O pensiune care-si merita numele

TIPĂREȘTE

Dupa pelerinajul pe la manastirile din nordul Moldovei si experienta neplacuta de la pensiunea Casa Alba din Frasin am plecat spre Apuseni pt a 2-a parte a circuitului intern unde urma sa ne intalnim cu prietenii nostri cu care facusem si circuitul din 2009 pri S-E Romaniei.

Tranzitasem de mai multe ori Apusenii (de cele mai multe ori in drum spre Baile Felix unde am mers cativa ani la rand pt cure balneo) dar am si poposit in vreo 2 randuri-in urma cu vreo 5 ani in vizita la niste prieteni din Zalau care-si facuse o casa de vacanta pe valea Draganului (superba zona!) iar pt prima data am fost cazati in Arieseni la o cabana careia nu i-am retinut numele, spre rusinea mea, in urma cu vreo 10 ani si unde ne-am simtit foarte bine datorita faptului ca era o cabana mai izolata, situata pe malul unui rau f frumos si unde mai era cazata doar o familie din Oradea.

Atunci am remarcat frumusetea zonei asa ca am hotarat sa ne cazam in perimetrul Albac-Garda, localitati situate strategic pt vizitarea obiectivelor pe care ni le-am propus si pe care le voi dezbate intr-un review separat (ca sa nu le mai fac varza ca pana acum si, totodata sa tin cont de recomandarile webmaster).

Dintre toate ofertele de pe internet mi-a atras atentia in mod deosebit pensiunea Steaua Ariesului cotata la 4 margarete asa ca am rezervat 3 camere pt 5 nopti (2 camere pt noi si o camera pt prietenii nostrii care au mers ca de obicei pe mana noastra si nu i-am dezamagit nici acum!) cu mic dejun inclus.

Cand am ajuns acolo ne-am dat seama ca avem de-a face cu o afacere de familie si ca in aceeasi curte se mai afla si o cabanuta (Ancuta dupa numele fetei proprietarilor-d-na si d-ul Popa parca) cat si locuinta proprietarilor care locuiau acolo impreuna cu fata, ginerele si o frumusete de bebe pe care o sa-l vedeti in poze.

Noi am ajuns mai pe seara pt ca veneam din nordul Moldovei cu un popas pt o intalnire in Bistrita pe cand prietenii nostri ajunsese cu vreo 2 ore mai devreme pt ca veneau de la Ocna Sibiului cu o scurta vizita la catedrala din Alba Iulia.

Cazarea a durat foarte putin deoarece parcarea era foarte aproape de scara si am avut camere la et 1, dar si pt faptul ca gazdele erau foarte amabile si ne-au dat o mana de ajutor la caratul bagajelor.

Pensiunea arata foarte bine, initial am crezut ca-i noua dar avea vreo cativa anisori, facuta cu ceva fonduri Sapard din cate am inteles, impodobita peste tot cu flori, beneficia de o curte foarte mare, era situata pe parte dreapta pe sensul dinspre Campeni spre Stei iar vis-a vis de aceasta, peste sosea si raul Aries, mai beneficia de un teren pe care se afla un foisor, o masa de ping-pong, un teren de batut mingea si unde se putea face plaja fara probleme; la acest teren pe care pasteau si ceva animale se trecea pietonal, pe un podet de lemn peste Aries, care in acel loc arata foarte linistit in mod normal (nu pot sa va spun cum arata pe timp de ploaie pt ca n-am prins asa ceva cat am stat acolo).

Camerele erau spatioase si mobilate cu mult bun gust (cu tv dar nu mai tin minte daca aveau frigider) beneficiau de balcoane destul de mari si pe care se aflau tot felul de flori-mie si sotiei gazdele ne-au facut o surpriza foarte placuta si ne-au dat camera nr 1 care se deosebea de celelalte prin dimensiunile mai mari atat ale camerei cat si ale baii si balconului care se intindea pe toata lungimea camerei si avea niste flori de care sotia mea s-a indragostit drept urmare udandu-le in fiecare zi (pt ea aceasta activitate este relaxare curata!).

Daca la cazare ne-am simtit tratati ca VIP-uri la bucatarie am avut o surpriza mai putin placuta pe care prietenii nostri o aflase de la sosire si anume ca nu puteam servi masa de seara acolo datorita unei restrictii impuse de protectia consumatorului fapt pt care proprietarii erau foarte necajiti-numai ca nu plangeau!

Ce se intamplase de fapt: in urma cu cateva zile primisera un grup de copii in tabara iar unul dintre copii a avut o problema intestinala (nu retin exact ce) dar ciudat era faptul ca era un caz izolat (ceilalti copii n-au avut nimic) si nu se stia de la ce a facut acea toxinfectie pt ca, din spusele proprietarilor, copilul in cauza mai manca si ceva dulciuri pe care le avea la el; ghinionul a facut ca parintii acelui copil sa fie niste oameni cu ceva influenta care au actionat foarte rapid (poate ca multi parinti ar fi procedat la fel daca e vorba de copiii lor!) si fara sa faca o minima cercetare si-au luat copilul si au reclamat la OPC.

Asa ca, datorita acestui incident am fost nevoiti sa mancam in deplasare, un inconvenient pt care gazdele noastre s-au revansat de-a lungul sejurului de cate ori au avut ocazia-o palinca sau o afinata din partea casei, gogosi si placintele pe care le faceau pt ei (asa cum v-am spus locuiau in aceeasi curte cu pensiunea), un discount la cazare, tot felul de informatii de care aveam nevoie etc.

In prima seara am mancat, la recomandarea lor, la pensiunea Perla Ariesului, pensiune care le apartine, deasemenea si unde erau cazati un grup de copii aflati, ati ghicit, in... tabara si care se simteau foarte bine am vazut, dupa galagia pe care o faceau si care n-aveau nici un fel de problema ceea ce ne-a intarit convingerea ca problema de la Steaua Ariesului a fost creata artificial deoarece pt ambele pensiuni se aproviziona aceleasi produse; si am mancat excelent acolo si chiar in liniste deoarece cand a sosit mancarea profesorii i-au luat pe copii in curte pt o activitate colectiva (parca un foc de tabara fiind ultima seara); daca si acest lucru l-au facut ca sa se revanseze fata de noi, ca si cedarea camerei VIP dealfel, pt neplacerea creata atunci au reusit.

Dar faptul care m-a convins ca gazdele noastre sunt de mare calitate a fost recomandarea pe care ne-a facut-o a 2-a zi dupa micul dejun (pe care-l serveam acolo totusi-aveau voie lucrul acesta), aceea de a servi masa la pensiunea Poiana Verde, locatie care se afla la vreo 2 km de DN pe drumul ce leaga Albacul de loc. Horea si care apartine primarului din Albac (acum nu stiu cat de dezinteresata a fost recomandarea sau ce relatii exista intre dansii dar gestul mi s-a parut frumos mai ales ca am servit un pranz pe cinste, un fel de meniul zilei dar indestulator si variat, pt toate gusturile chiar daca era bazat parca prea mult pe grasimi provenite din gospodaria lor dupa cum spuneau).

In ultimele 2 zile le-au ridicat embargoul cei de la protectia consumatorului si sa te tii atunci la adevarate festine culinare servite cu zambetul pe buze de ospatarite si facute cu suflet de bucatareasa, care probabil vroia sa compenseze zilele libere fortate prin calitatea produselor; nu mai spun de gazdele noastre care radiau de fericire si nu mai stiau cu ce sa ne serveasca din partea casei scuzandu-se incontinuu pt dezagrementul creat care, la drept vorbind n-a avut darul de a ne umbri catusi de putin sejurul care a fost unul foarte reusit si de care o sa ne aducem aminte multa vreme de-acum inainte.

Inutil sa va spun ca in ultima seara am petrecut impreuna cu gazdele(mai putin dl Popa care a participat dar n-a consumat alcool motivand ca a 2-a zi are drum lung de facut;in schimb cu ginerele d-lui am facut o echipa excelenta si am incheiat seara cu o serie de cantece specifice Ardealului iar baiatul ne-a demonstrat ca,pe langa o voce deosebita poseda si bogate cunostinte legate de istoria si traditia acestei zone-e o placere sa-l asculti!).

Ne-am despartit cu regrete ca de niste vechi prieteni-asa de bine ne-am simtit!

O pensiune pe care v-o recomand fara rezerve!

Voi reveni cu amanunte din excursiile si drumetiile din zona!

Pe curand!

---

VIZUALIZĂRI: 3421 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI