Taverna Sarbului Sinaia, de mers macar o data

TIPĂREȘTE

In luna ianuarie 2013, am fost in concediu la Sinaia. In general, am mancat la restaurantul hotelului unde eram cazati, Rina Sinaia Hotel, despre care am scris la topicul respectiv. Asta s-a intamplat deoarece prin pachetul pe care l-am achizitionat, am avut bani in cont pentru masa, dar care oricum nu ne-ar fi ajuns pe toata perioada sejurului.

Auzisem de Taverna Sarbului din Bucuresti, dar accesand site-ul restaurantului, vizualizam meniul dar fara preturi. Auzisem ca este destul de scump, dar cica s-ar manca bine. Fiind in concediu si incercand sa ne rasfatam putin, ca de obicei, ne-am zis sa incercam si noi sa mergem, macar in Sinaia.

In jurul orei 11 am plecat pe jos, in recunoastere. Ne-am zis sa vedem cam cat timp ne ia sa ajungem, ca sa venim sa luam masa de seara acolo. Am parcurs un drum destul de anevoios, drumul spre Cota 1400, care urca si urca, nu puteam sa mergem pe trotuar deoarece era ocupat de mormane de zapada, trebuia sa fim atenti la masini, ce mai, a fost greu. Adresa exacta nu o stiam, vazusem doar un indicator jos, la inceputul drumului spre Cota, din Sinaia, cum ca ar fi 1300 de metri si o harta unde era localizat localul. Initial, 1300 de metri am zis ca-i putem parcurge in maxim 1/2 ora. Si am mers, si am mers, fara sa mai vedem vreun indicator si am fost nevoiti sa intrebam. Taverna Sarbului se afla la o aruncatura de bat de telegondola, adica partia noua WinterKiss. Din Sinaia am facut fix o ora. Ne-am dat seama ca nu putem sa venim seara pe jos, sa mancam si sa ne intoarcem la hotel. Drept pentru care, la orele 18 am venit cu masina.

Am fost condusi in zona de nefumatori, care spre surprinderea noastra era plin. Ne-a adus meniul o domnisoara dragutza, dar cam obosita. Am consultat meniul; nu eram hotarati ce sa luam, toate pozele mancarurilor ne faceau cu ochiul. Majoritatea felurilor principale de mancare aveau doua gramaje 165 gr. -195 gr. si 300 gr. Intr-un final, sotul, caruia ii place vanatul si in general ii place sa manance ceva deosebit a comandat friptura de mistret in sos cu usturoi, eu mi-am ales carne la gratar in sos picant (care nu a fost picant deloc), amandoi am luat garnituri de cartofi taranesti, o salata de muraturi asortate, o carafa de vin negru, de jumatate de litru, o apa plata si tortul zilei. Am fost intrebati daca dorim paine si ne-a recomandat lipie, care era calda si foarte gustoasa. Portiile noastre de mancare aveau gramaj unic, 300 gr.

Am asteptat ceva timp pana ne-a fost adusa mancarea, timp in care am ascultat muzica sarbeasca care m-a facut ca atunci cand am ajuns in Bucuresti sa ma faca s-o ascult. Chiar acum cand scriu ascult Goran Bregovic. Prima impresie cand ne-a adus mancarea, nu pot sa spun ca am dat pe spate. Portiile nu ni s-au parut chiar atat de imense, dar pe masura ce mancam si gustam si de la sotul, mi-am dat seama ca m-am saturat si vroiam sa ma pastrez si pentru desert. S-a sacrificat sotul si cu portia mea. Eram amandoi full. Mancarea foarte buna, foarte gustoasa (carnea de mistret ti se topea in gura) avea si o prezentare frumoasa; carnea in sos picant mi-a fost adusa in vas de lut. Si portia de tort a fost mare; norocul nostru ca am comandat o singura portie, pe care am mancat-o impreuna. Tortul a fost de fructe, deosebit, nu am mai mancat asa ceva; parea a fi format din trei straturi: partea de jos inghetata de fructe de padure, partea din mijloc ceva cu nuca si partea de sus un fel de crema, tot cu aroma de fructe de padure, cu o textura foarte, foarte fina si deasupra un sos. Eu in general nu mananc inghetata sau prajituri cu vanilie sau cu fructe; dar tortul asta chiar a fost gustos.

Pentru tot ce v-am spus, am platit 150 lei. Nu pot spune ca a costat putin dar nici foarte mult, pentru ce am mancat. Avand in vedere ca eram in concediu, a fost OK. In Bucuresti nu cred ca vom repeta figura.

Asa, ca o pledoarie finala, merita sa incercati macar o data. Nu pot sa spun ca a fost ceva iesit din comun, extraordinar dar merita incercat.

---

VIZUALIZĂRI: 6144 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI