Madame Tussaud's - muzeul figurilor de ceară din Amsterdam

TIPĂREȘTE

Vizita de anul acesta la Amsterdam mi-a readus în minte periplul de acum doi ani și ceva, când am vizitat unul dintre celebrele muzee ale lumii, Madame Tussaud's, muzeul figurilor de ceară. Sigur că, fiind româncă păduri cutreieram prin țară, nici nu visam să ajung în afară, adică aveam așteptări mari, deja sublimasem muzeul la un nivel la care el nu o să ajungă niciodată. Din aprilie 2007, grupul Tussaud a fost preluat de grupul englez Merlin Entertainments, care a devenit, astfel, al doilea mare operator de parcuri de divertisment din lume. După modelul londonez, au mai fost inaugurate succesiv 12 muzee la New York, Amsterdam, Bangkok, Berlin, Hong Kong, Shanghai, New York, Las Vegas, Hollywood, Washington, D. C., Sydney, cele mai recente fiind, în primăvara lui 2011, Viena și Blackpool.

Am preferat vizita acestuia la Amsterdam, în locul celui de la Londra sau Paris, pentru că, sejurul în celelalte capitale europene a fost destul de scurt și altele erau obiectivele care mă atrageau, plus că prețul biletului la Amsterdam era mai mic, în jur de 20 euro, în care intra și o broșură de prezentare. Pe site-ul oficial al muzeului (www.madame-tussauds.com) puteți găsi noile prețuri și variantele combinate de vizitare, împreună cu Dungeonul, sau croazieră pe canale, călătorie cu bus-ul turistic, pachete pentru familie etc.

Amsterdam Dungeon, care aparține aceluiași grup englez, este situat pe strada dintre Dam Square și Gara Centrală, eu nu l-am vizitat nici atunci și nici acum, cu o coadă permanentă la intrare. Este un loc în care istoria este prezentată interactiv, cu actori live, efecte speciale și alte grozăvenii, legate de morți, răniți, sânge și altele de același gen. Anul acesta când am trecut pe lângă el, erau în stradă câțiva dintre actorii horror, îmbrăcați în costume de epocă. O țărancă medievală cu ochii de decedată proaspăt, ne-a însoțit, în tăcere, câțiva metri și ne tot arunca o privire gen zombie, având o față cadaverică. M-a cam speriat fata, și, în orice caz, nu am simțit nevoia neapărată să intru, deși se înghesuiau mulți, de toate vârstele.

Dar să revenim la Madame Tussaud's, unde acum doi ani am stat la o coadă de aproape jumătate de oră, coadă pe care am observat-o și anul acesta, doar că părea mai mică. Orele de intrare standard sunt între 10.00 și 17.30, tipic pentru Olanda, dar vara se prelungesc până la 20.30, cu unele excepții care le găsiți pe site. Nu știam exact la ce să mă aștept când am intrat, însă s-au străduit să-și prezinte creațiile într-o oarecare coerență, grupând figurile pe săli sau zone, într-o cronologie (care se întinde pe mai mult de două secole) și un registru tematic după cum urmează:

1. desigur, olandezi celebri precum Heineken;

2. apoi figuri regale: prințesa Diana, reginele Beatrix și Wilhelmina ale Olandei;

3. cântăreți: Tina Turner, Bon Jovi, Elvis, Madonna, Beyonce, Britney Spears etc. ;

4. liderii lumii, printre care Martin Luther King, Dalai Lama, Papa Ioan Paul al II-lea, Vladimir Putin;

5. actori: Brad Pitt şi Angelina Jolie, Julia Roberts, Tom Cruise, Marilyn Monroe, Charlie Chaplin, Jeniffer Lopez etc.

6. figuri culturale: Madame Tussaud, Albert Einstein, Mona Lisa etc. ;

7. sportivi: Ronaldinho, David Beckham, Lance Armstrong etc.

Se intră pe grupuri, adică se așteaptă un număr de vizitatori apoi e cale liberă. Prima sală este în semiîntuneric, apoi se aude în difuzor o scurtă incursiune în istoria Olandei și a eforturilor sale de a cuceri orice bucată de pământ de sub ape. Prima impresie e favorabilă, sunetul combinat cu efectele de lumină ne-au captat întreaga atenție. Dar apoi, în zonele tematice, sunetul a fost înlocuit de panourile descriptive iar tot ce aveai de făcut era să te plimbi de capul tău, făcând poze cu cine vroiai și citind diverse lucruri biografice despre viața și cariera preferaților tăi. În legătură cu figurile, ce pot să spun, unele sunt foarte reușite, altele mai puțin, de aceea, pe măsură ce înaintezi și vezi tot mai multe, interesul începe să se mai estompeze, devii tot mai selectiv până când constați că este interesant, dar nu chiar așa pe cât te-ai fi așteptat. De reținut este că toate au păr natural, de aceea necesită spălare și aranjare regulată.

Există și o cameră a ororilor, cu o istorie de peste 200 de ani, al cărei concept pleacă de la Peștera marilor hoți a dr. Curtius, mentorul ei. Aici, din nou, sunt efecte speciale de lumină și sunet, cu diverse personaje care se vor înspăimântătoare, probabil precursoarele Dunjeonului sau a tunelului groazei.

Toate aceste săli se întind pe câteva etaje, ultimul având o fereastră rotundă, ca un hublou mare, care dă exact în Dam Square, cu o priveliște superbă asupra pieței și a clădirilor din jur. În dreptul ei era o figurină cu o pălărie și blaniță, pe care le puteai lua să pozezi în manechin, ceea ce am și făcut, nu mai comentez acum ce a ieșit...

La ieșire te așteaptă corabia piraților, cu Johnnny Depp, Orlando Bloom și Keira Knightley, așa cum arătau ei la filmările pentru cufărul omului mort, trecerea prin această zonă fiind însoțită, de asemenea, de efecte speciale.

În broșura primită la intrare este prezentat și un scurt istoric al muzeului. Până îl veți citi live, permiteți-mi să vă povestesc eu câte ceva, ca să vă stârnesc interesul: astfel, aflăm că Marie Grosholtz, s-a născut în 1761, la două luni de la moartea tatălui său în război. A crescut în casa unui doctor parizian, unde mama ei era menajeră. De la acel doctor, Philippe Curtius, care avea o expoziție de lucrări din ceară, învață arta modelării, expoziție pe care o moștenește mai târziu. În 1795 se căsătorește cu Francois Tussaud iar în 1802, părăsește Parisul dar și pe soțul ei și organizează un tur de expunere a lucrărilor în Anglia, unde exista un interes crescut al publicului pentru celebrități. Revoluția franceză o prinde în închisoare cu viitoarea împărăteasă a Franței. Este forțată să-și arate loialitatea față de noua ordine făcând măști mortuare celor executați. Astfel măștile după capul regelui și cel al reginei Marie Antoinette vor deveni unele dintre cele mai importante lucrări ale sale. În 1835, după 33 ani de turnee, își găsește un loc permanent de expunere la Londra. În 1850 se stinge din viață iar afacerea este preluată de rudele sale și dezvoltată continuu. Muzeul a rezitat unui incendiu în 1925, unui cutremur în 1931 și unei bombe care a aterizat în el, în 1940. În Amsterdam grupul Tussaud ajunge în 1970 iar în 1991 stabilește locul muzeului în Dam Square.

De reținut este că muzeul se îmbogățește permanent cu figuri noi, pentru a ține pasul cu personajele reale din viața politică, artistică, științifică etc., și este posibil ca de la an la an să fie modificări semnificative în tematica sălilor sau a zonelor pe care le-am descris.

Când am ieșit, am avut senzația că am văzut un kitch, sigur, unul mare și unic, prin specificul său. M-a captivat mai mult istoria lui și documentarele care prezintă modalitatea de realizare a figurilor de ceară, decât muzeul în sine. Dar, totuși, nu trebuie ratat, pentru că lucrările sunt o formă de artă, implică multă muncă și îți crează, pentru o clipă, iluzia că ești atât de aproape de personalitățile lumii încât poți face ce vrei!

---

VIZUALIZĂRI: 7202 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI