Orasul vechi, o destinatie plina de farmec

TIPĂREȘTE

Drumul meu catre Milano trecea prin Bergamo, adica aici aveam aterizare.

Asadar la ora 9,00 eram cu prietena mea, pe aeroportul Orio al Serio, gata de start, sa decoperim lumea. Cum cazarea la hotelul din Milano era posibila dupa ora 14,00 am hotarat ca in timpul avut la dispozitie, sa vizitam partea veche a orasului Bergamo, cum ii spun localnicii, ”citta alta”.

La iesirea din aeroport, putin spre dreapta gasim statia de autobuz catre Bergamo. Automatul de bilete nu functiona si noi am tras concluzia, odata cu alti calatori, ca vom lua biletul de la sofer. Cursa vine regulat, la 30 minute. Cu 2 minute inainte de urmatoarea cursa, am observat ca unele persoane au in mana ceva care aduce a bilet, ne-am agitat un pic si am aflat ca biletul costa 2 euro si se ia de la un ghiseu din aeroport, aflat foarte aproape de iesire. Prietena mea a dat fuga la ghiseu, intre timp a venit autobuzul, lumea s-a urcat foarte repede, asa ca m-am postat disperata cu bagajele la usa din fata, si dintr-un schimb de priviri si de gesturi, m-am inteles cu soferul si ne-a asteptat. A fost hazlie faza, pentru ca in urma cu 5 minute anuntasem telefonic familia de acasa, ca am aterizat, ca a fost ok si de acum incolo ne descurcam usor... iar noi tocmai era sa mai asteptam 30 minute in statie, din cauza unei banalitati.

Autobuzul merge pana sus, in orasul vechi, cu oprire si la gara din Bergamo, aflata in piata Marconi. Noi insa aveam cate 2 rucsaci in spate si trebuia sa-i depozitam undeva pentru a ne putea misca in voie, deci am coborat la gara, sa rezolvam problema. Gara nu dispune de acest serviciu, dar vis-a vis, chiar langa McDonalds, exista un spatiu destinat si organizat perfect, unde iti poti depozita bagajul in deplina siguranta. Se intra pe usa, se depun toate bagajele pe banda de scanat (ca la aeroport), se trece in incinta si se recupereaza bagajul, apoi depui surplusul intr-o casuta mai mare sau mai mica, de 4 sau 3 euro, pentru 24 ore. Bagi fisele, incui, iei cheia si gata. La intoarcere, intri, descui, recuperezi bagajul si pleci. Foarte ingenios. Noi am pus totul intr-o casuta mare, fara nici o problema. Detalii se gasesc pe acest site.

Apoi am pornit la pas, prin orasul nou, catre orasul vechi. Puteam lua din nou autobuzul, biletul avand valabilitate 90 minute, dar am conversat putin cu o domnisoara amabila si am inteles ca orasul vechi nu este departe, iar autobuzul face oricum un ocol din cauza manifestarilor culturale si distractive din centru, asa ca am ales varianta de mers pe jos, sa luam pulsul orasului la fata locului. Fiind duminica, pe strazi erau diverse targuri, cu tricotaje din casmir la oferte speciale, cu produse alimentare specifice pe zone, sau alte maruntisuri, gen bijuterii facute manual, pielarie, portelanuri. Lumea iesea in grupuri mari de la slujba de duminica, oamenii erau frumos imbracati, veseli si vorbareti. In 15 minute am ajuns la primul funicular, care te urca in orasul vechi. Mai multe grupuri de turisti straini, fiecare diferit, dupa vorba dupa port, formau o coada cam maricica. Asa ca ne-am continuat ascensiunea perpedes, admirand mai bine si mai pe indelete, peisajul Lombardiei si orasul dispus la poale. Dupa zidurile groase care aparau odinioara orasul, trecem pe sub poarta San Giacomo, apoi intram pe strazi inguste, pietruite, cu cladiri vechi si impunatoare, dar foarte bine intretinute, parca ne transpunem in alta epoca. Sunt o multime de magazine cu traditie, care vand vinuri alese, dulciuri si preparate de patiserie, cafenele in aer liber, restaurante elegante si porumbei la tot pasul. Din Piazza Vecchia, inima orasului vechi, se merge in Piazza del Duomo, se poate vizita Catedrala, basilica Santa Maria Maggiore, turnul civic, capela Colleoni. Exista si cateva muzee: Donizetti, Rocca, muzeul de arheologie, muzeul de stiinta, precum si Accademia Carrara, care adaposteste o colectie importanta de picturi in stil medieval, renascentist si baroque.

La ora pranzului, turistii au luat pauza de la vizitat si au acaparat terasele si cafenelele. Pastele, pizza, panini, toate defilau in graba catre clienti, asortate cu vin sau bere, apoi nelipsitul esspreso, tare de-ti sta inima in loc. In final, o inghetata „adevarata” incheie o masa pe cinste si iti da elanul pentru a continua periplul.

Din nord-estul orasului se poate urca cu al 2-lea funicular sau pe jos in 15 minute, catre satul Vigilio. Strada este ingusta si in panta, presarata cu vile luxoase, cu gradini magnifice. Printre vile, din loc in loc, peisajul te fura, se aude click-ul aparatelor foto, puse serios la munca. Satul este mic dar pitoresc, poti vizita (gratis) ruinele castelului, poti servi masa sau admira privelistea inconjuratoare, foarte darnica de-alftel in imagini memorabile.

Vremea a fost exceptionala, soarele incalzea atmosfera de toamna, asa ca am umblat prin acest orasel toata ziua, fara nici o graba, gustand atmosfera medievala.

In final am luat drumul inapoi spre gara si ne-am gandit sa prindem trenul de ora 16. Am marit ritmul de mers, desi eram cam stoarse de vlaga si ne dureau talpile de la stradutele pietruite, am recuperat bagajul intr-o clipita, si ajungem in gara, unde am dat peste un rand de toata frumusetea, atat la casa de bilete cat si la automat. Am renuntat la casa si ne-am asezat la automat, dar si aici a mers greu, nici altii nu stiau sa-l foloseasca prea bine, si cand ne vine randul, tastam destinatia, numarul de bilete, etc, si in final ne cere cardul... blocaj total. Cred ca puteam folosi unul din cardurile romanesti, dar pe moment am renuntat, mai erau 2 minute pana sa plece trenul, asa ca am luat bilete de la casa, pentru ora 17,00.

Acum iar aveam ceva timp de umplut, asa ca am traversat la terasa de vis-a-vis unde ne-am racorit cu o bere, ne-am tras sufletul si ne-am amuzat de intamplarile zilei.

Bergamo-Citta alta este un loc minunat, ar fii pacat sa nu-l vizitati, daca sunteti pe aproape.

Aici gasiti harta orasului Bergamo, orasul vechi incepand de la Stazione funicolare in sus.

---

VIZUALIZĂRI: 9250 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI