Petersberg - Biserica si cetatea fortificata din Sanpetru

TIPĂREȘTE

Cu ocazia Intalnirii AmFostAcolo.ro de la Tarlungeni, am avut ocazia de a vizita doi prieteni buni si in acelasi timp privilegiul de a cunoaste istoria uneia dintre cele mai vechi cetati fortificate din Tara Barsei, este vorba de Cetatea fortificata din Sanpetru, una dintre cele 8 cetati construite in aceasta zona de catre colonistii germani si Cavalerii Teutoni, alungati din Israel dupa ce arabii au cucerit aceasta tara.

Intr-o viitoare incursiune in Tara Barsei, am intentia de a vizita si celelalte 7 biserici fortificate, amplasate la 10-15 km una de alta. Acestea sunt: Biserica fortificata din Bod, Biserica fortificata din Harman, Biserica fortificata din Prejmer, Biserica fortificata din Ghimbav, Biserica fortificata din Codlea, Biserica fortificata din Vulcan si Biserica fortificata din Cristian.

Localizarea Cetatii fortificate din Sanpetru este urmatoarea:

lat. 45.712037 / long. 25.633088

Cetatea este la aproximativ 5 km de centrul Brasovului, in localitatea Sanpetru, pe DJ 103 care face legatura cu Sfantu Gheorghe, prin comuna Bod.

Odata intrati in comuna Sanpetru, este foarte usor sa descoperiti cetatea, se afla amplasata chiar pe drumul principal care strabate comuna, turnul clopotnitei are in jur de 57 de metri, fiind un reper important in zona. Recunosc, de foarte multe ori am trecut prin Sanpetru, catre Bod, insa niciodata n-am oprit pentru a vizita cele doua cetati fortificate, pagini de istorie memorabile ale acestui tinut minunat.

Putina istorie

In jurul anului 1211, Cavalerii Teutoni primesc de la Andrei al II-lea al Ungariei, Tara Barsei, zona aflata in curbura arcului carpatic, pentru a sta pavaza invaziei popoarelor asiatice si in special cumanilor, un popor turc, ale caror radacini sunt interpretate in contradictoriu in prezent. In aceasta zona ei vor aduce colonisti germani, care vor construi 8 cetati fortificate, amplasate la intersectiile principalelor drumuri comerciale. Se spune ca primii colonisti germani adusi aici se numeau cei 100 de prejmereni. Satul apare in cronici pentru intaia oara in anul 1240 sub denumirea de Mons Sanctis Petri

Din pacate, informatiile referitoare la aparitia primei biserici si dezvoltarea acestui sat sunt destul de putine datorita unui incendiu violent din anul 1625 care a distrus intreaga arhiva, insa din ceea ce s-a pastrat, se stie cu siguranta ca initial a fost construita o capela funerara, pentru ca mai tarziu ea sa se transforme intr-o biserica romanica, cu multe accente cisterciane. De altfel biserica este construita in trei nave, cand patron al cetatii a devenit ordinul cistercian.

Basilica romanica a primit hramul Sf. Petru dupa plecarea teutonilor, in germana Petersberg, iar in maghiara Szent Peter, insa in 1794 este daramata si reconstruita intre 1795-1797 in stil classicist.

Pana sa fie din nou reconstruita, Sanpetru a facut fata navalirii otomane din 1432, si 1658, dar si celor trei mari incendii care au distrus mare parte din sat si biserica. Acest lucru a impus construirea unor ziduri inalte de 8 metri cu 5 turnuri de aparare si cu santuri destinate circulatiei apei in cetate

Dupa incendiul din 1658, majoritatea victimelor, se pare calugari cistercieni, sunt ingropate in vechea biserica, loc unde si-au pastrat locul de veci pana dupa reconstructia intregii cetati, urme acestor morminte mai pot vazute si astazi in vechea biserica din cetate.

In 1713 se prabuseste turnul clopotnitei datorita unor incendii violente care n-au putut fi stapanite, iar un nou turn se construieste abia in 1822, avand o inaltime de 57 metri. Tot in 1822 se monteaza si ceasul, care este perfect functional in ziua de azi.

In 1826 se construieste orga cu 20 de registre, a fost conceputa de Johan Thaiss, un expert al instrumentelor muzicale pentru biserici. De atunci pana in urma cu trei ani a functionat continuu. In prezent se afla in reparatie capitala, urmand ca in acest an sa I se auda din nou acordurile.

Cetatea si biserica fortificata

Pentru ca am amintit de turnul clopotnitei si de faptul ca ceasul isi face prezenta simtita si astazi prin tonalitate, la aproape doua secole de la construire, trebuie sa va spun ca el bate din sfert in sfert de ora, pe tonalitati diferite, in plus la ora 7 dimineata bate inceputul zilei de munca, la 12 pranzul, iar la ora 17 iarna sau 19 vara, sfarsitul zilei de munca, toate acestea printr-un sistem electronic automat, independent de mecanismul de baza al ceasului.

In 1832 au batut pentru prima data cele trei clopotele, care au fost montate cu foarte mare greutate, astazi continua sa bata in zilele de sarbatoare, cand se cheama localnicii la biserica si atunci cand apar evenimente de imporanta deosebita.

Ingrijitorul cetatii este un foarte bun prieten de-al meu, care impreuna cu sotia ne-au oferit toate informatiile de care aveam nevoie si pe care nu le-as fi gasit in alta parte. Tot el ne-a condus prin majoritatea cetatii, explicandu-ne istoria, caderea si apoi renasterea ei. Desi a fost supusa la numeroase atacuri din partea turcilor, aceasta cetate nu a ingenunchiat niciodata in fata lor, singura data cand a fost cucerita prin jocuri de culise, l-a avut protagonist pe Gabriel Bathory, principele Transilvaniei, insa doua zile mai tarziu judele Brasovului, Michael Weiss a rascumparat-o.

Pasind prin cetate ai impresia ca pasesti direct in istorie, viata moderna n-a aparut dincolo de zidurile cetatii, pretutindeni unde privesti sunt franturi de istorie. Este locul ideal pentru a te transpune in respectivele perioade. Am incercat acest exercitiu si este fantastic. De la podeaua din lemn, originala, de sub poarta de intrare in cetate, pana la zavoarele originale care se deschid cu chei impresionante, de la casutele celor care traiau acolo, pana la picturile descoperite in altarul si biserica vechii cetati, totul creeaza un sentiment ciudat de deja vu, ca si cand n-ar fi fost prima data cand am trecut pragurile cetatii.

Cetatea este inconjurata de doua ziduri de aparare si cinci bastioane de tragere, se pot observa si astazi gaurile din ziduri pe unde se arunca apa fiarta sau bolovani incalziti, sunt dispuse la distante egale, amplasate in asa fel incat sa cuprinda o parte cat mai mare din spatiul aflat in jurul cetatii. Spatiul dintre ziduri avea rolul de a adaposti vitele in timpul atacurilor sau al incendiilor din cetate.

Dincolo de ziduri exista 107 camarute de refugiu dispuse pe doua nivele, construite in 1610, initial au avut rolul de locuinte, apoi au fost transformate in grajduri si magazii pentru provizii. Aceste camarute sunt dispuse in jurul bisericii, astazi putem face doar un exercitiu de imaginatie pentru a incerca sa realizam cum se traia in acea perioada. Din poze se va observa foarte bine despre ceea ce vorbesc.

Capela in stil romanic adaposteste picturi de o reala insemnatate din anii 1300, executate de catre cavalerii teutoni si ordinul cictercian. Peretii bisericii, desi intr-o avansata stare de degradare, infatiseaza fresce realizate in stil gotic. Pe una dintre laturile bisericii se observa o pictura ce il infatiseaza pe Sfantul Mihai in fruntea unei armate de ingeri, izgonind demonii. Se pune ca ar fi o imagine inedita, unica la astfel de biserici din Tara Barsei. In altarul bisericii se observa picturi executate de Cavalerii Teutoni, dovada insemnele lor, simbolul crucii, intr-un cerc. Tot aici se spune ca ar fi ingropati si o mare parte dintre locuitorii cetatii, mai ales cei din ordinul cistercian, care si-au adus o contributie majora la viata sociala si spirituala din cetate.

In biserica cea noua, unde in prezent se tin slujbele si evenimentele importante din viata comunitatii se afla orga Thaiss, anul acesta va fi refacuta si ii va putea incanta din nou pe cei prezenti la slujbe. Altarul nu este foarte mare, insa este lucrat cu multa daruire, cateva statui, printre care si Sfantul Petru vegheaza la linistea sufletului celor care pasesc in aceasta biserica. Undeva in partea dreapta exista o cruce din marmura pe care sunt trecute numele celor deportati in Siberia, loc la care poposesc majoritatea celor care intra in capela.

Cam asta a fost incursiunea noastra in aceasta frumoasa biserica fortificata, alaturi de unul dintre prietenii mei pe care am reusit sa-l smulg de la Tarlungeni, am avut privilegiul si in acelasi timp bucuria de a cunoaste putin istoria acestei zone din Tara Barsei, de care ma leaga foarte multe lucruri de ordin sentimental.

Sper ca prietenii mei, care de curand au luat in primire biserica fortificata, sa poata (re) includa acest obiectiv de certa valoare in circuitul turistic international. Le multumesc pentru toate informatiile oferite, iar pentru cei care doresc sa o viziteze, le pot sta la dispozitie in orice moment, cred cu tarie ca merita promovata mai mult decat este ea in prezent, depinde doar de noi.

Vacante cat mai frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 5386 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI