Wuzhen - "Venetia Orientului''

TIPĂREȘTE

Wuzhen este un oras situat in sudul Chinei, rupt de realitate, situat in provincia Zheijiang, la 80 de kilometri de Shanghai.

Am avut privilegiul sa bifez aceasta regiune idilica, la inceput de aprilie, contactand o companie privata de transport, care pentru suma de 850 de RMB, ne-a asigurat deplasarea din fata hotelului YiMei Plaza 4* din orasul Yiwu (vezi impresii) pana-n Shanghai. In intelegere cu managerul am decis sa vizitez Hangzhou Bay Bridge (vezi impresii) - cel mai mare pod-autostrada din lume si... Wuzhen.

Orasul este inconjurat de culturile de orez cu multe canale de irigatii care datorita lor, face ca locul sa devina prosper si fertil.

De la inceput am fost intampinat de o lume pasnica, inghetata in timp si spatiu, departe de influenta dezvoltarii urbane. Ma documentasem din timp de pe anumite site-uri, ca orasul este o ,,fosila vie'' in care raul Dongshi formeaza o cruce ce imparte orasul in patru districte: Dongshan, Nanshan, Xishan si Beishan. Ulterior am observat ca aceasta organizare teritoriala nu sunt diviziunile cele mai caracteristice!...

La prima impresie pare un orasel cu caracter rural etnografic in aer liber, un muzeu format din case originale specifice acestei zone.

Am intrat pe o poarta imensa (vezi foto), plina de gravuri caracteristice culturi chinezesti si am intrat pe Podul Fengyuan, locul cel mai potrivit de a imortaliza cateva ,,carti postale''. In lipsa unei harti sau a unui ghid, m-am bazat pe instinct si am inaintat spre o strada principala (Xizha), unde am intalnit Piata Xiangshi care in partea stanga ofera pe o scena un spectacol de teatru si cantece populare Wu (vezi foto), iar in dreapta ei se afla o multitudine de magazine cu suveniruri.

Ca multe orase vechi, strazile sunt proiectate si impartite in tipare aproape perfecte, intre axele de la vest la est si de la sud la nord. Totul pare cu 1000 de ani in urma! Cladirile traditionale cu fundatie joasa sunt foarte bine conservate si inca locuite. M-am hazardat printre alei pietruite inguste si linistite. Nu exista garduri (culmea! , la chinezi exista in cultul lor... imprejmuirea - vezi Marele Zid Chinezesc) sau porti de fier, usile caselor stau deschise avand deasupra cate un abajur de culoare rosie in semn de bun-venit, ce permit turistilor sa le viziteze interiorul... nevoias.

Dupa mai multe perindari prin farmecul natural al Wuzhen-ului, am ajuns la o combinatie de pod ciudat compus din doua arce de piatra. Mai tarziu am aflat ca trecusem peste cele doua poduri vestite ale orasului: Podul Tongji, care traverseaza orasul de la vest la est si Podul Renji care face trecerea de la sud la nord. Sa fiu sincer, ma felicitam mai mult ca gasisem afisata o harta, cu aceasta regiune (vezi foto).

Exonerat de studiul minutios al hartii, am considerat ca Wuzhen-ul se-mparte de fapt in doua sectore: sectorul Xizha, aflat in vest si pe care tocmai il strabatusem partial si sectorul Dongshi, cel mai cautat de turisti.

Xizha

Vizitatorii vor gasi aici un altfel de oras, renovat de curand, cu baruri, centre de masaje, bancomate, librarii, hoteluri cu sali de conferinta si magazine cu suveniruri. Strazile sunt mai late, mai curate si mai zgomotoase.

Hotelurile Zhaoming, Tong, Splendid sau Shinetown dispun de restaurante cu specific chinezesc, dotate cu camere in conditi de cazare spre satisfacator, modeste, apa este pompata direct din rau, iar electrificarea pare rudimentara.

Aici se afla templul taoist Xinzhen Guan, construit in timpul Dinastiei Song, considerat celebru la sud de fluviul Yangtze.

Sectiunea Dongshi

Pentru acest sector turistic se plateste o taxa de 100 de RMB / persoana si se intra pe doua cai de acces: prin dreapta Podului Fengyuan sau mult mai spre est, pe langa Pavilionul Fanglu.

Am sa impart si aceasta sectiune in doua parti caracteristice.

In stanga raului Dongshi, intrarea se face pe un pod subred si ajungi in zona de artizanat. Aici ai posibilitatea unei plimbari cu barca kungfu, care are in dotare si o mica terasa ce ocupa un sfert din capacitatea acesteia. Permite 8 locuri iar pretul variaza de la 20 de RMB la 80 de RMB, datorita de cat de complexa poate fi plimbarea printre canale. Docurile vechi cu pavilioane adiacente sunt tipice acestui oras ,,romantic'', cu zone pitoresti care au reguli obligatorii de pastrare a mediului, de protectie a culturii si a patrimoniului acestuia.

Aici, adevaratul spectacol este cel real. Aceasta comunitate mica, nascuta in timpul Dinastiei Qing, nu se sinchiseste de turisti si-si vad de treburile lor cotidiene, preparand gustari locale cu arome indoielnice sau spalandu-si rufele chiar in rau, alaturi de copii veseli care uda florile de pe veranda din lemn vechi, terasele avand iesire la rau.

Paralel cu magazinul Lin's, de pe malul celalalt, se afla Marea Arcada din Wuzhen care face trecerea spre Panshop-ul Hui Yuan. Este o ,,casa de amanet'' ce a luat amploare in aceasta zona, un mod de finantare in interesul debitorilor.

Ei bine, da! Chiar daca agricultura este intr-o continua crestere si dezvoltare iar turismul constituie o ramura importanta la bugetul de stat, populatia traieste in conditii mizere, unii fara iluminat, apa potabila sau canalizare.

In dreapta raului Dongshi se afla intr-adevar sectorul care a adus faima acestui loc. Se trece prin niste turnicheti, pe langa docul ,,Norocul lui Budha '' care prin barcile Wupeng, oarecum deteriorate, apar ca simbole a acestei regiuni rustice. Un tur complet cu acest fel de barca costa 45 de RMB.

La cativa pasi se afla Centrul de medicina naturista Xiangshantang, foarte aproape de Templul taoist God Furtune. Taoismul a fost o religie chineza care a existat pana-n secolul al XVII - lea si a avut la baza doua curente, unul materialist (un amalgam al cultului spiritelor) si altul idealist.

Dupa ce am trecut de un pod, usor in dreapta, ne-a intampinat Muzeul paturilor, care cuprinde doua sali. Paturile au incrustate pe ele gravuri vechi, ce impresioneaza prin maiestria meticuloasa a mesterilor plini de inspiratie si imaginatie. Piesa de baza se afla in sala a doua si reprezinta un pat din timpul Dinastiei Ming, avand gravuri complicate; acesta a fost terminat dupa mai bine de trei ani de lucru.

Langa el se afla Muzeul costumelor populare ce afiseaza obiceiurile traditionale de-a lungul vietii acestei comunitati. De la nastere, nunta, cresterea copiilor si alte sarbatori ce pot fi celebrate, toate fiind prezentate din timpul Dinastiei Qing.

Continuandu-mi periplul dupa miros, am ajuns la Centrul de distilare a vinurilor Sanbai. Aceasta industrie este cunoscuta in regiune, avand o vinoteca cu vinuri facute dintr-o pasta lipicioasa de orez alb sau negru. Vinul Sanbai este facut manual cu tehnica traditionala. Magazinul se afla in fata, iar atelierul de peste 1300 de metri patrati se afla in spate. Am achizitionat si eu o sticla de vin Sanbai la pretul de 20 de RMB, pastrand-o in colectia mea de acest gen.

Putin mai in dreapta de aceasta distilarie se afla Vopsitoria Hongyantai. Aici se practica un proces de imprimare a panzelor cu ,,albastrul de Colico ''. Spre deosebire de ,,albastrul de Voronet '' de pe meleagurile noastre moldave, culoarea aceasta se apropie de cea a indigoului si este la fel de unica, avand igrediente la fel de secrete.

Cat am parcurs aceasta sectiune, de-a lungul raului se afla banci, pentru ca turistii in varsta sa se odihneasca si sa participe nemijlocit in potrivirea decorului original.

Am trecut rapid de Departamentul de incendii si de Centrul de masaj si regenerare Qinggeng Yudu si am trecut de o arcada pietruita spre Muzeul sculpturilor in lemn.

Muzeul Jiang Nan, are o sala de expozitie a binecunoscutelor sculpturi delicate si rafinate in lemn, ce reprezinta armonia, gratia si imaginatia libera. Sculpturile nu sunt mari, dar viziunea lor este grandioasa; astfel: iazurile devin mari, stancile, munti si toata natura traieste in buna intelegere cu arhitectura. Reprezentative sunt piesele ,,Veverita mananca struguri '', ,,Cei opt nemuritori, ,,Balaurul impreuna cu prosperitatea pasarei Phoenix '', etc...

Dupa un perete cu arcada si un alt pod pietruit, am ajuns la Magazinul Lin's si Magazinul de matase Yida. Aici a inceput pionieratul in productia de matase naturala, devenind regiunea cea mai renumita in tesaturile de brocart. Fabrica Yida a fost faimoasa datorita caracteristicelor de combinare a brocartului, fiind considerat adevarate nestemate de catre imparatii chinezi. Tot aici s-a inventat masina de tesatura in matase, care executa peste o suta de procese tehnologice. Preturile din magazin sunt negociabile si convenabile, la fel ca cele din magazinele din Beijing. O esarfa din matase ajunge la 10 RMB, o lenjerie de pat din matase naturala la 250 de RMB si exemplele pot continua...

Tot aici se afla si un studio foto, cu fotografii personalizate facute pe loc si impregnate in sticla.

Academia Zhaoming este un sanctuar cu doua etaje, avand o biblioteca foarte vasta, cu sala de lectura. In fata portii strajuieste o piatra funerara in memoria domniei imparatului Wanli (1573 - 1620) din Dinastia Ming. Partea din spate a Academiei gazduieste o sala de expozitie, ce expune premii in literatura a autorilor care au castigat ,,Premiul Mao Dun in Literatura ''.

Mao Dun este cea mai reprezentativa imagine a maestrilor in literatura chineza. S-a nascut in acest oras si are fosta resedinta langa Academia Lizhi pe strada Guanqian, inconjurata de temple taoiste.

Muzeul footbinding are ca tema in explicatii detaliate, o tehnica de micsorare a picioarelor la femei. In urma cu sute de ani, cel mai pretios lucru la o chinezoica, o reprezenta laba piciorului in forma mica, nu forma corpului sau a fetei! Muzeul afiseaza si o colectie impresionanta de papuci din diferite colturi ale Chinei.

Atelierul de tutun, renumit in zona datorita frunzelor care dupa uscare devin rosiatice. Sunt expuse pentru turisti mai multe unelte in fabricarea acestui viciu, iar pentru cei interesati se poate participa la un tur de procesare a acestuia.

Se mai pot vizita Muzeul Oficiului Postal, Muzeul banilor si monedelor (Yu Liuliang) si Atelierul de turnatorie Yichang, cu tehnica de exceptie in prepararea fontei, aluminiului si a otelului.

Alaturi de Podiumul vechi se afla Templul taoist Xuzhen iar mai in dreapta Shadow Play. Acesta din urma este un spectacol ce prezinta ca recuzita obiecte sau papusi facute din piei de animale. Practic este un joc al umbrelor acestora, pe care artistii locali inca il mai pastreaza.

Dupa Academia Hanlin situata pe raul Nanbeishi ce se uneste cu Dongshi, faci o plimbare relaxanta printr-o padure de bambus, cu alei umbroase, ce te conduce spre Pavilionul Fanglu. Acesta are o reputatie de cea mai buna ceainarie din Wuzhen si ofera de la etajul al doilea o panorama de ansamblu spre strada Guanqian.

Reteaua de canale este densa iar trecerea de-a lungul lor se face pe zeci de poduri pietruite cu balustrade din piatra sculptata, fiecare avand povestea lui...

Atmosfera idilica, cu un farmec aparte si proaspat, te ademeneste sa petreci cateva ore de tandrete, avand o experienta memorabila.

---

VIZUALIZĂRI: 3171 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI