Surmeli Saga

TIPĂREȘTE

Drumul pana acolo l-am facut cu masinuta personala, portiile de cate1100 km i-am impartit in doua: Buzau – Cannakkale plus Canakkale – Surmeli la dus, iar la intoarcere am schimbat Canakkale cu Eceabat, sa fim la plecare trecuti gata cu feribotul.

Cazare intermediara am avut rezervata prin mail la Hotel Helen in Canakkale, un hotel foarte bun, primitor si curat, cu parcare proprie si pazita in care isi gasisera locul mai multe masini romanesti; orasul e foarte curat si elegant, cel putin cat am putut noi sa ne dam seama in cateva ore petrecute aici. Nu acelasi lucru pot spune despre Eceabat, o localitate cat o comuna mai rasarita de la noi, unde cu greu am gasit unde bea o bere – 5 lire o sticla de Efes, care alaturi de Becks si ceva Tuborg pare sa detina monopol pe piata; am dormit la Crowded House, un hotel mic si fara pretentii, cu o camera inghesuita dotata cu strictul necesar, si cu parcare de voie… pe strada – si aici am dat peste cativa compatrioti, circula romanii...

Prin Bulgaria am traversat pe traseul Razgrad – Tirgoviste – Yambol – Elhovo – Hamzabeyli; nu as avea multe comentarii de facut: portiunea Razgrad – Tirgoviste este foarte proasta si trebuie ocolita vreo 30 km pe drumul spre Shumen; intre Elhovo si Yambol este iar o portiune proasta de vreo 15 km, pe care insa n-ai cum o ocoli; in rest drum rezonabil ca si calitate, foarte liber si fara radare.

Drumurile turcesti sunt, atunci cand sunt terminate, de o calitate mult superioara; am avut insa bafta ca pe cam jumatate din drum sa se execute lucrari de modernizare, ceea ce a restrains traficul pe doua benzi, de multe ori si acelea cu asfaltul final neturnat. Atentie sa va procurati din timp cardul KGS, noi ne-am bazat pe statia Shell de pe autostrada si am “infrant” cum s-ar zice, ne-au spus ca ei lunea nu vand astfel de carduri; ne-am spus ca vom gasi la bariera la iesire de pe autostrada spre Selcuk si n-a fost asa, acolo nu se vand si nu se reincarca carduri. Am avut noroc ca am gasit un om intelegator la bariere care ne-a indicat sa trecem pe la iesirea OGS, a piuit o alarma si asta a fost, credeam ca o sa ne certe cineva la vama la iesire (masina a fost fotografiata la intrare in tara si trecuta pe pasaportul meu, deci politaii lor pot sti oricand cine le face probleme si sa te trezesti cu teancul de amenzi la granita – pare ca nu se lucreaza chiar asa). Daca am vrut sa mergem la Pamukkale ne trebuia acel card si l-am gasit la un Shell spre Kusadasi (10 lire plasticul 10 lire pentru taxa). Din el am dat de 2 ori 2,25 lire pe autostrada spre Aydin si inca 2,25 la plecare spre casa la Izmir. As mai vrea sa spun ca benzina e foarte scumpa in Turcia si ne-a ravasit binisor cardurile de acasa.

La hotel am ajuns destul de tarziu, in jur de ora 16:30, pentru ca pe drum am oprit sa vedem cetatea Troiei, interesanta mai ales pentru o replica a vestitului cal cu care Ulise i-a pacalit pe Troieni, altfel cetatea in sine este destul de putin conservata chiar daca sunt panouri cu explicatii peste tot. O replica ceva mai credibila a calului este si in Canakkale de altfel, am apreciat-o mai mult pe aceea. Omul de la receptie ne-a luat voucherul, ne-a spus ca in 2 minute vom primi o camera foarte frumoasa, pe colt zice el, lucru care m-a cam cutremurat, nestiind ce vrea sa spuna, s-a dovedit ulterior ca avea dreptate – camera (722) avea o vedere splendida, cu o fereastra laterala si una directa spre mare si o terasa imensa. Am primit cate un cocktail fiecare si in timp ce l-am sorbit ni s-au pus bratarile (fi-meu a capatat una rosie – fara alcool la baruri), am primit cardurile pt prosoape de plaja si piscina si a venit un bellboy care contra a 10 lire ne-a luat bagajul de la masina si ni l-a transportat cu un carucior in camera. Eram acolo...

Cat am lipsit pentru traditionala baie in mare de bun gasit, oamenii au umplut minibarul (intra in pret), au adus o farfurie cu fructe cu un mesaj de la managerul hotelului (au uitat ca ne-au dat-o au adus alta si a doua zi), iar reprezentantul local al agentiei prin care ne-am rezervat sejurul si-a lasat coordonatele pentru a ne organiza eventuale excursii – nu i-am folosit serviciile, eram instruiti gata de acasa cu tot ce trebuia sa stim, daca m-ar fi putut ajuta sa ajung in Samos fara masina era ceva, nu s-a putut, asta-i legea in Turcia.

Acum, despre hotel: mi s-a parut elegant, curat, bine intretinut, poate ca nu isi merita in totalitate cele 5 stele pe care le afiseaza, dar sunt eforturi sa faca fata. Ce vedeti in fotografiile de prezentare de pe net se gaseste integral la fata locului, sunt trei piscine, de remarcat cea de relaxare unde sta lumea la un pui de somn dupa amiaza, mai este un spatiu special amenajat unde primesti cafea si ceai in stil turcesc, este un barulet pe plaja cu cateva cocktail-uri bine colorate, mai stau unii pe la cozi la sandvisuri, prajituri si snackuri dupa amiaza, mai bei o bere la pool bar, incerci “turkish-pida” intr-un chiosculet, faci o plimbare cu hidrobicicleta sau caiacul pe mare, cine e amator poate face miscare la piscina unde echipa de animatie cred ca te-ar putea binedispune (nu am incercat, am venit sa ne bronzam pe malul marii).

Daca vrei sa te simti mai altfel poti incerca cele cateva restaurante a la carte care de altfel servesc un meniu fix, nu e chiar totul la alegere.

Astea ar fi partile bune sa zicem, nu mi-a placut cum se serveste bautura cu portioara (mai putin cocktailurile: ti se dau nelimitat oricum nu au decat parfum de alcool), foarte grijulii turcii sa nu ti se urce cumva la cap; cu exceptia berii, buna, proaspata si rece, ca sa bei un pahar adevarat de vin era nevoie de “lupte” serioase, orice bautura alcolica este turnata intr-un pahar plin de gheata, nu cred ca mai mult de 15-20ml. Poate ca se tem sa nu ti se faca rau de la caldura, eu cred ca se exagereaza, nu vrea nimeni sa plece pe patru carari, dar nici sa stai cu miloaga dupa ei, las-o naibii de treaba.

Nu mi-a mai placut ca la masa de dimineata, desi programul era de la 7:30, abia dupa 8:15 – 8:30 se simtea ceva miscare, adica veneau baietii incetisor, aranjau mesele, se faceau clatite oua si sendvisuri calde, noi la ora aia voiam sa fim pe plaja, dar nu prea s-a putut.

Altfel nu se pune problema sa ramai nemancat la nicio masa, aveai destul de ales, doar ca nu carne de porc, am inteles si nu mi s-a parut niciun fel de lipsa.

Plaja este foarte mare, stiam asta de cand am ales locul, apa curata pana cand au venit valurile si au rascolit-o, sezlonguri multe si gratuite, nu a fost niciodata problema sa gasesti unul liber, mai degraba cred ca era aglomerat la piscina – placerea lor... Plimbat de valurila mal, in bataia soarelui, nisipul avea stralucire ca de aur.

Neobisnuit pentru noi pana acum a fost apusul soarelui in mare, o priveliste foarte frumoasa, pe care am savurat-o din plin.

Camerele sunt mari si aerisite, exceptie fac cele vandute ca promo, si care nu au balcon si sunt la primul etaj unde vezi spectacolul acoperisului restaurantului; oricum, ca sa vezi bine marea trebuie sa ai camera de la etajul 4 in sus; poate ca mobilierul nu e ultima moda dar e bine intretinut, este mocheta pe jos, se face zilnic curatenie, se schimba prosoapele oricand la cerere, primesti zilnic o sticla de 1,5 l de apa, aranjamente la asternuturi, etc. E si un mini-frigider, care isi face treaba cu brio, atat ca e de pe vremea bunicilor, tipul ala cu rezistenta electrica. Aerul conditionat e centralizat, si cu program, intr-adevar, nu functioneaza intre 8 si 14, nu mi s-a parut asta o problema in perioada aia nu stai in casa, dar cand porneste face treaba.

Nu mi-a facut buna impresie internetul wi-fi pentru care ti se da o parola la receptie: se misca greu, se deconecteaza des, iar semnalul cade aleator si haotic, e loc de mai mult... Mai bun a fost in hotelul mult mai modest din Eceabat.

Am vrut sa nu pierdem ocazia si am mers sa vedem cateva locuri istorice din zona, am incercat apa termala din terasele de la Pamukkale, am vizitat bazarul din Kusadasi, unde toti stiu romaneste, n-am incercat insa toboganele din parcul acvatic ca suntem toti fricosi; seara am ascultat muzica live la terasa poolbarului (nu spectaculos dar placut), am incercat vreo doua spectacole la amfiteatru dar ni s-au parut cumva puerile si am renuntat. Timpul a trecut foarte repede, nu am avut cand sa ne plictisim, desi hotelul e cumva izolat, in jurul lui sunt alte hoteluri, la distanta marisoara, la fel de izolate si ele.

Ca o nota foarte personala, nici femeile din Turcia nu mi s-au parut cele din povestile celor 1001 nopti, sau poate ca pe acelea nu le vede toata lumea...

Una peste alta, pentru pretul platit am primit atat cat se cuvenea, nu e cazul sa cerem luxul Antalyei, sa zicem, dar platind ceva peste jumatate din pretul acestuia.

---

VIZUALIZĂRI: 3254 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI