Istorie și credință buzoiană - Mănăstirea Rătești

TIPĂREȘTE

Mulți dintre cei care vin în județul Buzău aleg să viziteze Vulcanii Noroioși, zona fiind destul de cunoscută și relativ accesibilă în orice anotimp. La mică distanță de Vulcanii Noroioși se află Mănăstirea Rătești, un lăcaș de cult pe care l-am vizitat într-o frumoasă după-amiază de septembrie. Despre existența acestui lăcaș de cult noi am aflat de la niște prieteni care au vizitat mănăstirea și au rămas plăcut impresionați de această locație.

Accesul către această mănăstire constă în parcurgerea până la un moment dat a aceluiași drum care ne conduce la Vulcanii Noroioși. Din DN2- E85, în localitatea Mărăcineni (chiar înainte de podul ce traversează râul Buzău, pe direcția de deplasare dinspre Focșani către Buzău), se intră în dreapta pe DJ 203 K și apoi DJ 203 L (din localitatea Săpoca), rută care ne va conduce către localitatea Berca. În această localitate drumul se bifurcă, un indicator ne arată către dreapta drumul spre vulcani (DJ 102 F), iar altul ne spune că înainte, la 5 kilometri, se află Mănăstirea Rătești, din localitatea cu același nume. Mănăstirea se află situată pe un deal pe partea dreaptă, iar drumul de acces urcă printr-o pădure și iese dintr-o dată la poarta lăcașului de cult.

Descrierea Mănăstirii Rătești

Ajunși aici pentru prima dată, am văzut pe partea stângă cupola mănăstirii ridicându-se în mijlocul unei curți pline de vegetație, iar peste drum de curtea mănăstirii am observat o cladire nouă pe două nivele, având forma literei U. Curioși, ne-am apropiat de poarta închisă a acestei clădiri și am citit pe o siglă de pe zidul clădirii: Liceul Teologic Ortodox ”Sfântul Epifanie al Ciprului” Rătești. Clădirea are două aripi laterale, unite în fundal de Paraclisul purtând hramul ” Sfântul Epifanie al Ciprului”.

După ce am admirat și fotografiat clădirea Liceului Teologic Ortodox, ne-am întors privirile și ne-am îndreptat pașii către poarta ce avea să ne permită accesul spre curtea interioară a Mănăstirii Rătești. Am parcurs o alee mărginită de o parte de un gard metalic, iar de cealaltă parte de chilii și straturi de flori și am ajuns la clopotnița mănăstirii, care datează, după cum este inscripționat pe zidul exterior, din anul 1865; pe sub clopotniță am intrat în curtea interioară a mănăstirii, mărginită de numeroase chilii și de straturi de flori multicolore. În mijlocul curții se înalță semeață Biserica mare a Mănăstirii Rătești, purtând hramurile ”Sfânta Treime” și ”Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de mir”. O tăbliță aflată pe zidul din stânga intrării ne anunță faptul că această clădire face parte din categoria monumentelor istorice. Am pătruns în interiorul Bisericii unde am fost impresionați și am admirat în liniște icoanele pictate pe ziduri. Din pisania afișată în interiorul mănăstirii am aflat că edificiul a suferit de-a lungul timpului două restaurări, ocazii cu care a fost refăcută și pictura interioară: în anul 1930 și în anul 1974. Restaurarea din 1974 a presupus refacerea integrală a picturii, această lucrare artistică fiind efectuată de pictorul Teodorescu Octavian din Buzău, conform datelor prezentate în pisanie. În interiorul mănăstirii există un loc amenajat de unde poți achiziționa diverse suveniruri religioase, iar într-un colț există un vas cu robinet din care se poate lua aghiasmă.

Ieșind din Biserica ”Sfânta Treime” și ”Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de mir” atenția ne-a fost captată de o fântână acoperită, aflată în stânga bisericii. Inscripția de pe tubul fântânii ne indică anul construirii (1911), precum și pe constructorul acesteia: Fotine I. Xenocrat.

Dincolo de fântână ne-a atras atenția un alt indicator cu inscripția de Monument Istoric, plasat pe una dintre clădirile situate pe rândul de chilii. Întrucât ne întâlnisem doar cu două călugărițe în incinta mănăstirii, care se rugau în interiorul bisericii, nu le-am mai deranjat pentru a le întreba ce se află în interiorul acestei clădiri, a cărei ușă era închisă. Ulterior, ajunși acasă, am aflat că acolo se află colecția muzeală a mănăstirii, iar printre obiectele expuse se poate admira o mitră care a aparținut Episcopului Chesarie (1825 - 1846) sau diverse cărți bisericești cu vechime și importanță deosebită, cum ar fi: Biblia de la București (fragment din anul 1688) sau Biblia poliglotă (scrisă la Paris în 1629, având text ebraic, latin și grecesc).

În spatele bisericii mari, în lateral pe partea dreaptă, se află o biserică mai mică împrejmuită de un cimitir. Aceasta poartă hramul ”Învierea lui Lazăr” și a fost construită în anul 1867. În cimitir și-au găsit liniștea eternă duhovnicii și maicile care au viețuit de-a lungul timpului la Mănăstirea Rătești.

Pașii ne-au purtat încet către ieșirea din curtea mănăstirii. Uitându-ne pe cer, am văzut că ”soarele se pregătește să facă nani”, cum ar fi spus nepoțelul nostru, așa că ne-am îndreptat repejor către mașină care avea să ne ducă acasă, obosiți dar fericiți după micul periplu de sâmbătă după-amiază.

Scurt istoric

Mănăstirea Rătești este unul dintre cele mai vechi lăcașe de cult de pe raza județului Buzău. Prima atestare documentară a Schitului Rătești (denumire sub care apare în acte până în 1868) datează din anul 1634 atunci când un monah local, Sofronie de la Gomoiești, dona acestui așezământ monahal câteva parcele de pământ. Prin urmare, Schitul Rătești era înființat la această dată.

În anul 1844, sub atenta grijă a episcopului Chesarie Căpățână al Buzăului, este finalizată construcția Bisericii mari a mănăstirii, care va purta hramurile ”Sfânta Treime” și ”Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de mir”. Cele două hramuri purtate au aparținut celor două biserici din lemn mai vechi, pe temelia cărora a fost ctitorită această biserică nouă. Pictura inițială a bisericii a fost realizată în perioada 1843-1844 de Nicolae Teodorescu pitarul – conducătorul Școlii de zugravi de la Buzău, ajutat de nepotul său – Gheorghe Tattarescu.

Istoria Liceului Teologic Ortodox ”Sfântul Epifanie al Ciprului” este mult mai recentă; acesta a fost înființat în anul 1996, iar clădirea nouă a fost finalizată și dată în folosință pentru anul școlar 2001-2002. Construirea acestui complex de învățământ teologic la Rătești a avut ca principal argument faptul că acest lăcaș de cult are o tradiție mult mai îndepărtată în învățământul teologic, în anul 1861 fiind înființată aici o școală pentru călugărițe și fete sărmane.

Despre această mănăstire, unde viețuiesc în prezent 60 de maici, mai pot fi spuse multe lucruri frumoase. Eu o să mă opresc aici, nu înainte de a încărca și câteva dintre fotografiile noastre făcute la Mănăstirea Rătești, cu speranța că informațiile prezentate de mine vor folosi poate și altor iubitori de frumos, care vor vizita interesantele meleaguri buzoiene.

---

VIZUALIZĂRI: 3906 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI