Cazare decentă în cetatea Sighişoara

TIPĂREȘTE

Aşa cum spuneam într-un review anterior, decizia de a vizita Sighişoara a fost una de moment şi deşi aveam două zile libere la dispoziţie, am plecat la drum fără să ştim dacă vom găsi sau nu cazare. Ţinând cont că nu era vorba de sfârşit de săptămână, speram ca norocul să fie de partea noastră şi să găsim o cameră liberă pe la vreo pensiune. În acelaşi timp însă, nu neglijam nici “Planul B”: Nu găsim, asta e! Ne întoarcem seara acasă. Nici măcar nu am apucat să ne facem o listă completă cu unităţile de cazare din zonă, doar am intrat repede pe AFA şi ne-am notat datele de contact la o parte din ele. Chiar dacă ştiam că preţurile la cazare sunt mai mari în cetate decât în oraş, principalul criteriu după care am făcut selecţia a fost acela că locul unde rămânem peste noapte trebuie să se afle în interiorul cetăţii medievale şi (de ce să nu recunoaştem) preţul să fie cât de cât acceptabil. În drum spre Sighişoara am început să sunăm la pensiunile ce le aveam pe lista noastră şi după câteva încercări fără succes, am reuşit să găsim o cameră liberă, ce se încadra în cerinţele noastre. După ce am rezervat-o (binenţeles, fără vreun avans) am primit şi indicaţii despre cum putem găsi locaţia, astfel că deşi eram pentru prima dată la Sighişoara, ne-a fost foarte uşor să ajungem la PENSIUNEA CRISTINA ŞI PAVEL, cunoscută şi ca PENSIUNEA FAUR – după numele de familie al patronilor.

Localizare şi acces

Această pensiune este amplasată în cetatea Sighişoara, pe strada Cojocarilor nr. 1, în imediata apropiere a Scării Acoperite dar într-o zonă mai retrasă, ferită de “agitaţia” din cetate. La pensiune se poate ajunge atât mergând pe jos cât şi cu maşina. În cel de-al doilea caz, se intră în cetate prin Poarta din Spate (Turnul Croitorilor) apoi ţinând direcţia, se ajunge în Piaţa Cetăţii. Mergând pe jos, pentru a ajunge în această piaţă după ce se trece de poarta principală (Turnul cu Ceas), se merge tot înainte. Din Piaţa Cetăţii se urcă pe strada Şcolii până la Scara Acoperită, unde se face dreapta pe strada Cojocarilor. La 15 – 20 de metri de Scară, se găseşte pensiunea. Coordonatele geografice sunt următoarele: 46.219000/ 24.791190 sau 46°13’8,40“ / 24°47’28,28“.

Descriere şi impresii

Fiind pentru prima dată la Sighişoara, nu ştiu cum arată celelalte unităţi de cazare însă când vorbim despre această pensiune, vorbim defapt despre o casă particulară unde proprietarii au amenajat şi oferă spre închiriere camerele de la primul nivel (ei locuiesc la etaj). Aşadar, ca o imagine de ansamblu, (chiar dacă poate nu e cea mai inspirată exprimare) aş putea spune că locaţia nu arată chiar a pensiune – cu siguranţă, dacă s-ar da jos panoul de la poartă nu s-ar şti că acolo e o unitate de cazare – ci mai degrabă a o gospodărie mică, modestă dar îngrijită. Şi un lucru poate mai puţin important, această casă este declarată monument istoric.

Curtea

Deşi nu este prea mare, aş spune că se împarte în două: un colţ “de-al casei” (unde era locul de întins rufele la uscat, unde se ţineau diverse obiecte, unde era coteţul căţelului, etc.) iar cealaltă, dedicată clienţilor – cu spaţiu verde, grătar, plus că aici erau amenajate două terase, una dintre ele fiind acoperită. Nu pot să omit un lucru ce ne-a impresionat, mai exact mulţimea de flori existente... cam peste tot: la poartă, pe terase, pe scările ce făceau legătura între poartă şi intrarea în casă / recepţie, la ferestre. E mai greu de descris în cuvinte dar privind imaginile ataşate vă puteţi da seama mult mai bine cam cum arăta pe acolo. Poate că are sau nu importanţă dar cred că e bine de ştiut că în curte nu se poate intra cu maşina. Că tot a venit vorba, pensiunea nu are parcare proprie, maşinile putând fi lăsate fie pe marginea străzii, fie în vreo parcare din apropiere.

Camera

Mai întâi o să menţionez că pensiunea dispune de cinci camere, respectiv şaisprezece locuri de cazare. Două camere triple, una dublă şi un dormitor cu şase locuri sunt la primul nivel al casei iar o cameră dublă se află într-o anexă. Din câte am înţeles, fiecare cameră are baie proprie.

Camera în care noi am stat a fost cea din anexă, unde am avut totul separat. De pe terasa din dreptul anexei se intră mai întâi într-un mic hol iar de aici, în cameră (în dreapta) şi la baie. Camera, nu foarte mare ca dimensiuni, era primitoare, amenajată decent şi foarte curată. Mobilierul (pat, dulap de haine, noptieră, comodă, cuier) era într-o stare foarte bună. În lista dotărilor ar mai intra televizorul, uscătorul de păr şi veioza, toate funcţionale. Din păcate, cel mai probabil datorită spaţiului redus, există şi lipsuri iar aici aş include o masă şi două scaune.

Din punct de vedere al curăţeniei, nu am avut absolut nimic de reproşat. Lenjeria de pat era impecabilă, camera şi baia foarte curate. Dacă tot am adus vorba de baie, poate şi aici ar fi loc de îmbunătăţiri: ar fi indicat să se adauge o perdea la duş, lipsa acesteia făcând ca apa să se împrăştie prin baie– între noi fie vorba, mopul era după uşă, la îndemână :). Cu apa caldă nu a fost nici o problemă, pensiunea având centrală proprie. Despre căldura în cameră, nici nu cred că are rost să mai zic ceva. Deşi noaptea se făcea destul de rece afară, în cameră era foarte cald (era calorifer atât în cameră cât şi pe hol).

În afară de camera în care am stat, ne-a fost arătată şi cea cu şase locuri – puteţi vedea cum arată într-una din fotografiile postate. Înainte de a trece la un alt capitol, poate ar fi bine să menţionez aici şi tarifele practicate la cazare. Camera dublă costa 100 de lei (tarif pe care şi noi l-am plătit), cea triplă costa 130 de lei iar pentru dormitorul cu şase locuri trebuia să se achite 40 de lei de persoană. Trebuie spus că pentru un sejur de mai multe nopţi se mai putea negocia cu proprietarii şi că aceste tarife erau valabile indiferent de zi – zic asta deoarece sunt unităţi ce la sfârşit de saptămână au preţuri mai mari.

Bucătăria

Pensiunea nu are restaurant ci o doar o bucătărie, amenajată într-o încăpere la demisol. Deşi aceasta nu impresionează ca dimensiune, este destul de bine dotată. Pe lângă chiuvetă şi mobilier, am văzut cam de toate din cele necesare într-un astfel de loc: veselă, frigider, aragaz, cuptor cu microunde, filtru de cafea, prăjitor de pâine. Tot aici era o masă şi patru scaune însă am uitat să întreb dacă doar acolo se putea mânca sau mai exista pe undeva vreo sală de mese. Cam atât despre bucătărie.

Personalul

Am să continui articolul, spunând câteva cuvinte despre proprietarii pensiunii, oameni “de casă”, fără impresii de superioritate (probabil mulţi dintre noi ştim că există şi patroni care se dau “patroni”). Aşa cum spuneam la începutul review-ului, încă din momentul în care ne-am făcut rezervarea, doamna Faur s-a dovedit a fi foarte amabilă, oferindu-ne toate detaliile care să ne ajute la găsirea pensiunii. La faţa locului, am avut parte de acelaşi “tratament”, doamna confirmându-ne că este o persoană amabilă, sociabilă şi spre norocul meu, foarte vorbăreaţă. Am tot stat la palavre şi chiar mi-a făcut plăcere să discut cu dânsa. Tot referitor la amabilitate, am citit în cele două review-uri deja existente pe AFA că oaspeţii au fost serviţi de către aceeaşi doamnă cu prăjituri. Ei bine, pentru noi nu a mai avut dar asta nu înseamnă că nu am primit nimic :). Imediat după ce ne-am luat camera în primire, ne-a fost adus un platou cu fructe din grădină: struguri şi pere. Poate unii îl consideră fără însemnătate dar eu cred că este un gest frumos, care reflectă ceva.

Diverse

Nu voi încheia acest review înainte de a mai menţiona câteva lucruri, neincluse în categoriile luate deja în discuţie. Mai întâi să vă spun despre accesul în pensiune, pe timp de noapte. Binenţeles că nimeni nu impune o oră la care să fi prezent dar seara, din motive lesne de înţeles, poarta se încuie, drept urmare fiecare client primeşte două chei – una pentru cameră şi una pentru poartă. În acelaşi timp, din exterior nu trebuie să fie considerată o problemă lipsa iluminatului în curte. Imediat cum se trece de poartă, situaţia se schimbă, sursele de lumină fiind dotate cu senzori de mişcare. Un alt aspect demn de menţionat îl constituie accesul la internet, pensiunea fiind dotată cu un router ce oferă conexiune wireles. Parola de acces era notată pe un bileţel ce l-am găsit în cameră, dar din păcate nu am avut posibilitatea să şi testăm funcţionalitatea. Nu în ultimul rând, trebuie să le amintesc pe cele două necuvântătoare pe care nu le puteai trece cu vederea (aviz iubitorilor de animale) căci sufereau de “alintătură cronică”. Ce să faci, aşa sunt mâţele (între noi fie vorba, oare ce se înţelegea din această frază dacă nu mă alăturam şi eu campaniei Scrie româneşte pe net) !

Concluzie

Poate fără voie am mai omis câte ceva, cert este că pensiunea merită să fie luată în seamă de cei ce caută un loc decent de cazare în cetatea Sighişoara. Deşi nu este ceva măreţ, este o locaţie primitoare, frumoasă, administrată de nişte oameni care ştiu să îşi trateze oaspeţii, iar tarifele sunt (sau cel puţin, erau) printre cele mai bune ale zonei. Cu siguranţă, dacă vom mai avea ocazia să rămânem peste noapte în cetate, vom încerca să găsim cazare tot la aceasta pensiune.

---

VIZUALIZĂRI: 2192 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI