Shopping si Revelion la Milano

TIPĂREȘTE

“Shopping la Milano” este o sintagma atat de des auzita! Pana sa ajung si eu in acel oras, mi se parea o fita (fitza!) de prost-gust, pentru ca o auzeam mereu din gura unor “piti” (adica, pardon! , pitzi). Gandeam: ”Dar ce, draguta (dragutza!), “toalele” (tzoalele!) de la “Mall-ul” autohton nu sunt suficient de “fashionable” pentru nasucul tau??? ”

Dar, cand am poposit prima data pe pamant italian, s-a intamplat sa fie chiar la Milano. Si am reusit sa le dau dreptate acelor “fete”!!! Am ajuns pe 28 dec. si, pentru ca era sfarsit de decembrie, era frig. Dar un frig din acela, de “crapa pietrele”!!! Bineinteles ca intai am vizitat ce era mai important acolo.

Nu vreau sa intru in amanunte despre obiectivele turistice, pentru ca au facut-o suficient inaintea mea, “colegii de condei” de pe AFA. Dar, pentru ca intr-o zi nu am avut chef sa asteptam tramvaiul cu care parcurgeam cele cateva statii pana in centru, am luat-o “la pas” pentru a cunoaste mai indeaproape orasul, cu stradute, cu case inghesuite sau, dimpotriva, cu curti si terase pline de verdeata, desi era iarna! , cu bistrouri, cafenele, magazinase. Intotdeauna am sustinut ca nu poti cunoaste “viata” unei localiatati privind-o prin geamul autocarului, autobuzului sau tramvaiului.

Asa am descoperit si noi ca “shopping la Milano” nu-i o “fitza”! Am intrat in magazinase pe Via Torino si am descoperit ca-mi pot lua o genta de piele intoarsa (am pasiune pentru acest gen de piele), doar cu... 15 E! Am luat una neagra. Mi-a placut modelul si as fi luat si pe maro, dar am renuntat, pentru ca nu avea ata tighelelor in culoare contrastanta, ci tot maro (!!!). Nici nu apucasem bine sa fac “shopping la Milano”, ca deja ma apucasera “fitzele”!!! Mi-ar fi placut si alte genti, aproape tot atat de ieftine, dar am zis ca o sa le iau in alta zi, pentru ca era pe drumul de ducere in centru si nu aveam chef sa car sacose cu cumparaturi. N-am mai avut timp sa ma intorc!

Apoi, am intrat intr-un magazin Terranova, pt ca fii-mea de 16 ani, pe vremea aceea, era “fan” al acestui brand. I-am luat o pereche de “raiatzi” cu 9.90 E, o geanta cu acelasi pret si o jacheta lunga si groasa, cu gluga, cu 18 E. Si iata ca, de unde credeam ca nu o sa cumpar nimic de la Milano, am inceput sa tot adunam plase cu cumparaturi. Dintr-un magazinas, aproape de Dom, sotul mi-a cumparat un “Diorissimo”, care a fost insotit de o multime de alte mostre de apa de toaleta de la branduri cunoscute. Pretul lui, sub cel din tara.

De fapt, trebuie sa va spun si voua ca intotdeauna imi iau parfumurile din “afara” pentru doua considerente: 1) sunt mai ieftine decat in tara si 2) am garantia ca sunt originale. Bineinteles ca le iau din magazin, nu de la cei care umbla si la ei, ca si la noi, cu ele pe strada si iti spun tot felul de povesti ca sa le cumperi. Asta dupa ce, acum cativa ani, am cumparat de aici, de la un magazin cunoscut, un parfum care, desi avea holograma, semn ca nu-i contrafacut, nu prea mirosea ca cel original cu care ma dadeam de ani de zile! In fine, am ajuns iar in Piata Domului.

Am traversat in partea opusa lui, unde pe o starduta pietonala, gen Lipscani, cred ca Via Mercante se numea, era o “Piata de Craciun”, pentru ca tocmai trecuse acesta sarbatoare crestina si ei isi strang tarabele dupa Revelion. Am gasit acolo tot felul de marfa. Genti, incaltaminte, podoabe din pietre semipretioase, din argint, din tinichea sau plastic. Tabloase pictate de pictorasi in devenire, obiecte de lemn mestesugite de italienii care isi pastreaza traditiile. Am cumparat si eu un set de cutii rotunde din lemn de Barsa, un lemn usor. De pe la magazinasele din zona sotul meu si-a cumparat niste pantaloni de care a fost foarte incantat si un CD original, la un pret mult sub cel din tara! Tot de acolo mi-am luat multe reviste ce te ajuta sa decorezi obiecte cu “tehnica decoupage”. Puteam sa-mi iau inca doua genti cu banii dati pe ele, dar in tara nu gasesc asa ceva. Oricum, nu am cumparat foarte multe lucruri, pentru ca, eu cand merg intr-un oras, vreau sa-l vizitez, nu sa pierd timpul prin magazine si sa fac cumparaturi. Dar, contrar celorlalti barbati, al meu este ahtiat dupa shopping! Deci, datorita lui am facut “shopping la Milano”.

Dar, timpul trece repede. A venit Revelionul. Dintre cele cateva variante: sa ramanem acasa, impreuna cu gazdele noastre, sa mergem acolo unde mai sarbatoreau si altii din grupul cu care venisem sau sa-l facem in centru, pe strada, am ales ultima varianta. Pe vremea aceea aveam la activ cateva Revelioane facute in Piata Revolutiei sau la Inter, alaturi de Holograf, Loredana, Directia 5 si alte “trupe” en-vogue. Aveam in minte Revelionul facut in Piata Millenium” din Budapesta unde am admirat, timp de 20-30 de minute cel mai frumos spectacol pirotehnic vazut vreodata de noi. Deci, am ales Revelionul in Piata Domului. Proasta alegere! Au sosit acolo toti emigrantii care traiesc in Milano si ceva turisti, asa ca noi. Intr-un colt al pietei era o scena unde au cantat ceva trupe slabute rau. Iar, surpriza- surprizelor!!! La miezul noptii, cand asteptam ca cerul sa fie o feerie de arificii... NIMIC!!! Undeva, in departare, poate pe la marginea orasului, se zareau ceva arificii. Dar in centru, ioc! Am baut sampania cumparata dinainte pentru acest eveniment, ne-am mai invartit putin si am plecat acasa, unde, conform obiceiului in Occident, gazdele deja dormeau, cand am ajuns noi. Acum trebuie sa-i lamuresc pe cei care nu stiu acest lucru. Pentru occidentali cea mai mare sarbatoare e Craciunul. Timp de trei zile o tin numai in petreceri. Atunci se reuneste familia, vin prietenii, in alta zi te duci tu la rude sau prieteni. Deci, ei atunci petrec. Revelionul pentru ei e doar o mica petrecere, la cumpana dintre ani. Sunt deja obositi de la Craciun. Deci, incep masa pe la 7 seara, cu mancaruri usoare (ei au mare grija sa nu consume mancaruri indigeste, caci tin la sanatate, fiindca si pe ei ii costa medicii foarte mult!). Totul la ei se face cu cumpatare. Nu cu zgarcenie, cum ar zice unii! Deci, la miezul noptii deja masa e terminata. Se ciocnesc cupele cu sampanie, se fac urarile cuvenite si... acasa! Cel mult se mai serveste tortul, daca nu s-a facut asta putin inainte de ora 12. Se duc acasa si se odihnesc, ca nu vor sa inceapa anul obositi. Ei pe 2 ian. merg la serviciu. La noi aceste obiceiuri asa erau, dar s-au schimbat in timpul comunistilor. Atunci, pentru ca nu aveai voie sa sarbatoresti Craciunul, o faceai de Revelion cu petrecere in toata regula, pana la 5 cand “jucai Perinita”, deci toata noaptea. Apoi, pentru ca mai ramanea mancare si bautura si pentru ca e si Sf. Vasile, o luai de la capat pe 1 si continuai pana pe 2, de apoi te duceai obosit la serviciu pe 3 ianuarie. Si, obiceiurile astea nesanatosea ni le-am pastrat si acum.

Dar sa ne intoarcem la Milano. Pe 1 am plecat, cu regretul ca nu-mi luasem si geanta maro. Dar, ajungand pe 2 la Viena, cand ma plimbam prin centru, ce geanta vad eu??? Geanta mea! 29E!!! “Bai, astia sunt in alta lume! ” mi-am zis atunci, suparata ca pretul era de doua ori mai mare. Dar, ajung la Bucuresti. Merg cu fiica mea la Terranova, intr-o zi. Ce gasim? Pantalonii pe care si-i luase din Milano! Pret? Dublu decat acolo! Nu mai spun ca geanta si jacheta ca acolo nu se gaseau aici, dar, comparand preturile si la alte obiecte vestimentare vazute acolo, totul era la dublu!!! Or fi romanii mai bogati ca italienii?!?!?!!!... Intr-o dimineata, intr-o vitrina a unui magazinas din apropiere de Unirii, am vazut geanta mea maro! Ramasesem cu regretul ca nu mi-am luat-o la Milano! Am intrat plina de "avant si elan”, hotarata sa mi-o iau! Pretul? 190 lei. A mea, la vremea respectiva cand euro era doar vreo 3 lei, costase in jur de 50 de lei. Am iesit dezamagita din magazin. Am vazut-o apoi, la Leonardo cu 150 lei. Dar, cel mai tare pret l-am vazut in Pasajul Universitatii, 250lei!!! Intamplator o aveam la mine. Eram impreuna cu prietena mea si am murit de curiozitate sa vedem ce are in plus fata de a mea. Am cerut-o din raft si am examinat-o in amanuntime. NIMIC DEOSEBIT! Doar pretul! De 5 ori mai mare decat am dat eu pe ea la Milano. Dupa zece zile, trecand pe acolo, nu am mai vazut-o. Se cumparase. La ACEL pret!!!

Si atunci te intrebi: “ De ce n-ai face “shopping la Milano? Daca vrei sa innoiesti garderoba ta si a familiei, zic ca merita sa-ti gasesti din timp un zbor ieftin spre Milano (fie cu o companie de linie, luat biletul cu multe luni inainte, fie cu una low cost, desi atunci trebuie sa faci bine calculele, ca la low cost nu ai dreptul la prea mult bagaj).

In perioada sarbatorilor sunt mari reduceri, nu ca la noi cand totul se scumpeste. Deci, acum am ajuns sa recomand si eu si sa imi doresc sa am timp sa pot sa mai fac “shopping la Milano”. Si, credeti-ma, nu am devenit, intre timp, o “pitzi”!

---

VIZUALIZĂRI: 9635 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI