Din nou in insula Lefkada - a doua zi

TIPĂREȘTE

Dupa cum scriam in celalalt review, vezi impresii aici vezi impresii

in cea de-a doua zi de vacanta in insula Lefkada, ne-am hotarat sa mergem in sens invers, adica inspre nord, pentru ca ieri fussem in partea sudica si sud-vestica a insulei, noi fiind cazati in Kalamitsi, avand cazare aici vezi impresii

Am plecat de dimineata, imediat dupa micul dejun si prima oprire a fost in Agios Nichitas. Este un mic sat pitoresc, asezat intr-un golf cu o mare albastra si cristalina. Se afla la doar 12 km de capitala insulei Lefkada. De fapt, este intr-o vale, fiind inconjurata de munti inalti de cateva sute de metri, unde ici colo cate-un chiparos mai strapunge vazduhul.

Cand ajungi aici, vei fi obligat sa-ti lasi masina pe soseaua principala in parcare, deoarece accesul in sat nu este permis. Parcarea este gratuita si e mare, cat e satul de lung. Dar consider ca este incomod pentru cei care doresc sa se cazaze aici si sunt nevoiti sa-si duca bagajul o distanta mai mare in mana. De la bariera strada coboara usor si se termina in mare. De fapt, aceasta este singura strada principala. Cine a fost pe-acolo, poate isi mai aminteste de maslinul legendar, rasarit chiar in mijlocul drumului, la umbra caruia se opreste orice turist,sa se odihneasca si sa contemple pitorescul din jur.

Totul aici este zugravit in alb: casele, zidurile de piatra, si gardurile. Balcoanele caselor sunt din lemn. Feresterele caselor sunt albastre. Pe strada, pavaj din piatra veche. In loc de masina, la poarta omului, vezi cate-o barca. Totul foarte traditional. Atat de simplu si totusi…atat de frumos!

Asta este Grecia pe care o iubesc eu!

Aici si mesele simple de lemn, ale tavernelor, care ocupa spatiul, multe fiind asezate chiar pe strada, sunt tot albastre, majoritatea. Peste tot foarte multe ghivece de flori, atat in fata caselor sau a pensiunilor, cat si la ferestre.

Agios Nikitas, pe vremuri doar un fost sat de pescari, astazi ofera foarte multe locuri de cazare, in pensiuni, studiouri si hoteluri. Este la sosea si un Birou de informare turistica, chiar langa bariera care intrezice accesul auto pe soseaua principala. In ambele parti ale strazii principale, sunt cateva alei in panta, care te duc fiecare la alte spatii de cazare.

Plaja de la capatul strazii este mica, dar lata, cu nisip fin, iar intrarea in mare este foarte lina. Deci este preferata in general, de familiile cu copii. Si pe malul marii sunt cateva taverne, dar cele mai multe sunt insirate de-a lungul strazii principale, unde sunt si foarte multe mini-market-uri. Incercati sa comandati la taverne peste proaspat sau fructe de mare!

In afara de plaja aceasta, mai exista inca doua in partea stanga a soselei cand mergeti inspre capitala insulei, nu departe de sat,.Am vazut turisti si pe jos mergand acolo, cu umbrelele de soare in mana pana .

Mi-a placut aici, era acea forfota specifica diminetilor, cand lumea se indrepata spre plaja, cu mic cu mare, iar magazinele si restaurantele isi faceau aprovizionarea pentru ziua respectiva. Pe plaja, un tanar de la Eptanisos ne opreste si insista sa cumparam bilete cu 20 de euro pentru Croaziera 7 insule, cu plecare din Nidri. Suna tentant, pentru prietenii nostri, care acum erau pentru prima oara in Lekfada, dar si pentru noi, care mai fusesem de doua ori in aceasta excursie, dar cu alt vapor, vezi impresii aici vezi impresii

Dar mai aveam doar o zi de stat in insula si atatea in plan de vizitat! Asa ca am renuntat, cu un mare regret.

Dupa aceea ne-am intors, pentru ca scopul nostru pe ziua de azi era plaja, dar nu doream sa ramanem aici. Recomand acest sat pitoresc, pentru alegerea voastra de vacanta, pentru ca in ultimii ani a devenit o destinatie foarte populara de vacanta pentru turisti din toate tarile Europei. Ati retinut minusul-parcarea la sosea! In rest, numai de bine.

Milos Beach –sau plaja ascunsa!

In vacanta din 2009 am descoperit-o intamplator, cautand niste mori de vant. Pe atunci nu stiam de existenta ei, dar am ajuns la ea coborand ‘’fraudulos’’ o multime de trepte, printre vilele unui complex privat si cand am vazut-o de sus, va jur ca mi-a dat fiori! Mi se taiase respiratia, cat e de frumoasa, vazuta de sus. Simpla si frumoasa!

Farmecul ei consta in faptul ca este ascunsa, deci accesul nu este foarte usor. Si de data aceasta am vrut sa ajung sa o revad, dar coborand muntele, prin Agios Nikitas, dupa cum citisem aici, pe site.Dupa ce ne-am umplut rucsacul de apa, suc, bere, fructe si ceva de rontait, ne-am luat din masina cele necesare pentru plaja am pornit nerabdatori sa trecem muntele, drum nu mai lung de vreo jumate de ora.

Asadar, am ajuns la Taverna Poseidon, una dintre cele mai dragute din sat, asezata chiar pe strada principala, nu departe de maslinul din mijlocul strazii. In spatele ei sunt niste trepte de piatra pe care este o sageata si scris cu vopsea-Milos Beach. Atat!

Urcam treptele, trecem pe langa cateva studiouri si o pensiune mai frumusica, care are chiar si piscina, apoi drumul este pustiu, de fapt este doar o carare de munte, cu bune, cu rele. In general este un drum accidentat, dar este circulat de foarte multi turisti. Vegetatia este bogata, deci mergeam pe la umbra, nu prin soare. Multi chiparosi, maslini si cactusi. Intoarcem capul inapoi si vedem din nou marea. Am oprit sa ne fotografiem la un maslin foooarte batran, atat de mare incat nu am reusit sa-i cuprind tulpina in poza, veti vedea.

Ne-am continuat urcusul, printre boscheti, pe poteca care se tot ingusta pana am ajuns in varf si deja zaream marea! Un peisaj fabulos! Din acel unghi, de sus, toate fotografiile ies ca si cand ai fi intors aparatul pe diagonala, pentru ca in acea pozitie apare marea! O bucurie fara margini te cuprinde acolo, sus, care te face sa uiti de efortul pe care l-ai depus si de zgarieturile de pe picioare de la firele de iarba de pe marginea potecii.

Erau cativa oameni pe plaja si incet incet veneau salupele cu altii, din partea dreapta, de dupa stanca, unde era Agios Nikitas. Am retinut ca 5 euro costa un bilet ca sa vii la Milos din Agios Nikitas cu salupa. Coborarea a fost rapida, cam abrupt, dar ne-am descurcat. La baza muntelui, foarte mult nisip. Langa mare, mii si mii de pietricele nici, mari si albe, foarte bine slefuite de apa marii.

Multi turisti erau cu cortul. Altii isi facuse acolo intre stanci un fel de adapost cu umbra si stateau de mai multe zile acolo. Ziua mergeau pentru aprovizionare in sat si in rest plaja, baie si relax. In general acestia erau cei fara costum de baie, care alegeau, in general locuri un pic mai retrase, pentru ca plaja este foarte mare.

Dar repet, nu aveti de unde sa va cumaprati nimic de baut sau de mancare, nu sunt nici sezlonguri sau umbrele, nici toalete si nici macar cosuri de gunoi. Dar plaja este foarte curata, cine ajunge aici respecta aceasta creatie a naturii, prin gestul frumos de a lua la plecare in punga tot ce este de aruncat.

Plaja este foarte lunga si lata. Valurile au o culoare albastruie-verzuie. O baie in mare, la Milos Beach, este o experienta de neuitat! Nu o recomand familiilor cu copii, din cauza curentilor puternici si a nudistilor. Noi am ramas pana dupa pranz. A fost o zi de neuitat! Locul te cucereste prin frumusetea salbatica nascuta prin combinatia munte-mare. Cand soarele de iulie a devenit suparator, ne-am intors pe acelasi drum pe care am venit, am luat masina si ne-am intors in Kalamitsi, unde aveam cazarea, la Studio Panoramic View, unde am luat pranzul la restaurant, ne-am odihnit cam o ora, apoi am plecat inspre capitala, cu scopul de a vizita Manastirea Faneromeni.

Dar’’ socoteala de-acasa nu-i ca cea din targ’’. Pe drum, tot povestind si facand glume, din 10 ochi, cati aveam, nimeni nu a observat ca am trecut deja de manastire si deja eram in capitala! Nu ne prea place sa ne intoarcem din drum, nici macar pentru un loc sfant. Am amanat pentru ultima zi vizita la aceasta manastire, care stiam ca are si un muzeu foarte renumit.

Amuzanta situatia, dar am hotarat sa mergem atunci la cascada de langa Nidri, dar mai intai am facut o oprire la magazinul Lidl, ca tot ne-a aparut in drum.

Cascada Dimossari- se afla la marginea orasului Nidri si la 4 km de satul Rahi. Nu doar cascada in sine este frumoasa, ci si drumul pana la ea, care de cand parasesti soseaua principala si pana ajungi, trece printre gradinile de lamai si portocali ale localnicilor. Unele aveau garduri, altele nu. Este impresionant sa vezi pomi incarcati de fructe si pe jos picate tot atatea! Si ce frumos mirosea!

Masina am lasat-o la baza muntelui, intr-o parcare. Fara plata! De acolo mai aveam cam jumatate de km, pana la cascada. Mai este un restaurant, unde se poate servi orice. Dupa aceea drumul e usor, nu urci, doar mergi la pas, pe o poteca pietruita, cu balustrade de lemn. Ne intalneam cu multi turisti care veneau din sens opus. Ajungem la o zona, cu o ingramadire de pietre imense, prin care abia este loc sa te strecori, ca un fel de trecatoare. In rest, doar stanci inalte si umbra.

Zarim deja cascada si auzim fosnetul apei in cadere! Apa se varsa intr-un fel de defileu, cu stanci mari si albe. Cativa curajosi faceau si baie! Ca sa ajungem pana sus, la ea, am urcat o serie de trepte care erau pline de apa. Dupa ce am admirat-o, a urmat bineinteles, ‘’sedinta foto’’! Cascada nu era atat de mare cum era in aprilie, in urma cu doi ani, probabil din cauza caldurii si a lipsei de precipitatii, apele i-au mai scazut.

E frumoasa nu doar cascada, ci si stancile albe printre care curge valul de ape, dar si vegetatia din jurul ei! La intoarcere ne-am oprit in zona tavernei, la un chiosc, de unde ne-am cumparat miere de albine facuta din portocale si ulei de masline.

Nidri-am lasat intentionat acest oras pentru incheierea acestei zile deosebit de frumoase. O seara in Nidri, era pentru mine o alta dorinta, dar nu ma gandeam doar la mine, ci si la prietenii cu care venisem si vroaim sa le aratam ca Lefkada nu este doar o intindere de nisip, ape albastre si cristaline, munte de 1000 de metri, serpentine gen Transfagarasan, magari si capre, sau babute in port traditional, stand la strada si uitandu-se dupa turisti!

Doream sa le arat in primul rand portul, cu yachturile luxoase, sa le arat vaporasele cu care se pleaca in Croaziera 7 insule, mai ales pe cel rosu! Sa facem poze langa statuia marelui armator grec Aristotelis Onassis, din port, cu ajutorul caruia din anul 1963 insula adevenit cunoscuta si vizitata de multi turisti din intreaga Europa, deoarece atunci el a devenit proprietarul insulei invecinate Skorpios.

Nidri este asezat in partea de est a insulei, la 21 de km de capitala insulei si tot la atatia km departare de portul Vassiliki. Este foarte aproape de tarmul vestic al continentului grecesc. De aici, se zaresc o multime de insule mici si mari, ca un adevarat arhipelag. Este o placere sa te asezi pe una din bancile de pe faleza si sa-ti lasi ochii sa se bucure de tot ce vezi in larg! In urma cu doi ani, de aici am cumparat o seara greceasca in insula invecinata-Meganisi, despre care am povestit aici vezi impresii

Masina o lasasem intr-o parcare noua, din capatul sudic al falezei, dincolo de locul de unde vin si pleaca fery-boat-urile pentru insula Meganisi, deoarece pe strada principala s-au schimbat lucrurile, fata din 2009, in sensul ca circulatia masinilor este permisa doar pana intr-un anumit punct, deviindu-se pe o strada paralela, care te duce fix in parcarea de care va povesteam. Nu mai retin cat am platit.

Nu ne-am saturat de plimbare prin port. Era o atmosfera faina, de vacanta, era glomerat, era viata! Dupa Lefkas - capitala insulei, al doilea oras ca marime ar fi Nidri. Aici as recomanda sa se cazeze cei care doresc o viata activa de noapte. In sezonul de vara cluburile si discotecile sunt deschise pana in zori.

Nidri are o varietate de restaurante si baruri, pentru toate gusturile, atat cu specific grecesc, cat si italianesc, sau englezesc. Va recomand, daca ajungeti pe aici, un restaurant pe faleza, cu fata la mare, Restaurantul Mandarinos, despre care am povestit aici vezi impresii

In capatul Nordic este plaja, in mici golfuri. Apa este linistita, fara curenti, ca cea din vest, dar nu are acea culoare deosebit de albastra. Dupa ce am incheiat plimbarea pe faleza, am plecat la cumparaturi, pe strada principala, care este prima strada paralela de langa mare. Aici magazinele sunt deschise pana la miezul noptii, deoarece sunt multi turisti.

Dupa ce am servit cate o baklava deosebit de delicioasa, ne-am cumparat cateva suveniruri si ne-am indreptat catre parcare, deoarece chiar era miezul noptii!

A fost o zi plina si chiar daca a fost un pic obositoare, eram fericiti ca am reusit sa innotam si sa facem si plaja la Milos Beach, sa urcam la Cascada Dimossari si seara sa ne-o petrecem intr-un loc boem, cum as descrie orasul Nidri, cu alte cuvinte.

Urma ultima zi.

---

VIZUALIZĂRI: 6666 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI