Piaţa de Crăciun de la Sibiu, ediţia 2012

TIPĂREȘTE

Anunţată cu atâta fast, devenită deja tradiţională şi vestită, Piaţa de Crăciun de la Sibiu mi-a trezit interesul şi mi-am făcut drum într-acolo s-o prospectez. Cum orice întâlnire cu Sibiul e prilej de bucurie, n-aveam ce pierde, chiar dacă n-ar fi fost mare lucru de capul ei. Însă, cum despre lucrurile contrversate e bine să ai păreri proprii, impresii personale, mi-am spus că trebuie lămurit de ce unii o compară cu pieţele de sezon din alte frumoase oraşe germanice iar alţii o blamează, descriind-o ca meschină.

Aşadar, Sibiu, meine Liebe, ne revedem!

Am regăsit oraşul aşa cum îl ştiam, poate chiar mai evoluat, mai frumos şi mai civilizat, ceea ce mă face să cred că e într-o permanentă creştere şi mă bucură. Pensiunea aleasă pentru înnoptat a fost uşor de găsit, gazdele ne-au primit plăcut. Şi haidem în Piaţa mare! Am plecat pe jos, deşi, cu regret spun, în centrul vechi al Sibiului încă se circulă cu maşinile. De ce oare nu renunţă la ele?! Străzile curate, îngrijite ne-au dus iute spre podul Minciunilor, pe sub care am intrat propriu zis în cetate. Gerul muşcător părea că ţine oamenii ascunşi prin case, prăvălii sau cafenele. Nici ţipenie, pe drum. Dar, spre surpriza noastră, odată trecuţi pe sub Turnul Sfatului din Piaţa Mică în cea Mare, am găsit animaţie şi atmosferă de sărbătoare. Primul impact a fost cel olfactiv. Pe o lungime de câţiva metri buni, se întinde taraba-căsuţă a unor unguri pricepuţi în „porcării”. Ciolan, coaste, fleici, cârnaţi, caltaboşi, aburind, fumegând şi aromind de jur împrejur atrăgeau ca un magnet toată suflarea omenească. Pe lângă cărnuri puteai lua murături crocante, varză călită, legume, pâine de casă şi nelipsitul vin fiert. O orgie culinară! Mai neplăcut este faptul că totul trebuie consumat în aer liber, la măsuţe metalice înalte în dreptul cărora stai în picioare. Şi nici preţurile nu te ung la inimă, s-o spunem cinstit. Apoi se înşiruiesc cuminţi căsuţele din lemn ale celorlalţi comercianţi: dulciuri, ceaiuri exotice, decoraţiuni de iarnă, căciuli şi fulare, bundiţe de blană, ceramică decorativă, bijuterii, miere, jamboane, perne colorate şi cd-uri cu muzică populară, toate se găsesc de vânzare, aranjate cât mai atrăgător. În celălalt capăt al pieţei, iarăşi popas culinar – căruţa cu wursti bavarezi, colacii secuieşti şi iarăşi vin fiert. Mai sunt şi castane coapte, langoşi, turtă dulce, acadele şi covrigi. Pe altă latură a pieţei se găsesc atracţiile destinate exclusiv copiilor: jocuri de maşinuţe electrice, câţiva ponei adevăraţi, atelierele lui Moş Crăciun în care se confecţionează jucării ori dulciuri, bradul imens, împodobit şi patinoarul. Şi iar căsuţe cu articole din piele, artizanat, icoane, cosmetice bio şi câte şi mai câte.

Spre seară s-au aprins şi luminiţele, iar locul a căpătat o atmosferă specială. Imaginea de ansamblu surprinsă de sus, din Turnul Sfatului e chiar de poveste. Iar poveştile depănate în faţa bunătăţilor săseşti la restaurantul Hermania au încheiat o seară perfectă.

Peste noapte a căzut zăpada. Aşa încât, a doua zi totul era frumos acoperit cu un strat pufos şi alb, iar demn de laudă este faptul că oamenii, croiseră deja cărări, degajaseră pavajul în locurile mai umblate şi se putea circula civilizat. Nu că n-ar mai fi rămas suficient omăt şi pentru prichindeii care voiau bulgăreală şi tăvăleală pe săturate!

După o ultimă cafea, savurată în timp ce priveam cum afară se aşterne zăpada am spus rămas bun Sibiului şi am luat drumul înapoi spre casă.

Sibiul e grozav în orice anotimp, în primul rând. Cât despre Târg... Eu cred că nu e drept să-l comparăm cu mari capitale europene precum Viena, Praga ori Budapesta. Nu le ajunge nici pân’la genunchi, corect. Doar că farmecul Sibiului şi-al micii lui Pieţe de Crăciun constă nu în amploare şi grandoare, nu în organizarea impecabilă pusă la punct în ani şi ani de experienţă în vest. Nu. De admirat este atmosfera liniştită, prietenoasă, chiar provincială, fiindcă Sibiul e un orăşel mic totuşi, este de apreciat curăţenia şi bunul simţ, lipsa kitch-ului grosolan. Eu cred că într-un oraş minunat ca Sibiul nici nu putea exista un mod mai potrivit de a întâmpina Sărbătorile, ca această Piaţă de Crăciun modestă dar simpatică, tradiţională şi totuşi în pas cu vremurile, aşa cum e întreaga comunitate şi urbe a sibienilor.

---

VIZUALIZĂRI: 2652 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI