Kefalonia - o insula minunata! (3)

TIPĂREȘTE

Continuare de aici

Kefalonia - o insula minunata! - partea a III a

In cele ce urmeaza voi povesti despre cea de treia zi a plimbarii pe aceasta frumoasa insula, care mie personal mi-a placut foarte mult si nu stiu in ce masura am reusit sa redau realitatea, pt a va convinge, dar macar poate v-am starnit curiozitatea si v-am oferit o destinatie de vacanta. Trebuie sa spun ca e un loc pt cei care vor liniste, aer curat, plimbari lungi seara pe faleza, odihna, altfel cei care vor numai agitatie si nopti albe prin cluburi, vor fi dezamagiti. Tocmai de aceea e bine sa te informezi despre toate acest detalii, atunci cand iti alegi o destinatie de vacanta. Spun asta pt ca parte din cei din sejur, au fost oarecum nemultumiti de ce au gasit, erau tineri si vroiau mai multa distractie.

Cea de-a treia zi se anunta insorita, asa ca imediat dupa micul dejun, cu harta in mana, am pornit la drum. Asa ca, am plecat din Skala (despre care am scris aici) prin sud pe urmatoarea ruta: Xionata- Platies- Vlachata- Peratata- Mazarakata- (aici am aflat despre niste morminte miceniene, am gasit locul, dar am pozat numai prin gard pt ca era inchis), apoi am luat-o spre centrul insulei, prin Mitakata- Troianata- Fragata. De aici am mers printre munti, iar langa satul Katapodata am ajuns la Pestera Drogarati, situata undeva la cca 3 km de Sami.

Poate nu stiati, dar se pare ca Grecia detine cele mai multe pesteri din lume, in jur de 7500. Din acestea jumatate sunt pe teritoriul Cretei, iar celelate raspandite pe insule si continent. Pestera Drogarati este una frumoasa, destul de mare dar nu este deschisa toata publicului, cu multe stalactite si stalagmite vechi de peste 10 000 de ani. Are o acustica foarte buna, o temperatura placuta pe timpul verii si tocmai de aceea aici se organizeaza des concerte. Un lucru minunat pe care l-am aflat este ca insasi marea Maria Callas a concertat in aceasta pestera. Din loc in loc sunt reflectoare si lumina da viata parca pesterii. E multa umezeala inauntru, este ud pe jos, in unele locuri e alunecos si incep sa inteleg de ce la intrare este un afis cu fotografiatul interzis: ca sa nu-ti rupi gatul in timp ce faci poze ici, colo. Bineinteles ca nimeni nu respecta asta, toti pozeaza de zor.

Pentru a intra in pestera se coboara pe niste scari si evident se plateste bilet de intrare 5 euro de persoana. Cei care vin in grup organizat au parte de ceva reducere. La iesire poti cumpara cate un suvenir, sunt si 2 terase pentru cei insetati.

Plecand de la pestera, ne indreptam spre Sami, pentru ca doream ca la orele pranzului sa ajungem la Lacul Melisanni. Atunci razele soarelui dau apei stralucire. Este momentul ideal pt vizita. Dincolo de Sami, este satul Karavomilos, un loc incantator, unde se afla acest lac.

Lacul Melisanni, este descoperit intamplator in timpul cutremurului din 1953, cel care avea sa schimbe aspectul insulei in mare parte. Atunci o parte din acoperis s-a prabusit, scotand la iveala un lac magnific cu apa sarata, cristalina, provenita din mare, venind in subteran tocmai din capitala Argostoli. Este un fenomen geologic destul de rar, aici in Argostoli, sunt locuri unde apa marii dispare, se aduna in niste cavitati ca niste “cuiburi de randunica” apoi se scurge prin canale subterane prin toata insula, ajungand astfel la Melisanni.

Taxa de intrare este de 7 euro, reducere celor in grup. Dupa ce ni se taie biletul trecem printr-o galerie, pana ajungem la lac unde asteapta barcile, vreo 3-4 la numar, cate un barcagiu iscusit ne pofteste in barca, indicandu-ne unde sa stam pt. a echilibra barca, iar cand echipajul e complet incepe plimbarea. Apa de culoarea smaraldului iti taie rasuflarea, nici nu stii unde sa te uiti, la peretii pesterii, la unduielile apei, la barcagiu care ne intreba pe fiecare de unde suntem si tot povestea despre istoria lacului. Asa am aflat ca lacul are o adancime de 15m, peretii au o inaltime de 22m, ne-a povestit de apa care provine din Argostoli si desi si aici era fotografiatul interzis, ne lua aparatele si ne facea el insusi poze. Lacul in sine are forma literei B si are 2 “incaperi” avand o mica insula de pamant intr-o parte. De jur-imprejurul ei era foarte putin spatiu si mare ne-a fost uimirea cand a dus barca incolo, si cum nu era loc de vaslit, era pe peretele pesterii un furtun cu care se ajuta sa inainteze. In sectorul respectiv era intuneric, avand inca o parte de tavan. Minunate stalactite, ba chiar si lilieci. Exact cand am iesit din acea portiune intunecata, soarele isi trimitea razele luminand apa, efectul fiind garantat! O sa vedeti in poze! Toata povestea a durat cca 15-20 minute, dar au zburat efectiv, uimindu-ne intr-una frumusetea apei. Daca ajungeti pe insula nu ratati acest obiectiv.

Cateva cuvinte despre Sami, un frumos sat situat pe coasta de est in golful cu acelasi nume. Distanta fata de capitala Argostoli e de 22 km, are cam 1000 locuitori si este al doilea port al insulei. De aici pleaca curse de ferry spre Patra, Ithaca, Italia. Este un sat pitoresc, linistit, am vazut chiar si un liceu, un gimnaziu. Dar renumele este legat de filmul “Idila Capitanului Correlli” cu celebrul Nicolas Cage si Penelope Cruz, care s-a turnat in aceasta locatie, statuia capitanului fiind de altfel si in port. E vorba despre povestea de dragoste dintre un capitan italian ajuns pe insula in timpul razboiului si o localnica, fiica unui doctor. Plaja Antisamos, este o alta locatie unde echipa de filmare a gasit ideala turnarea filmului. Dar se spune ca toata povestea este inspirata dintr-o intamplare adevarata din satul Farsa (de pe coasta de vest si pe unde noi deja trecusem ziua precedenta).

Deci nu puteam merge mai departe fara sa vedem plaja Antisamos. Direct din Sami, drumul e destul de ingust, dar la final apare marea cu plaja minunata, cu apa curata ca lacrima, albastra, verde, nuante, nuante, albul pietrelor iti ia vederea, dealuri verzi de jur-imprejur, un peisaj superb! La ora aceea undeva pe la 13, nu era multa lume pe plaja, iti doreai sa lenevesti la nesfarsit acolo, ascultand numai marea. Dar cum timpul era limitat, am plecat, oprindu-ne, totusi la locul de unde aparatul foto imortaliza perfect panorama.

Obiectivul nostru era sa mai mergem in acea dupa amiaza la Mirthos, pt plaja, asa ca am luat-o inspre nord, din nou prin satul Karavomilos, deosebit de frumos, cu niste case noi, superbe, strazi largi, multi palmieri, de parca era riviera franceza. Urmatoarea oprire a fost Agia Efimia, se trece direct prin port, linistit si frumos. De aici se poate pleca spre Lefkada cu vaporasul.

Despre plaja Mirthos am scris in rw. anterior, iar dupa 5 ore petrecute acolo, am facut cale intoarsa, dar nu prin Poros, de-a lungul coastei de est, ci prin centru pe unde nu mai fusesem, spre Pastra. Si pe aici drumul este frumos, mai ales ca eram prin munti, la un moment dat am trecut pe langa indicatorul ce arata spre Parcul National Ainos. Cei care ajung aici spun ca au gasit paradisul pe pamant, sunt multe plante, unele specii rare ca orhideea salbatica, celebrul deja brad kefalonian, multe animale, pasari. La o urmatoare vizita nu vom mai rata aceasta tinta, la ora aceea nu mai puteam sa ne incumetam, acolo intre munti era deja destul de intunecat si pe la 18.

Seara eram destul de epuizati dupa cele vazute si umblate, astfel ca o cina era mai mult decat binevenita. Pt ca pana acum nu am pomenit, noi am mancat in Skala la taverna Mi-Abeli, La Luna, la Makis, peste tot am fost foarte multumiti, atat de mancare cat si de preturi dar si de ospitalitatea oamenilor, iar cele cateva cuvinte stiute in limba greaca au fost apreciate.

Sper ca din cele citite si vazute in poze, sa aveti macar o farama din frumusetea pe care noi am vazut-o, pt. ca AM FOST ACOLO!

Webmaster, rog frumos, daca se poate melodia "Kamia de moiazei me sena'ne matia mou" de Giannis Ploutarxos. Multumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 4684 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI