Petralona, o peșteră care merită a fi vizitată

TIPĂREȘTE

După șase zile de plajă și leneveală în Kallithea, am hotărât că ar fi cazul să ne mai și mișcăm puțin, astfel că, imediat după ce am luat micul dejun la hotelul Ammon Zeus, ne-am urcat în mașină cu gândul să mergem la Salonic.

În drumul spre Salonic ne-a atras atenția indicatorul spre peștera Petralona, pe care ne-am amintit că o văzusem în oferta de excursii opționale a agenției partenere și cum deja se încălzise bine afară, ne-am gândit că răcoarea unei peșteri nu poate fi decât binevenită. Am urmat drumul indicat, de altfel foarte bun, care, la un moment dat s-a blocat. Nu am prea înțeles de ce, am crezut că sunt lucrări, deși drumul era impecabil, dar totuși dincolo de barieră circula un mic autobuz, în timp ce mașinile mici nu aveau voie. Am parcat și noi cum am putut, alături de alte mașini românești, grecești și sârbești și am pornit să urcăm dealul pe jos. Puțină mișcare nu ne-a prins rău, dar un drum de circa 20 minute prin soarele arzător nu mi s-a părut cea mai bună idee.

Ajungem și la intrarea în peșteră unde aflăm cu surprindere că nu putem vizita peștera decât însoțiți de un ghid. Mai erau vreo trei familii cu copii care așteptau acolo. Am înțeles povestea cu ghidul, este normal să fie așa, dar unde este ghidul? Mi se răspunde că trebuie să așteptăm să se strângă mai mulți doritori pentru a forma un grup. Mă duc să cumpăr bilete. Prețul acestora este de 7 euro pentru adulți și 5 euro pentru grupuri, copiii având o oarecare reducere. Îi dau casierei 10 euro pentru 2 bilete. Îmi cere 14 euro. Zic bine, dar dacă tot trebuie să aștept să se formeze un grup de ce nu pot plăti bilete la preț ca pentru grup? Nu mă lămurește nimeni. Nu mai comentez și plătesc. Întreb care este taxa pentru a putea filma în interior și mi se răspunde că acest lucru este cu desăvârșire interzis, dar că pot cumpăra de la ei vederi și alte materiale de prezentare a peșterii, ceea ce am și făcut. După vreo 10 minute apare și autobuzul care aduce mai mulți turiști, ne strânsesem destui, astfel că puteam începe în sfârșit vizitarea peșterii.

Intrăm în peșteră însoțiți de o grecoaică blondă la vreo 45-50 de ani pe post de ghidă de limba ”engleză”. Am folosit intenționat ghilimelele, deoarece, deși cunosc această limbă la un nivel avansat (certificat), am avut neplăcuta surpriză ca în primele minute să constat că nu înțeleg nimic din explicațiile acesteia, cu excepția numelor proprii grecești de localități sau persoane. Așa ceva nu mi se mai întâmplase vreodată. M-am uitat la cei din jurul meu și am văzut destui la fel de contrariați ca și mine, alții nepărând deloc atenți la explicațiile oferite. După câteva minute de derută am realizat care era de fapt problema. Respectiva vorbea engleza cum se scrie, nicidecum cum se citește, fiind evident cunoscut faptul că engleza nu este deloc o limbă fonetică, precum limba română, de exemplu. După această descoperire incredibilă, am reușit să urmăresc restul prezentării, presărată mult prea des cu ”Please, no camera” adresată celor care ignorau interdicția de a fotografia sau filma în interior. Spre rușinea mea, am ales să fac același lucru, considerând că dacă ea nu-și respectă meseria (cât de mult ar fi costat să facă un curs de limbi străine), de ce ar trebui să o respectăm noi pe ea, astfel că voi posta o sumedenie de poze făcute cu telefonul mobil, din păcate cu rezoluție slabă.

Mi-a plăcut faptul că peștera este bine conservată, excelent luminată, dotată cu pasarele de acces, vizitarea acesteia fiind lipsită de orice riscuri pentru turiști.

Am aflat cum aceasta a fost descoperită întâmplător de un localnic din Petralona în anul 1959 și cum aceasta a devenit celebră un an mai târziu, odată cu descoperirea celui mai vechi hominid european, Archanthropus europaeus petraloniensis, un bărbat, care ar fi trăit și murit aici la vârsta de 32 de ani, în urmă cu 700.000 de ani (recunoscută de comunitatea științifică internațională).

De asemenea, urmele fosile descoperite în peșteră atestă folosirea focului de către ”oamenii” preistorici încă de acum 1.000.000 de ani.

Pe lângă clasicele stalactite și stalagmite prezente în orice peșteră, din loc în loc erau expuse unelte de cuarț folosite de primii locuitori ai peșterii, precum și numeroase fragmente de oase aparținând diverselor animalele care au trăit în acele timpuri.

Punctul terminus al vizitei l-a constituit un mulaj al lui Archanthropus în poziția culcat, puțin cam prea comercial pentru gustul meu.

În prețul biletului de intrare este inclusă și vizitarea muzeului de antropologie aflat în imediata vecinătate, unde nu există restricții referitoare la fotografiat sau filmat, dar aerul închis din interiorul acestuia nu te îmbie să zăbovești prea mult. Am făcut și un tur rapid al muzeului, cu pozele de rigoare, prilej cu care am ratat din nou autobuzul care ne-ar fi dus spre parcare. Am pornit pe jos spre mașină, per total mulțumiți de cele văzute.

Recomand vizitarea acestui obiectiv turistic, ușor accesibil celor care își petrec vacanța în Halkidiki.

---

VIZUALIZĂRI: 5594 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI