E loc de mai bine

TIPĂREȘTE

Pentru un prim contact cu civilizatia si cultura turca eu zic ca a fost bine, dar ca e loc de muuult mai bine.

In clasamentul AFA pentru locurile de cazare din Kusadasi acest Tusan Beach Hotel sau Resort ocupa unul din primele locuri. A fost si motivul pentru care am ales aceasta destinatie de vacanta. Adresez multumirile mele celor care au avut rabdarea sa-si scrie aici experienta pe care au trait-o vizitand acest hotel, situat la aproximativ 4 km de Kusadasi.

Este un resort vechi, primul care a fost construit cu ani in urma in Kusadasi dupa cum am aflat, partial modernizat si renovat. Este relativ mare, intins, desi la prima vedere ai tendinta de a-l considera "adunat". Ne-am dat seama de aceasta, dupa ce noi am fost cazati in cladirea principala, iar o alta familie cu care eram impreuna a fost repartizata in al treilea corp. Pentru ei a fost mult mai usor sa ajunga la restaurant si sa intre la plaja, insa ca sa ajunga la receptie sau la amfiteatru sau la singurul bar care era deschis de dimineata pana noaptea trebuiau sa faca aproape o excursie, strabatand nenumarate culoare si utilizand lifturi de mica capacitate. Ceea ce gasesti acolo nu seamana intocmai cu prezentarea oficiala de pe site-ul hotelului http://www.tusan.com. tr/ Spre exemplu uitandu-te pe site ai sa vezi ca exista mai multe restaurante, dar in fapt era unul singur pentru servirea mesei in regim all inclusive si un altul cu regim al la carte, la care aveai dreptul sa-ti rezervi o masa de seara, pe sejur. Sa ma justific. Asa zisul restaurant Didyma reprezenta un salon imens, de 400 de locuri, in genul saloanelor-cantina comuniste bine cunoscute celor care vizitau litoralul romanesc inainte de '89. La capatul sau era o alta sala unde se afla oferta de all inclusiv. Din aceasta sala, dar si direct din sala Didyma puteai iesi afara, la terasa, numita si ea restaurant Zeugma de 750 de locuri. Deci nu putem vorbi de doua restaurante atata timp cat bucataria e comuna, locul de unde se face auto-servirea e comun. Celalalt restaurant, Lykia, era situat in coltul opus al resortului, langa amfiteatru si o mica sala de jocuri mecanice. La Lykia mirosea vesnic a prajelnita de peste, dar cum aflasem ca nu se serveste nimic in plus fata de ceea ce oricum gaseai la autoservire, am renuntat sa facem vreo programare. Despre ce alte restaurante vorbesc ei sau agentii de turism e vrajeala, sunt niste sali sau saloane unde se pot tine diverse conferinte, reuniuni, dar care nu au nici o legatura cu turistii aflati in regim de all inclusiv in timpul sezonului.

Cateva cuvinte despre mancare. Pe mine unul m-a dezamagit. Stiam ca bucataria este in general turceasca si chiar m-am bucurat ca o sa am si alta experienta culinara, dar daca ei nu au fost in stare sa faca si altceva in afara de salate dulci sau acrite sau coapte si acrite sau nu, din vinete, dovlecei, rosii, porumb, linte, fasole cu sau fara iaurt, ulei, otet, si felii de paine pe care zi de zi erau intinse bucati de sprot afumat sau altele asemanatoare, plus 3-4 feluri de branzeturi presarate cu ceva mirodenii pentru a le da gusturi diferite, pe platouri diferite, la care se mai adaugau cateva tavi cu masline verzi sau negre, umplute sau nu. O mancarica traditionala ceva, nu am vazut. Exista si un loc mult cautat, un dreptunghi de mese in jurul caruia se roteau zeci de turisti stand cuminti la coada cu farfuria in mana pentru a lua cartofi prajiti, orez cu sos separat la alegere, o tava calda cu carnica taiata bucatele mici, fie din pasare, fie vita, fie ficat de vita, o alta tava cu paste si alaturi un loc unde un bucatar iti punea cu zgarcenie in farfurie o bucatica de carne de curcan, sau alteori o bucatica de placinta cu carne sau cu legume, iar pe latura aflata in continuare gaseai gratarul care facea permanent ceva: fripturele de pui sau peste sau mai rar vita. Niciodata miel sau oaie (nu as fi spus nu, asa de-o experienta). Sper ca toata lumea era si este avertizata ca la turci nu se (prea) serveste carne de porc. In sfarsit intr-o alta parte a salii se gasea bufetul plin de dulciuri (torturi si tot felul de creme si foitaje, dar Fara Baclavale). Nu lipseau la pranz si seara fructele: cirese, piersici, caise, iar afara la o taraba speciala se taiau pepeni verzi in nestire sub arsita aproape imposibila (la ora pranzului). Tot afara la terasa mai era un gratar la care un mester bucatar (dupa port si prezentarea colegilor) facea de zor peste, sau iar pui sau chiar saorma de vita sau pui. Aaaa, daca am zis saorma sa intelegeti ca aici numai se cocea carnea iar daca voia careva sa si transforme carnica in saorma dadea fuga inapoi la bufetul cu autoservire de unde isi pune ape farfurie cele necesare: cartofi, salata verde, rosii, varza, maioneza, usturoi nu era niciodata, ketchup uneori etc. Mai gaseai la pranz si seara un locsor de unde te putei servi cu supa-crema, invariabil 2 feluri zilnic (de rosii sau ciuperci sau linte sau asa-zis traditionala cu nimic diferita de celelalte, ingrosate fireste cu faina "cat cuprinde"). Inghetata numai seara. Pentru cei mici se serveau intre orele 16 si 17 inghetate ambalate, dar numai pentru copii si numai la acea ora (prohibita in fapt copiilor care dorm dupa-amiaza!). Diminetile am avut ales dintr-un bogat sortiment de oua: ochiuri, omleta, fierte, rosii, castraveti si branzeturi. Eu aici ma opream. Altii preferau laptele (spalacit rau de tot), cerealele, dulceturile si painisoarele. Sa fiu sincer dupa vreo 2-3 tentative am inceput sa sar masa de dimineata. Un ness facut in camera era suficient. Rabdam pana la 11,00, cand la Perge Cafe se deschidea un mic bufet, la care un alt bucatar sef pregatea sandviciuri cu pui sau cheeseburger si cartofi prajiti, iar dupa-amiezele bucatele de pizza sau paste cu sos. La fel in fiecare zi. Tot de la Perge Cafe te puteai servi cu o bere Tuborg draft, sau sucuri Sprite, Fanta, Cola sau juiceuri de piersici sau portocale.

O cafea buna era greu de gasit, dar cu putina rabdare te orientai langa baruletul de la parter unde doua fete pregateau de zor cafea turceasca la un singur ibricut de 2 cesti, spre disperarea celor cativa turisti care nu aveau incotro decat sa stea la coada inarmati cu rabdare.

Serviciile slabute. In ziua cand am sosit nu am avut parte de camera cu vedere la mare, ci cu scuzele de rigoare primite abia dupa ce am facut drumul inapoi la receptie, am avut o camera dubla cu vedere la spatele hotelului, in fapt intrarea si parcarea. Dupa ceva parlamentari am primit promisiunea ca a doua zi vom capata si camera pentru care platisem cu 5 euro mai mult pe noapte. S-a intamplat si altora dupa cate aflasem deja de pe AFA. Asa o fi obiceiul locului, desi cu locuri rezervate din februarie... Femeia venea sa faca camera pe la 17,30, ora total nepotrivita pentru cei aflati la odihna, si mai ales cu un copil mic care isi facea somnul, alaturi de cei mari, deh. In concluzie femeia a fost refuzata de cateva ori, nu a vrut sa inteleaga ca trebuie sa rezolve treaba la alta ora, preferabil dimineata, iar noi ne-am ales cu asternuturi neschibate vreodata in cele 12 zile ci doar cu paturile facute de vreo 3 ori, din care o data cu floricica de rigoare si cu prosoapele schimbate aproape zilnic. Am apreciat in mod deosebit pledul de pe pat facut din bumbac, foarte adecvat caldurilor. Apropo, aerul conditionat a mers perfect, a fost silentios, l-am putut orienta cum trebuie si l-am utilizat si pe timpul noptilor, dar l-am lasat si ziua in functiune. Noi am utilizat cartela de RATB care a funcionat perfect in locasul cartelei camerei. Un neajuns a fost totusi si cu noua camera: avea vedere partial la mare si total la piscina, ceea ce ne-a facut martorii in speciali auditivi la programul de animatie ce avea loc inclusiv dupa amiezele, dar si la basii generosi ai discotecii care incepea sa functioneze dupa 11,30 noaptea. Tot la capitolul servicii as mentiona si faptul ca in general chelnerii erau serviabili, pe faza cu datoria fata de clienti. Au insa si ei merele lor putrede. Bunaoara am avut parte si de vreo 2 chelneri care au venit sa ne intrebe daca ne pot fi de folos cu ceva dupa ce am terminat masa, si asta dupa ce ne facuseram si debarasarea respectiva si aproviozionarea cu apa si alte bauturi la masa, fara sa para ca ne baga in seama. Unuia am facut greseala sa-i replic ca trebuia sa ma intrebe asta cand ne-am asezat la masa si nu cand am terminat, fapt ce mi-a atras din partea respectivului o profunda ura pe care i-am citit-o pe fata si o nebagare in seama remarcabila ori de acte ori ne-am mai asezat in sectorul sau in zilele urmatoare.

Animatia, da, asta da animatie. 19 persoane in frunte cu un tip Coco, care reusea sa fie alaturi de oaspeti de dimineata de la ora 10 pana tarziu in noapte. O super-balerina, Julia, din Belarus, ii instruia pe ceilalti animatori care proveneau din Turcia, Ucraina, Bulgaria, Anglia si chiar Africa. Seara, dupa 21,30 cand se incheia minidiscoteca copiilor, organizau adevarate spectacole coregrafice, de tinuta, cu costume adecvate lucrate cu migala, dar si seri de miss, mister sau bingo, urmate de alte spectacole, inclusiv de ballydance, aviz amatorilor, dar si cunoscatorilor.

Sa adaugam ca in cadrul resortului activa si o minigradinta in care puteau fi lasati pentru cateva ore dimineata cei mici. Pentru amatorii de sporturi se gaseau tot acolo un teren de baschet, unul de volei pe nisip, unul de tenis (cu nocturna parca), dar si cele 2 piscine (una era insa cea linistita, la care nu se organizau activitati sportive, dar care chiraia de prezenta copiilor, nepasatori la faptul ca o parte a piscinei trecea de 2 metri.

Despre plaja o sa spun numai ca e chiar in locul in care se afla si hotelul, ca e cu nisip fin, placut si, desi nu e foarte incapatoare, latimea sa fiind de numai vreo 3-4-5 metri, e una din atractiile principale ale acestui hotel. Intrarea in mare e lina. Trebuie putina atentie pentru vreo 3 metri la intrarea in mare pentru a nu aluneca pe fundul din piatra (platforma stancoasa caracteristica acestei mari). Nu sunt insa pietre periculoase si nici alte jivine gen arici de mare. Pe acestia ii gasiti insa intre pietrele care formeaza micul golfulet de la capatul plajei. Nu au tobogane de apa. Pe parcursul sejurului puteti insa sa inchiriati, fara plata, un caiac de una sau 2 persoane si sa vasliti prin apropiere.

La poarta resortului oprea la un interval regulat pana la ora 23,30, un Dolmus-microbuz, care te putea duce pentru 2,75 lire turcesti sau 1,5 euro pana in centrul statiunii Kusadasi.

Sa fiu sincer, nu o sa ma mai intorc vreodata la Tusan. O data a fost suficient. Kusadasi are insa multe alte hoteluri primitoare si zona poate fi explorata turistic in chiar mai multe vacante.

Revin cu fotografii.

---

VIZUALIZĂRI: 4081 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI