ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 26.03.2012
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Valladolid
ÎNSCRIS: 27.05.11
STATUS: CONSUL
DATE SEJUR
MAR-2012
DURATA: 2 zile
prieteni
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 13 MIN

Candelario - pitorescul la el acasa!

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

Anul asta mi-am propus sa cunosc mai bine Spania rurala, cu frumoasele-i sate, de munte sau de campie, care mai de care mai pitoresti. Asa ca sper sa ma insotiti de-a lungul plimbarilor mele pe stradute pietruite si pline de istorie, prin parcurile verzi si bine ingrijite, pe falezele romantice de unde poti vedea marea in fata si muntele in spate… Deocamdata va invit la… Candelario!! Satul unde sunetul placut al apei il insoteste pretutindeni pe vizitatorul acestei localitati aflate, cum ar zice spaniolii, in “fusta” lantului muntos Sierra del Candelario.

Putina istorie.

Nu exista multe date despre timpurile “cele dintai” ale satului. Se pare ca exista deja o asezare celta in zona, lucru demonstrat de doua piese de granit din aceasta epoca descoperite aici, care se foloseau pentru a extrage staniu din mina aflata la cativa kilometri la sudul localitatii, mina care ar fi atras atentia romanilor asupra zonei. Insa varianta care mie imi place cel mai mult, desi nu este demonstrata, este ca aici si-a asezat tabara Viriato, “el hispano” care a tinut piept romanilor pe vremea cand Peninsula Iberica era inca “Hispania” si nu voia sa fie cucerita.

De aici inainte historia satului este mai concreta si mai documentata. Pe vremea lui Alfonso VIII, un anume Pelayo Fernández a participat la cucerirea si posterioara repopulare a Bejarului, localitatea de referinta aflata la doar 3km distanta de satucul nostru; acesta provenea din Asturias, de unde a adus trupe si vacari. Se pare ca acesti vacari sunt cei care au fondat Candelario, ei intalnind pe aceste meleaguri un “habitat” foarte asemanator cu cel din frumoasa zona din care veneau.

Se mai stie ca in 1212 locuitorii satului au luptat impreuna cu Alfonso VIII contra maurilor in faimoasa batalie de la Navas de Tolosa, primind ulterior importante favoruri din partea monarhului drept rasplata.

Industria mezelurilor care au facut ca satul sa fie vestit “peste mari si tari”.

In ultimele doua secole s-a dezvoltat foarte mult in Candelario asa numita industrie “chacinera”, adica a mezelurilor mai ales pe baza de carne de vita si porc, ca de altfel in toata regiunea Salamancai. Totul a inceput ca si la noi: cine avea posibilitatea, taia un animal, pregatea mezeluri si preparate pentru uz propriu si, daca mai ramanea ceva, se vindea. Aceste produse au avut foarte mare succes, atat de mult incat fabricarea carnatilor si a “cecinei” (un mezel uscat) devenisera principalul mediu de subzistenta al locuitorilor satului. In lunile noiembrie, decembrie si ianuarie, mai concret din 2 noiembrie pana pe 2 februarie, satul avea un aspect terorific, povestesc spaniolii (exagerand, evident): apa din canale era rosie si se auzeau doar “plansetele” animalelor sacrificate. Ce diferit am simtit intotdeauna eu taierea porcului de la noi!! Desi si la ei era prilej de sarbatoare, fara nicio indoiala. Taiau porcii in strada, ii spalau cu apa din canale, dupa care ii bagau in case, unde ii cioparteau si ii transformau in bunatati. Va e cunoscut procesul, nu? :) De obicei mezelurile erau facute de catre femei. Carnatii se faceau din carne amestecata de porc si de bou, si inainte de a-i face, se incerca compozitia; era un adevarat ritual la care participau familia si prietenii.

Ca sa va faceti o idee despre cat de importanta a fost aceasta industrie in Candelario, satul ajunsese sa aiba 103 fabrici/fabricute de mezeluri. Asta am citit pe net, dar Rafael, patronul Posadei unde am stat, ne-a spus ca numarul corect este 187. Pe vremea aceea exista atata opulenta in sat incat s-a inventat proverbul: “En Candelario atan los perros con longaniza” (“In Candelario se leaga cainii cu carnati”).

Despre acest “pueblo con encanto”, cum numesc spaniolii satele foarte pitoresti.

Datorita situarii pe un lateral al muntelui cu acelasi nume, “La villa de Candelario” are un labirint pe cat de intortocheat pe atat de frumos si de pitoresc de stradute, toate in panta, ceea ce necesita o buna forma fízica. Insa tocmai aceasta lipsa de “orizontalitate” confera tuturor coltisoarelor lui o estetica speciala. Plimbarea in acest sat poate fi un pic obositoare (mai ales daca nu esti foarte sportiv), insa relaxanta si foarte foarte placuta. Fiind vorba de unul dintre cele mai bine conservate nuclee ale provinciei, a fost declarat in 1975 “Ansamblu Istoric-Artistic”. Stradutele sale stramte si pietruite sunt strabatute pe margine (desi am vazut cateva si pe centrul “ulitei”) de arhicunoscutele “regaderas”, niste canale mititele de apa cristalina care curge din munti, cand se topeste zapada, si-l surprind extraordinar de placut pe vizitator. Incepand cu 24 iunie, apa din aceste canale este furnizata de Primarie, si se foloseste la udarea gradinilor. Ea provine din apa unui canal principal, numit “la regadera del pueblo”. In timpul plimbarii de seara, mai ales, era o minunatie: nu se auzea nimic altceva decat sunetul apei siroind pe marginea drumurilor. In rest, o liniste deplina, de care mi-era tare dor si de care aveam mare nevoie dupa stresul din ultimele luni.

Casele sunt vestite in toata Spania pentru tipicele “batipuertas”, un fel de porti joase din lemn, care seveau pentru a impiedica (virgula) ca zapada sau animalele sa intre inauntru, caci acestea umblau in voie pe “ulitele” satului, iar pe vremuri era ca pe la noi: la tara usile si portile erau in permanente deschise; casele au ziduri groase de piatra si cel putin doua etaje fiecare, apartin arhitecturii populare tipice locurilor muntoase; acoperisurile au stresini ample ca sa le protejeze de zapada, iar balcoanele de lemn se foloseau pentru uscatul mezelurilor. Multe dintre zidurile care dau spre munte sunt acoperite de tigle, asezate pe vertical. La parter se pregateau in trecut mezelurile, care lasau la uscat la etajul II, si la etajul I locuiau oamenii. Un lucru care mi-a atras atentia este ca la intrare, aproape toate casele au inscriptionat anul constructiei lor, ceea ce m-a dus cu gandul imediat la casele din zona Argesului, unde eu am crescut. Chiar si bunicii mei, Dumnezeu sa-i ierte, “marcasera” data renovarii casei cand eu eram mica. A, si inca un detaliu: langa fiecare “batipuerta” exista un “cerc”/”suport” de fier de unde se legau animalele langa poarta.

Cladirile cele mai emblematice sunt: Primaria, Biserica Nuestra Señora de la Asunción, Ermita del Santísimo Cristo del Refugio, Muzeul “de la Casa Chacinera”.

Biserica se afla in spatele Primariei, in partea de sus a satului, spre deosebire de Troita (o biserica mai mica, de fapt), care se afla in Piata aflata la intrarea in sat. Ea este edificiul cel mai maret al localitatii. De dimensiuni mari, in acest templu se amesteca diferite stiluri arhitectonice: mudéjar, baroc, romanic si gotic. In partea centrala, unde se afla altarul principal, se poate vedea o alegorie a Fecioarei care-i da numele. Pe lateral sunt alte altare dedicate Sfintei Ana, patroana satului, sau Domnului Isus “de la Misericordia”. Fatada este decorata cu un complicat simbol gotic. Prima piatra s-a asezat in 1329, dar constructia se pare ca a fost destul de deficienta, pentru ca in secolul al XVII-lea s-a daramat o buna parte, construindu-se din nou la ordinul ducelui de Béjar, care a contribuit cu fonduri proprii la reconstructia acesteia, motiv pentru care la intrarea dinspre nord putem vedea emblema casei ducelui. In turnul templului, de 28m inaltime, se afla ceasul care arata scurgerea timpului in catun. Ca si biserica, turnul original era mult mai svelt, dar in 1929, in timpul unei aprige furtuni, s-a daramat o parte si nu s-a mai reconstruit.

Troita de la intrarea in sat este o opera a secolului al XVIII-lea, si are un pripas sustinut de patru coloane.

Intre spatiile publice, cladirea Primariei este cea mai importanta: are trei etaje si o gradina imprejmuita in partea din fata. Construita in 1895, este o mostra frumoasa a arhitecturii civile din secolul al XIX-lea si pastreaza inca doua foste celule, probabil la subsolul cladirii.

Muzeul s-a deschis in vara lui 2008 si este un muzeu original, “teatralizat”, ca multe alte muzee din Spania, in care putem fi surprinsi de simpaticii sai “locuitori” si in care ni se ofera pentru degustare produsele tipice ale localitatii. Noi nu am intrat, desi se afla la doi pasi de Posada la care am stat. Este deschis sambata dupa amiaza si duminica si poate fi vizitata de un grup de maxim 20 de persoane. Se pot face rezervari la telefonul: 923.413.420.

In afara de casele, pietele si strazile care alcatuiesc fizionomia arhitecturii populare, fantanile participa si ele la conturarea personalitatii acestui sat. In Candelario, raurile Cuerpo de Hombre (foarte curios numele de “Corp de barbat” al acestui rau), Chico si Barquillo fac ca apa sa fie un element care simbolizeaza apa si fertilitatea. Am intalnit nenumarate fantani. Candelario avea trei intrari si in fiecare dintre ele s-a construit o fantana romana: “las Ánimas”, cea “de los Puentes” si “Lapachares”. Veti vedea in fotografii cateva: Fantana Furnicii, a Crucii de Piatra, etc.

Ele fac parte din literatura populara si nu numai, fiind multi poetii care le-au “cantat” si pictorii care le-au redat in operele lor: “Ay madre, no sé qué tienen las fuentes de Candelario; el agua fría me besa y en su dulzura me abraso”. (O, Doamne, nu stiu ce au fantanile din Candelario; apa lor rece ma saruta si dulcetea lor ma frige).

Atractivul localitatii nu-l constituie, insa, doar satul in sine, ci si imprejurimile, ea fiind un norocos balcon natural: indiferent incotro te-ai uita, vezi teren accidentat, paduri verzi de pini si de castani; si, printre ele, parauri, fantani…, care uneori pot fi vazute, si alteori doar auzite. Toata apa care coboara din munte, cand zapada se topeste, cauta cu infrigurare albia raului Cuerpo de Hombre care izvoraste aici, in Haya Moros, si care, dupa ce parcurge cativa kilometri spre nord, cand ajunge in Béjar, coteste spre vest; apele lui, care pareau destinate a se varsa in istoricul Duero, se unesc, totusi, cu maretul Tajo.

Despre plimbarea mea.

Am ajuns sambata la ora 12h, mergand pe Autovía de la Plata dinspre Valladolid spre Salamanca, si dupa aceea in directia Cáceres. Dupa o saptamana calduroasa, se anuntau ceva ploi si temperaturi scazute. Intre Béjar si Candelario sunt ceva curbe, insa se ajunge imediat. Cum intri in sat, te si “izbeste” pitorescul locului. Treci de troita si incepe urcusul. Cu masina pe stradute inguste si pietruite (doua principale), am ajuns sus de tot, unde se termina satul si incepe un drum de tara, si unde se afla o parcare gratuita; acolo am lasat masina tot weekendul fara nicio problema. Dupa ce am lasat bagajele in pitorescul si extraordinarul han (Posada de la Villa), am si purces la cunoasterea satului. Era soare si un pic racoare, insa plimbarea a fost extraordinara. Destul de multi turisti inarmati cu harti si aparate foto. Mai greu e pentru familiile cu copii mici, caci carucioarele sunt greu de impins pe pietrele strazilor. In doua ore am strabatut linstiti intregul catun, am facut foarte multe poze, pentru ca orice coltisor te imbia sa-l imortalizezi, am admirat canalele, fantanile (in numar foarte mare, dupa cum v-am zis deja, cu nume toate si cu data construirii lor), biserica si restul obiectivelor, si ne-am si asezat un pic pe o banca sa fumam o tigare si sa admiram muntele din fata, cu ceva zapada doar pe varfuri. Dupa care am luat pranzul unde eram cazati, dar despre Posada de la Villa va povestesc aparte, ca merita cu prisosinta. Dupa ce am mancat bine, am iesit… sa ne facem digestia, pe drumul de tara din afara satului. Am vazut cai albi si frumosi, vaci in departare, si niste peisaje foarte placute ochiului. Adica exact cum citisem inainte de a merge acolo. Zona este in mod norocos inzestrata si foarte, foarte pitoreasca.

Ne-am mai plimbat inca o data pe seara, pentru ca satul este exceptional de frumos luminat, cu felinare peste tot. Ne-a prins un pic si ploaia, si trebuia sa avem grija sa nu alunecam pe pietrele ude, insa nu a tinut mult si am cautat sa surprindem instantanee cat mai originale. Repet: o minunatie, nu se auzea decat sunetul apei si cate un miorlait de pisica pe ici pe colo. Seara, de pe micuta terasa a camerei, mi-a placut la nebunie sa stau sa ascult… linistea.

A treia si ultima plimbare am facut-o duminica dimineata, dupa un mic dejun “ciobanesc” (vedeti review Posada), cand ne-am plimbat putin si prin parcul de la poalele satului, care incepe langa troita si biroul de turism al localitatii (in acesta intrasem sambata, si, foarte amabila, domnisoara de acolo ne-a dat o harta si ne-a explicat pe scurt ce era de vazut). Pomii deja erau in floare si soarele facea sa straluceasca totul. Atunci am intrat si intr-unul dintre putinele magazine cu suveniruri, ca sa-mi iau magnetii si potcoava norocului :)

Traditii.

Cele mai importante fieste sunt: pe 17 ianuarie, “Ziua carnatului” (“Día del chorizo”), cand se merge la camp si se pregatesc carnati la gratar; pe 2 februarie, “día de la Candelaria”, zi in care se terminau de pregatit mezelurile si in care astazi mamele “prezinta” copiii nascuti in acest an; de “Corpus Christi” se fac altare la intrarile caselor si pe stradute; 26 iulie, Sf. Ana, cand are loc o procesiune cu statuia patroanei si in care se arata costumul popular al locului; si a doua duminica a lunii august, cand are loc o “nunta tipica”, “boda a la antigua usanza”, o reprezentare populara a ritului nuptial asa cum se facea la sfarsitul secolului al XIX-lea, interpretata de locuitorii satului cu mult drag si patos. Asta imi aduce aminte de nuntile noastre traditionale. Alaiul, in frunte cu mirele, merge la casa miresei, ca s-o ceara: “A por la novia venimos / si nos la qusieran dar”, la care li se raspunde: “Esperados un poquito / que se acabe de arreglar” (Venim dupa mireasa, daca vreti ca sa ne-o dati // Asteptati putintel, sa sa termine de aranjat”. Se merge la biserica, si totul se termina cu banchetul nuptial, la inceputul caruia mireasa trebuie sa imparta o portocala intre invitati, dandu-i intai mirelui ei, “asa cum cere Sfanta Biserica”. Din 2009 este declarata “Sarbatoare de interes turistic regional”.

Am mai citit ca impresioneaza Vía Crucis din vinerea mare, care se reda pe Cuesta de la Romana cu un realism care-ti face pielea gaina. La cat imi place mie saptamana mare de aici, sunt ferm convinsa ca e ceva deosebit.

Am vazut cateva “cartoane” cu costumul traditional din sat: este foarte frumos si colorat, si vestit in toata Spania. Am intrat si intr-o casa/magazín cu obiecte vechi: furca, copaie, “trillo” (o tabla din lemn cu “tepi” de metal, unde separau graul de pai), si multe multe altele. Evident ca m-a dus cu gandul la mediul nostru rural. La ei sunt “vechituri” cu farmec, la noi sunt inca actuale.

Gastronomie si cazare.

Pe langa mezelurile tipice locului (carnati rosii, albi, de dovleac, sunca, etc.), mai puteti incerca “el hornazo” (tipic, de fapt, in toata regiunea salmantina), un fel de placinta umpluta cu carnati, sau “los calbotes”, castane coapte care se pot manca incepand cu Ziua Mortilor, pe 1 noiembrie. In trecut exista obiceiul ca in fiecare casa din Candelario, in ziua taierii porcului, etc., sa se pregateasca ciocolata calda si “apa de portocale”. La noi pomana porcului e cu tuica si vin fiert, la ei cu “apa de portocale”; asemanator, nu? :)

Satul e plin de pensiuni, hanuri si restaurante unde poti trage si te poti ospata ca un rege. Noi am mancat la Posada sambata la pranz si duminica dimineata, caci pranzul l-am luat in Salamanca. Iar sambata seara am mers “de tapas”, intr-un bar de unde am plecat cu mare ciuda ca nu am facut poze, pentru ca era tipicul bar cu peretii plini de fotografii de toreadori si copii de afise de spectacole taurine, pe langa fel si fel de mezeluri atarnate. De altfel, asta am si mancat: un platou de “jamón, chorizo, lomo”, ca doar locul merita acest lucru. Ospatarul/chelnerul, mai mult ca sigur patronul barului, un domn in varsta, la cel putin 70 de ani, le-a taiat si pregatit in fata noastra. Am plecat incantata si de acolo.

Concluzii.

Un sat deosebit de frumos, care merita un weekend de relax. Nu sunt foarte multe de vizitat, dupa cum ati vazut, insa numai plimbarile si linistea “rupta” doar de apa din “regaderas” fac toti banii :) Un weekend romantic este perfect acolo, dar si in familie sau cu prieteni. Stiu ca e greu ca un turist din afara sa aleaga acest tip de obiective. De altfel, nu am auzit vorbindu-se alta limba decat spaniola pe strazi. Insa turismul rural este la mare cinste aici, si eu, cu bunavointa dvs., va voi mai povesti despre plimbarile mele :) Sper doar sa nu va plicitsesc.


[fb]
---
Trimis de alinaro in 26.03.12 10:32:45
Validat / Publicat: 26.03.12 13:00:30
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în SPANIA.
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

VIZUALIZĂRI: 1961 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

11 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (alinaro); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 Trecand de Salamanca, puteti intra in Guijuelo, localitate vestita in toata Spania prin calitatea "jamoanelor" pregatite acolo.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 20900 PMA (din 22 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

11 ecouri scrise, până acum

Pami* CONS. ONORIFIC AFA / SPANIA [26.03.12 14:23:28] »

daca ma hotarasc sa vizitez din nou Spania cu siguranta ca voi apela la ajutorul tau... descrierile tale sint mai mult decat perfecte. Felicitari!

alinaro CONS. ONORIFIC AFA / SPANIA [26.03.12 14:47:54] »

Multumesc frumos, Pami. Va stau la dispozitie cu ce stiu/pot. Numai bine.

roth [26.03.12 14:59:10] »

Doamne, citindu-ti rindurile mai ca-mi vine sa sterg ciorna despre Segovia...

Pai cand am sa pot scrie eu asa frumos despre o locatie aflata la o ora de casa ta incat sa merita atentia publicului larg?

Daca nu ar conta fiecare amanunt si mai ales cum e trecut el prin filtrul calatorului sa stii ca ti-as ceda locul la scris, dar cred ca merita sa scriu si eu, chiar daca nu voi avea atatea date insa sa stiii ca astept si de la tine alte si alte povesti.

Zona in care locuiesti este minunata, are tot ce trebuie pentru a bucura ochiul si sufletul unui calator.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
alinaro CONS. ONORIFIC AFA / SPANIA [26.03.12 15:53:32] »

Roth: sa nici nu te gandesti sa stergi vreo ciorna, abia astept sa-ti citesc impresiile despre locurile vizitate acum o luna pe aici, "pe la mine"... Ce n-as da eu sa fiu asa de organizata si de practica precum esti tu, precum sunteti multi de pe site. Din pacate - si vei vedea la descrierea hanului la care am stat - eu nu prea retin detalii, si nici nu sunt foarte atenta la tot, mai ales cand este vorba despre locatii concrete (hoteluri, resuaturante...).

Fiecare avem stilul nostru, daca toti am fi la fel, ne-am plictisi.

Numai bine si astept cu nerabdare postarile tale. Si multumesc mult!!!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
TORA INGRID [26.03.12 18:37:07] »

O relatare excelenta, nu stiu ce zice echipa administrativa, dar eu in inima si in mintea mea te-am "avansat " la gradul de general- expert pe zona geografica Spania //Salamanca. Cred ca de mult n-am citit un review atat de bun, de consistent in informatii strecurate in poveste, o impletire atat de reusita a datelor concrete cu epicul.

alinaro CONS. ONORIFIC AFA / SPANIA [26.03.12 18:54:24] »

Saru'mana inca o data. Ma bucur ca v-a placut. Mie mi-a placut si mai mult oaza aia de liniste si aer curat. Sper sa repet in curand, nu de-alta, dar o sa ma oblig sa... am nevoie

Multumesc si numai bine.

adri-nico [26.03.12 19:33:04] »

Hahaha! Se leaga cinii cu cirnatii!!!

alinaro CONS. ONORIFIC AFA / SPANIA [26.03.12 23:00:02] »

Adri-nico: legenda spune ca s-a dus un copil in vizita la rudele care tocmai pregateau cativa porci recent taiati; familia avea un caine slobod si femeia l-a legat cu ce a avut la indemana: niste carnati / crenvusti Copilul a iesit urland pe ulita ca tanti cutarita leaga cainele cu carnati. Va dati seama ca e legenda, insa toate brosurile turstice o mentioneaza.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
alinaro CONS. ONORIFIC AFA / SPANIA [27.03.12 10:59:04] »

Webmaster, va rog frumos: http://www.youtube.com/watch? v=aCPoAwz-Hsc&feature=related ("Que te quiero" de Medina Azahara, un grup andaluz de rock pe care l-am descoperit de curand). Multumesc frumos.

webmaster13 [27.03.12 18:45:44] »

Rezolvat, clipul!

alinaro CONS. ONORIFIC AFA / SPANIA [27.03.12 18:54:55] »

Multumesc!!!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
adri-nico, alinaro, Pami*, roth, TORA INGRID
Alte impresii din această RUBRICĂDescopera Salamanca:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.054581880569458 sec
    ecranul dvs: 1 x 1