Restaurant Fedra - Golden Beach, Thassos - doar despre mâncăruri, sau cum (şi ce) se mănâncă în mod obişnuit...

TIPĂREȘTE

Mi-aş dori ca fiecare cititor să facă, în timp ce citeşte, şi mai ales în timp ce priveşte fiecare fotografie, paralela (ca exerciţiu imaginativ) cu aceleaşi tipuri de mese (mic dejun…, prânz…, cină…) în felurite alte locaţii cu aceeaşi destinaţie, de pe litoralul nostru şi nu numai de pe litoral!

…Cu figurile impasibile ale ospătarilor noştri, istoviţi de gândul de a li se termina mai repede şi ziua aia de muncă (ce diferenţă faţă de cei cinci inimoşi şi eficienţi de la Fedra! -vezi aici rw despre Hotel Fedra, ca să nu mă repet), cu feţele de masă peste care, eventual, doar un napron pătrăţos, în culoare contrastantă, stă stăpânind până când e imperios necesară schimbarea lui...

Cam altceva faţă de asepticele feţe de masă de unică folosinţă, fine, din hârtie-celuloză albă, personalizate cu emblema restaurantului sau cu harta Thassosului, bine fixate cu cele patru colţare, ce acopereau mesele imediat ce clientul se aşeza... Şi care dispăreau imediat după ce acelaşi client părăsea masa... Se înţelege că acestea se puneau peste feţele de masă textile, care erau tot albe şi apretate...

... Cu zgomotul insuportabil produs de muzicile ce răsună din toate terasele alea ale noastre lipite unele de altele (la Mamaia mă refer acum)...

... Cu chelnerii care te agresează cu stăruinţa de a te invita la terasa lor mult prea poluată fonic şi câteodată prea goală...

Numai şi numai din acest motiv (recunoscând stilul!) nu am mai avut dorinţa să experimentăm o cină la Pefka, după ce în două seri ne-a abordat, cu aceeaşi frază “ (…) am simţit eu că vorbim aceeaşi limbă (…) ”, românul Şerban, angajat acolo, în timp ce treceam pe aleea din faţa tavernei. Deşi poluarea fonică, recunosc, lipsea.

Da, e o problemă, mulţi dintre AFA-işti nu mai au prea proaspete în memorie asemenea imagini!

Vă spuneam, în rw despre Hotelul Fedra, că, de cele mai multe ori, arătau aşa de ispititor mâncărurile comandate, încât prea târziu ne aminteam că am fi putut să le imortalizăm…Drept care unele fotografii arată în consecinţă…Iar altele lipsesc cu desăvârşire (aici, şi din cauză că ne apar şi chipurile prea personale alăturate acestora) …

Din acest sejur, au lipsit ciorbele/supele!!! Şi am simţit că nu facem faţă ritmului de a mânca toate cele trei mese principale la restaurant! O fi şi de la bătrâneţe... că tocmai am sărit jumătatea de veac (ce deprimant sună!) … Bine, veţi spune că şi din cauză că am fost hiper-leneşi, singurele noastre activităţi fiind înnotul şi lectura... Şi aţi avea în mare măsură dreptate, dar, pe lângă asta, a mai fost şi insolitul situaţiilor pe care ni le-am creeat cu engleza... Cum în afara cuvintelor de bază – carne, brânză, ou, roşii, ardei, cartofi, dressing, altceva nu prea am ştiinţă, şi nici soţul, m-am convins, nu-i mai cunoscător, ne-am trezit în faţa noastră, cu un mic-dejun... criminal... de consistent! Că le buchiseam mai pe sărite ingredientele, şi pierdeam ideea întregului, iar de tradus şi categoriile (“subcapitolele”) la care erau trecute, mai târziu am început să luăm aminte... De exemplu, numai salatele sunt în vreo două liste... Iar porţiile, la toate felurile, sunt... pantagruelice!

Nu am reuşit să imortalizăm nici măcar o (una!) omletă (amândoi suntem mari amatori!), dar credeţi-mă pe cuvânt, sunt grozave (sau tocmai de aceea) ! Şi orice altceva în plus ar fi prea mult pentru un mic-dejun! Cu excepţia ceaiului sau al cafelei. (Va trebui să mărturisesc: un singur lucru nu mi-a plăcut - cafeaua grecească... Dixit!).

După un asemenea MD şi un prânz à la Fedra, seara era musai să virăm spre o salată! Hm…tot à la Fedra… Sau uneori chiar la prânz! Că avea de toate, aşa încât să fie şi să arate ca un mare fel …

Urmarea a fost că am mai intercalat câte un mic-dejun a câte un păhărel de iaurt de băut, luat de la marchet, în câte-o zi, ca să putem face loc apoi la două mese sănătoase...

Nu am luat decât de două ori la prânz, pe lângă felul principal, desert! Nu mai aveau loc, deşi vedeţi cum arătau…

Aaaa! Uitasem de acele “super-bonusuri”, pe care grecii le servesc, cu sfinţenie, seara!!! La cină!!! Soţul meu s-a servit mereu “ dublu sau nimic”, fără partea de nimic, că lui îi permite metabolismul…Dar o linguriţă degustam şi eu…Aşa, de test…Negrese, jeleuri, şarlote…Din astea, acum realizez că nu avem fotografiate de nici un fel, spre aducere-aminte! …

Iar în alte locuri mai au un snack: la Vigli, o pastă (zacuscă!?!) de măsline-cu-ceva (ardei, tomate) şi pâine prăjită - aperitiv din partea casei, care apărea imediat ce luai loc la masă. Sau pâine prăjită, stropită cu ulei de măsline şi presărată cu condimente, ca la psarotaverna Captain, în Skala Potamia…

De puţine ori s-a întâmplat să comandăm amândoi acelaşi fel (numai la Vigli, la cele două cine), dar destul de des s-a întâmplat să zicem “azi iau şi eu ce-ai luat tu ieri“ Şi nu am avut suficient timp să le “rotim” pe toate… Eu mă gândesc şi acum la un platou cu delicatese la grătar (cotlet de miel, ficat de vită, carne de pui, de porc, …), pe care al meu soţ mai să nu-l poată da gata! Şi eu nici măcar nu am gustat!...

Ştiţi ce regret am? Nu am reuşit să mâncăm plăcintă grecească, din aceea cu brânză, sau cu spanac, de care am citit prin rw-uri, pe aici, pe AFA! Nu cred că aveau la Restaurant Fedra, sau nu am reuşit să mă fac înţeleasă, că de întrebat... am încercat... Şi nici nu ne-am dumirit pe unde am fi găsit, prin apropiere… Că nu ne-am obosit căutând...

Marii anonimi ai sejurului sunt cei de la bucătărie - de la depărtarea meselor de pe terasă, doar am zărit un tânăr (bucătarul?) şi două tinere (ajutoarele de bucătar?!), probabil într-unul din puţinele momente de respiro… Doar nestăpânirea modalităţii de a ne face înţeleşi ne-a oprit să transmitem mulţumirile noastre chefului, le merita! Pentru calitatea preparatelor şi rapiditatea pregătirii! Iar dacă era aşa de tânăr, de trei ori respect!

Mi-ar plăcea să aflu de la alţi turişti care au fost, sau vor frecventa în acest an Restaurantul Fedra, amănunte despre acest colectiv...

Şi aici mă întorc din nou la paralela cu... ţărişoara noastră! Nu vi s-a întâmplat, de exemplu, să mergeţi la un restaurant, în două zile consecutive, să comandaţi acelaşi fel, şi să mâncaţi altceva?! Nouă, ni s-a întâmplat…

Nu suntem fani AI sau UAI, nefiind gurmanzi (zic eu!), ci mai degrabă “gurmeţi” şi nici prea mari consumatori de alte lichide alcoolice, în afară de bere sau vin (numai sec şi numai la cină), moderat, dar anul acesta am mâncat altceva, aşa cum zice soţul meu, şi chiar a fost mare lucru, pentru că cei peste 25 de ani de RO-litoral, ne blazaserăm până la apatie în privinţa mâncării… A fost altceva, ca aspect, ca gust…Şi condimentele desăvârşesc gustul, şi erau savant de potrivit combinate… sau pur şi simplu naturale şi specifice Greciei!

Ca preţuri…un mic dejun era în jur de 5,5 - 8,5 euro (fără ceai sau cafea, care erau 2, respectiv 3 euro), iar două prânzuri/cine (două dish-uri, o porţie de pâine şi două beri Mithos, draft), în jur de 22 - 30 euro. Berea - 2,5 euro. O porţie de pâine - 0,8 euro, omlete, de multe feluri, la 4,5 - 6 euro, deserturile - 4 - 5 euro, suvlaki -7,5 - 8,5 euro, creveţii -10, salatele cu carne, ou, maioneză/tzatziki /iaurt ş.a. - 6,5 - 8,5 euro, musakaua - 7,5, kleftiko -12, pastele - 8 - 10, platoul de fructe de mare 12 - 15 euro. Mi s-au părut absolut rezonabile preţurile, iar calitatea... fără reproş! Bonurile sunt fără excepţie aduse, sunt corecte - fiind printuri de case electronice de marcat, chiar dacă uneori sunt cu caractere greceşti...

Cred, acum, că am irosit muuulte concedii - din comoditate?!, din teama de necunoscut?!, din ignoranţă?!... Şi nu mă refer aici la mâncare, nu, ci la întreaga stare pe care am simţit-o: de…plin… de…confort, de… relaxare, de respect reciproc (al nostru pentru consideraţia lor faţă de turist şi pentru munca făcută cu profesionalism) … Astea întregesc un concediu reuşit, rotund, ca o sferă…auriu de Hrissi Ammudia cu verde-albastru de Thassos!

Webmaster, vă rog ajutaţi-mă şi inseraţi dv. trimiterea, în paranteza paragrafului al doilea:

Cu figurile impasibile ale ospătarilor noştri, istoviţi de gândul de a li se termina mai repede şi ziua aia de muncă (ce diferenţă faţă de cei cinci inimoşi şi eficienţi de la Fedra! -vezi aici rw despre Hotel Fedra), cu feţele de masă peste care, eventual, doar un napron pătrăţos, în culoare contrastantă, stă stăpânind până când e imperios necesară schimbarea lui...

Nu m-am prins cum se procedează...

De asemenea, dacă se mai poate, grupaţi vă rog fotografiile cu imaginile terasei! Vă mulţumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 7912 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI