Pasarea sora mai mica a Cernicai

TIPĂREȘTE

Nu prea stiu cu ce sa incep... asta desi la Pasarea am fost de nenumarate ori pana acum... asta pentru ca se afla la o aruncatura de bata de locuinta noastra.

Voi incepe totusi cu inceputul, legenda spune ca in anul 1813, la rugamintea a 3 maicute de a le construii si lor un schit in apropiere, staretul manastirii Cernica, Timotei a plecat impreuna cu acestea sa caute un loc potrivit pentru inaltarea schitului. Pe tot parcursul drumului de la plecarea din Cernica, calatorii au fost insotiti de o pasare, care zbura inaintea lor din pom in pom, In acele vremuri, codrii care inconjurau Bucurestiul erau deosebit de intinsi, si tot cautand un loc potrivit, au ajuns pe malul unui lac, unde se afla un stejar urias. Oprindu-se pe crengile acelui stejar, pasarea a inceput sa cante foarte duios, atragand atentia celor ce cautau locul pentru schit. Vazand aceasta si consideran-do un semn divin, staretul Timotei a hotarat ca acela sa fie locul pe care sa fie amplasat viitorul schit.

De a lungul timpului, istoria manastiri Pasarea sa impletit cu cea a Manastirii Cernica, in totdeauna, maicutele de la Pasarea gasind un sprijin in influenta manastire de la Cernica.

Venind dinspre Bucuresti, cei mai multi vizitatori aleg drumul prin localitatea Cozieni, intrucat se poate ajunge cu masina in parcarea manastirii... daca intradevar doresti sa vezi, sa simti, sa te umplii de frumusetea manastirii, ar trebuii ales drumul prin Branesti... dimineata de florii, 2010... pornim de acasa catre manastire pentru slujba de inviere... noi locuim in Branesti si drumul il facem in cateva minute, iesiti din satul pasarea, facem stanga la iesire, si intram pe pamanturile manastirii... drumul te duce inainte, pe malul lacului Pasarea... pasarelele umplu vazduhul si ma gandesc, ce aproape locuim de o asemenea minunatie, ce norocosi suntem ca ne-am nascut in aceste locuri... trezit din gand, rasarind parca dintre ape, mi-se infatisaza in toata splendoarea sfanta manastire, de unde ne aflam pare asezata pe o insula din povesti, scaldata in razele soarelui... Ajunsi pe malul lacului parcam masina, si ne pregatim sa trecem lacul catre manastire, trecerea se realizeaza pe un pod metalic, pod pe care noi il numim " Puntea Linistita'... un excelent loc de reculegere, unde ajung de multe ori pentru a admira peisajul si a savura linistea din jur.

Trecem pe celalalt mal si ajungem in incinta manastirii, aici spre deosebire de multe manastiri Romanesti, nu exista ziduri de aparare, decat un gard imprejmuitor obisnuit, care contribuie la intregierea impresiei, ca te afli intr-un loc binecuvantat de dumnezeu si venerat de oameni.

La Pasarea sunt acasa, sentimentul asta il am de mult, si probabil ca este unul firesc avand in vedere multitudinea de vizite pe care am facut-o aici, dar mai ales sunt acasa pentru ca aici suntem primiti ca acasa, cu bucurie de fiecare data.

Ansamblul monahal este alcatuit din Biserica manastirii cu hramul Sfanta Treime, portalul de intrare si turnul clopotnitei, situate la intrarea dinspre Cozieni, in rest intregul asezamant este populat de chiliile pentru maicute, individuale sau comune, aici amintesc constructia realizata in ultimul an si care adaposteste si seminarul theologic. Tot in cadrul constructiilor anexe se gaseste si un muzeu, unde sunt expuse manuscrise si icoane vechi.

Cimitirul manastrii adaposteste in primul rand mormintele multelor maicute care au slujit domnului in cadrul manastirii, ale fostelor starete ale manastiri Pasarea dar printre altele si mormantul sculptorului Gheorghe Anghel, cel care a realizat bustul marelui poet Mihai Eminsescu expus astazi in parcul Ateneului Roman. Tot aici isi doarme somnul de veci si apriga revolutionara pasoptista Ana Ipatescu, al carei mormant din pacate nu este cunoscut cu exactitate, un fragment din monumetul funera gasit in cadrul cimitirului atestand prezenta ramasitelor pamantesi ale Anei aici.

La fiecare mare sarbatoare religioasa la Pasarea vin multime de oameni, din Bucuresti si zonele limitrofe, mu; ti dintre ei din fericire venind aici nu in vizita ci, asa cum am mai spus-o si in ceea ce priveste pe sora mai mare a manastiri, Manastirea Cernica, pentru reculegere, pentru sfaturile pe care le primesc de la maicute, pentru impacare cu dumnezeu.

Inchei acest rewiew adresandu-va invitatia, de a trece pragul Manastirii Pasarea, veti gasi aici nu numai un monumet al ortodoxiei noastre, ci o adevarata casa, a domnului in primul rand, dar unde orice om este bine primit, cu atat mai mult cu cat sarbatorile Pascale bat la usa.

---

VIZUALIZĂRI: 1500 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI