristinei, in fotografia cu vulcanul solitar, se vede o portiune de apa colorata in rosu.
Apa aceea este ridicata de gazele din adancuri si probabil ca in trecerea lor spre suprafata antreneaza si ceva compusi ai hidrocarburilor din adancuri, care fiind mai usoare se situeaza la suprafata dand nastere acestui fenomen al apei colorate in rosu.
Nu sunt sigur de ceea ce iti spun, este doar o presupunere.
@webmaster:
Wow!!!
Doua surprize intr-o zi, una mai placuta decat alta!
Multumesc pentru inserarea review-ului meu ca MiniGhid AFA.
Iar ce-a de-a doua surpriza a fost si mai placuta in sensul ca ati atins doi iepuri (calatori) dintr-o lovitura. Si eu, dar mai ales Cristina suntem fani ai trupei IRIS.
Cristina era insarcinata cu Andra in luna a opta (acum 12 ani) cand a mers la concertul IRIS 25 care s-a tinut la Sala Palatului.
Asa ca aveti un set dublu de multumiri sincere!
@zapacitu:
sa stii ca nu se fac "scaldaturi" terapeutice, dar putem incerca. Este cool sa fii deschizator de drumuri, nu-i asa?
Multumesc pentru apreciere si sa stii ca intr-un fel este mai bine ca nu se fac bai "namoloase" deoarece imediat ar veni si baietii aia mai bruneti cu porumb fiert si piatra ponce. Basca poze cu maimuta!
S-auzim de bine!
@abancor:
prietene, ai scris un ecou mai complet decat review-ul meu!
Felicitari si cred ca ecoul tau ar fi stat la loc de cinste alaturi de alte articole despre Vulcanii noroiosi!
In alta ordine de idei, zona aceea este destul de incurcata prin lipsa infrastructurii rutiere, dar cred ca ai dreptate 99%, in sensul ca intr-adevar "VULCANUL meu" se situeaza pe drumul dintre Beciu si Arbanasi.
Dar mare atentie, este atat de bine camuflat de vegetatia inalta pe timpul verii, incat sunt sanse foarte mari (tot 99%) sa treci pe langa el fara sa-l observi.
Am scris ca eu l-am "prins" cu coada ochiului, mai mult am banuit vazand paraiasul "otravitor" care se scurgea dinspre el.
Felicitări, atât pentru excursie cât şi pentru review.
Anul acesta avem şi noi planificată o drumeţie la Vulcani şi sperăm să ne putem respecta planurile. Până atunci însă, ne putem delecta cu astfel de articole.
Şi dacă tot suntem la subiect, sper să nu fie vreo problemă dacă recomand vizionarea unui scurt film documentar, referitor la Vulcanii Noroioşi. Mie mi s-a părut interesant:
(webmaster, dacă se poate, am rugămintea de a fi transformat în link)
Rezolvat
@urjanclaudiu:
multumesc Caudiu. Daca mergi acolo, fa te rog un efort si treci si pe la vulcanii din Beciu si daca mai faci inca vreo 6-7 km s-ar putea sa 'descoperi" si tu Marele Vulcan!
Succes si nu uita de fotografii!
Ma bucur sa vad ca AFA s-a pricopsit cu un nou membru in suflet si-n simtiri. Dotat cu "echipamentul" complet pentru a ne picta din vorbe de duh frumusetile vizitate.
Desi am batut zona vulcanilor noroiosi, nu l-am vizitat pe tartorul lor. Habar n-am avut de el. Dar o sa ma duc. Promit.
Nu vrei sa stii cat am pandit un vulcanas mai mic, cu aparatul foto pregatit, sa-i fac o poza cand era bulbucul in floare, obtinand astfel o minge de noroi umpluta cu gaze.
@urjanclaudiu: Claudiu, foarte interesant filmul.
@abancor: foarte util si link-ul de la tine. L-am trecut la favorite pentru la vara.
@MCM:
sunt convins ca il vei gasi pe Cel Mai Mare Vulcan. Putin timp liber sa ai si chef de inghitit praf.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 Vulcanii Noroioși Buzoieni — scris în 18.01.24 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Jun.2022 Vulcanii noroioși - bâldâbâcii selenari din Buzău — scris în 05.10.22 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2022 Vulcanii Noroiosi - o minune a naturii — scris în 05.07.22 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2021 Din Berca mergem voioși, la Vulcanii Noroioși. Și, ca să-ntregim ghiveciu' — și la „Fierbătorile” din Beciu — scris în 06.10.21 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Aug.2021 Traseu turistic Focșani - Vulcanii Noroioși - Siriu - Valea Doftanei, fără un plan prestabilit — scris în 19.03.23 de raluca banu din GOLEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- May.2020 În vizită la Pâclele de la Beciu — scris în 16.07.20 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- Nov.2019 ”Fierbătoarele” de la Berca - un areal vulcanic mai puțin cunoscut din județul Buzău — scris în 06.11.19 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată