Trei orase, 3 Targuri de Craciun, 3 brazi

TIPĂREȘTE

Ce poate fi mai fascinant cand sarbatorile de iarna bat la usa... decat sa ai parte trei zile la rand, de trei targuri de Craciun si de trei mari capitale europene imbracate in straie de sarbatoare?

Am strabatut Europa, plecand din Bucuresti, trecand prin Sibiu, Budapesta, Viena si ajungand la Praga, cu o emotie copilareasca de nedescris, la gandul ca voi vedea trei mari brazi de Craciun, in centrele acestor orase, unul mai frumos ca altul.

Prima poveste de iarna si primul Targ de Craciun din aceasta iarna, le-am intalnit la Sibiu, despre care am povestit - vezi impresii

Cu parere de rau la Budapesta am ajuns destul de tarziu si o ploaie rece si urata de iarna i-a alungat si pe turisi si pe comercianti din targ, mult prea devreme, asa ca atunci cand am ajuns eu, totul era inchis.

La Viena am avut mai mult noroc si vremea a tinut cu mine. Am avut timp sa colind prin doua din cele noua targuri de Craciun din capitala Austriei.

Primul a fost cel din fata Primariei. Acolo peste o suta de casute din lemn (dupa o estimare proprie) ma ademeneau cu suveniruri artizanale autentice, din lemn, ceramica sau materiale textile, cu bunatati traditionale si cu mult... mult vin fiert. Desi vinul fiert ma ademenea cu mirosul sau, mi-am spus ca este prea devreme sa il incerc. Spre deosebire de cum era vandut la Sibiu (in pahare de plastic de unica folosinta), la Viena era vandut in cani de ceramica pictate cu peisaje de iana si cu numele orasului: pret 6 Euro.

Piata a fost plina de turisti si de localnici pana tarziu in noapte. Toti erau veseli, fericiti si in ochi le stralucea fericirea specifica copiilor cand sunt in apropiera bradului de Craciun. Unii cantau, altii radeau, si in aer plutea o atmosfera de aceea in care nu trebuie sa fii milionar (in Euro) ca sa gusti fericirea.

Cineva a asemanat zona cu un mare musuroi de furnici...complet gresit. Furnicile stiu ce au de facut si nu umbla ametite de colo-colo, cum faceau turistii, nestiind ce sa faca mai intai; sa cumpere dulciuri, vin sau suveniruri.

Mi-au placut mult standurile unde se vinedeau figurine din turta dulce. Ca si compozitie nu imi place turta, dar da posibilitatea cofetarilor sa realizeze o multime de forme si figurine delicioase pentru unii. In schimb la casutele care vindeau ciocolata si figurine din ciocolata... am intrat in transa. As fi gustat din toate; pe unele le ghiceam cu ce arome sau umpluturi ar fi, pe altele nu. Problema mare era ca toti se grabeau iar eu as fi stat si as fi salivat mult si bine pe acolo, aratand din cand in cand cu degetul, la cate una. A trebuit sa imi grabesc ritmul si sa aleg mai mult la intamplare, urmand sa le savurez la hotel si acasa cu cei dragi la care m-am gandit tot timpul.

Am cumparat o punga cu castane coapte si as fi vrut sa stau pe o banca in parcul de langa Primarie, sa casc gura la lume, si la cei doi copaci mari, care in locul frunzelor isi leganau in bataia vantului... unul niste inimioare mari si rosii, iar celalalt oameni de zapada... si sa imi mananc linistita castanele. Bradul era mai mare decat cel de la Sibiu, dar macar am avut satisfactia ca si al nostru este tot natural. In parc mai era si un mic castel frumos luminat care atragea copii, doua trenutele care ii plimba pe cei mici prin parc si un carusel.

Am intrat si in holul Primariei, unde in cateva spatii amenajate, copilasii erau invitati sa faca diverse decoratiuni sau covrigei si figurine din aluat. Erau atat de concentrati la ce faceau ei acolo, caci nici nu luau in seama incurajarile parintilor, si pana nu plecau de acolo victoriosi cu realizarea lor frumos ambalata, nu vedeau... nu auzeau.

Am mai dat o tura prin mijlocul casutelor cu globuri, cu mezeluri si branzeturi traditionale, cu vata de zahar la galetusa, cu ornamente facute din lemn traforat, cu scene biblice din ceramica... cu covrigei si gogosi glazurate... cu fructe trase in ciocolata... cu galetuse si ghivece din tabla frumos pictate ce aveau un aer vintage... cu lumanari sculptate si sapunuri handmade parfumate... si cate si mai cate nimicuri atragatoare.

Am plecat in pas vioi la cel de al doilea targ din Piata Maria-Tereza.

Aici, spatiu era ceva mai mic si putin diferita oferta comerciantilor. Mult mai multe standuri cu vin, punchi in sortimente diverse, si preparate culinare calde. Pentru a putea servi toate aceste bunatati, erau si destul de multe masute, astfel ca spatiul destinat casutelor era mai redus.

Un tigan care canta pe la mese la acordeon, mi-a iesit in cale si mi-a cerut un Euro. Cand i-am raspuns in romaneste ca nu-i dau nimic si sa cante la alta masa... a ras, a salutat si si-a vazut de treaba. Tot ” la treaba ” erau si trei tiganci, foarte atente sa nu iti scape ceva din buzunar sau din geanta. Si daca nu iti scapa nimic... cred ca iti scapau ele.

Mi-am luat o cana cu vin si privind la atat de multe jucarii din jur, am retrait fericirea anilor din copilarie cand nu stiam ce valoare au banii, cand nu aveam probleme si cand bradul meu era cel mai frumos si Mosul meu era cel mai darnic si mai bun.

Am plecat la drum, am iesit din Viena si inainte de miezul noptii eram deja la Praga.

Dupa o noapte cam agitata in care nu prea am dormit, caci in fata ochilor vedem numai stelute, brazi si ghirlande luminoase, am plecat la colindat orasul.

Spre seara eram in Piata Primariei desigur la... Targul de Craciun. Aici casutele aranjate una langa alta, formau un sir continu. Erau mai mari si cu oferta mai variata la capitolul bunatati: de la castane, strudele cu foetaj moale, la kurtos kalacs, colaci, gogosi, si alte preparate gen paste cu... diverse.

Aglomeratia era de cel putin trei ori mai mare decat la Viena, lucru care recunosc ca m-a facut sa renunt sa stau la rand sa iau ceva bun. Practic nu exista stand la care sa nu fie coada, indiferent ce se vindea acolo. Dupa ce ca nu aveam rabdare sa cumpar ceva, nici fotografiile nu au iesit bine, caci in permanenta ori aparea cineva in fata obiectivului, ori eram impinsa si le miscam. In plus am fost serios avertizati de ghida locala pe care am avut-o in timpul zile la vizitele prin oras, ca se fura mult si la tot pasul asa ca pe masura se valul de turisti ma impingea putin cate putin in centrul acestui carusel viu, ma simteam tot mai ametita de tot ce se intampla in jurul meu., si eram atenta la gentuta mea cu bani si cu acte.

Bradul amplasat acolo in mijlocul piete era dragut: mai mic ca inaltime dar mai bogat si mult mai frumos impodobit. Langa el, era un car alegoric in care copii (si nu numai) se urcau sa fie fotografiati. Am profitat ca a inceput ploaia si asa, m-am strecurat afara din centrul targului si incet incet m-am indreptat catre hotel, fara sa cumpar nimic si fara sa gust din vinul lor, mai ales ca si bateria la aparatul foto se descarcase si mi-au ramas doar amintirile pe retina.

In concluzie pot spune ca in Viena si Praga am vazut multe decoratiuni pentru casa si pentru brad, hand-made frumoase, multe standuri cu produse alimentare traditionale, si foarte putine produse chinezesti, fata de targul nostru din Sibiu, unde situatia era exact invers.

---

VIZUALIZĂRI: 4517 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI