Castelul si parcul Osaka - locatii de neuitat

TIPĂREȘTE

In ultima noastra zi de vizita in Japonia, desi nu-l mai aveam ca ghid pe partenerul nostru japonez, ne-am hotarat totusi, sa luam trenul si sa ne descurcam singuri, singurei ca doi romani in Japonia si sa nu ratam vizitarea celui mai renumit obiectiv al Osakai, respectiv castelul Osaka, unde au avut loc si filmarile faimosului Shogun, cu Richard Chamberlain.

Cu pliantul castelului intr-o mana si cu harta trenului in cealalta mana, am plecat direct la gara Shin Osaka Station. Am coborat nerabdatori in gara Osaka-jo-koen s-apoi usurel am luat-o la pas catre castel. Ce sa va spun? Incredibil dar adevarat! In partea dreapta se inaltau impunatoare modernele cladiri uriase, inalte, futuriste ale orasului nou Osaka, zgarie norii cum s-ar spune, iar imediat in stanga deja se vedea imensul parc, o adevarata oaza uriasa de verdeata, ce ascundea vechea Osaka, cu misteriosul castel, dar si frumuseti nebanuite ce aveam sa le descoperim pe parcursul plimbarii noastre. Inainte sa intram in parc, pe o alee pavata, un grup de tineri cantau frumos la chitara, in timp ce sustinatorii ii admirau stand pe niste paturele, puse direct pe pavele. Sa nu va mirati, ca la ei, la cata curatenie exista, poti sta linistit direct pe jos, fara a-ti murdari hainele. Nu mai vorbesc de spatiile verzi, in parcuri, pe iarba, unde erau o multime de localnici sau turisti care se odihneau si citeau linistiti sau chiar serveau ceva de mancare, fara a lasa o firimitura in urma lor, caci de hartii sau peturi nici nu se punea problema.

Pana si pisicile in Osaka erau extrem de calme si linistite, stand tacticoase la soare, nepasatoare si nestingherite de soaptele turistilor care incercau sa le ademeneasca cu ceva mancare, pentru a reusi sa le mangaie.

In drumul nostru pana la castel am mai zarit un mic stadion, unde tineri japonezi jucau baseball, pe alei altii se plimbau cu bicicletele, iar intr-un alt spatiu special amenajat alti pasionati se jucau cu masinute si camioane teleghidate sau elicoptere si avioane cu radio comanda. Usor, usor au inceput sa se zareasca zidurile foarte inalte ale castelului, adevarate fortarete ce-l inconjoara, dorindu-ne cat mai repede s-ajungem acolo sus, sa-i aflam misterul. Cand l-am zarit in toata maretia lui, asa inalt si impunator, am realizat intr-adevar ca acest castel merita sa fie apreciat ca una din cele mai mari atractii ale orasului Osaka.

Dar hai sa va povestesc putin si despre legenda misterioasa a castelului Osaka, pe care am aflat-o si eu documentandu-ma foarte atent.

Istoria tumultoasa a acestui vestit castel incepe in anul 1496, cand un calugar al unei secte budiste ridica o manastire in acel loc, tranformand-o ulterior intr-un templu budist. Dar in 1580, shogunul Oda Nobunaga asediaza acest templu, urmand apoi sa-l distruga complet.

Efectiv, constructia castelului incepe in anul 1583, cand Toyotomi Hideyoshi preia controlul politic si hotaraste ca acea constructie sa devina resedinta permanenta pentru autoritatile Japoniei.

Dupa ridicarea si finalizarea constructiei castelului, Hideyoshi moare, controlul puterii revenind asupra fiului sau, Hideyori. Dar linistea castelului va fi zdruncinata din temelii de catre un alt shogun, Tokugawa, care in 1620 asediaza castelul, iar clanul Toyotomi dispare, Hideyori facandu-si seppuku. Castelul va fi din nou reconstruit si fortificat din temelii, dar un alt dezastru se abate asupra lui in 1665, cand turnul principal este distrus datorita unor calamitati ale naturii. Abia in 1843, dupa o perioada in care castelul este lasat uitarii, se incepe din nou renovarea acestuia, cu bani adunati de la oamenii din imprejurimi. De acum inainte castelul va fi folosit ca si cazarma pentru armata, avand un rol foarte important, ca baza de control a partii de vest a Japoniei.

Structurile de aparare ale castelului sunt ridicate pe niste fundatii din piatra, cu ziduri foarte solide si foarte inalte, ca adevarate scuturi de protectie ce inconjoara castelul

Actuala cladire a castelului, construita din fier si beton, dateaza practic din anul 1931 si este una din putinele cladiri ce au supravietuit raidurilor aeriene din timpul razboiului. Ultima restaurare a castelului a fost facuta destul de curand, in anul 1997 si practic, se spune ca doar alura exterioara a vechiului castel se mai pastreaza, actualul castel Osaka fiind doar o reproducere din beton a originalului din perioada Edo.

Daca exteriorul a ramas foarte fidel originalului, in schimb interiorul castelului nu mai seamana deloc cu un castel japonez, ci el are mai degraba aerul unui muzeu modern, avand construit si un lift, pentru a usura urcarea celor 8 etaje.

Inca de la intrarea in castelul Osaka, desi era o mare de vizitatori prezenta in holul principal de la intrare, ordinea si disciplina m-a frapat din prima clipa. Asa cum ii vazusem incolonati in gara, asteptand trenul, unul in spatele celuilalt, asa erau de ordonati si la casa de bilete, magazinul de suveniruri, dar si la asteptarea ascensorului.

Acesta mergea pana la etajul al 5 lea, dupa care, inca 3 etaje le parcurgeai pe scari. Dar nu la gramada. Iarasi totul foarte calculat si ordonat: o scara ingusta strict numai pentru urcare pe o latura a fiecarui etaj si o scara pentru coborare pe alta latura diametral opusa. Sub nici o forma nu puteai sa te abati regulilor strict impuse si foarte precise.

La un moment dat am incercat noi sa fentam si sa coboram pe scara de urcare, caci ne era mai la-ndemana. Ha! Ti-ai gasit: din senin m-am trezit cu o doamna in uniforma ce ma batea politicos pe umar si-mi arata o pancarta pe care scria ,,ONLY UP’’. S-apoi cu o amabilitate tipic japoneza, a inceput sa ne explice intr-o engleza prin semne cum se ajunge la scara ,,ONLY DOWN’’. Deci … la ei ori e alba ori e neagra, nu exista nici un fel de compromis. Daca astea-s regulile trebuie sa le respecti cu strictete.

Dar sa va povestesc in cateva cuvinte cam ce-am vazut in interiorul castelului, acum, un frumos muzeu modern, ce pastreaza multe amintiri despre istoria zbuciumata si tumultoasa din perioada shogunilor Toyotomi si Tokugawa.

La primul etaj exista magazinul de suveniruri al muzeului, un stand cu reviste, pliante si harti care ti se ofera gratuit, foarte utile pentru a-ti forma o parere in ceea ce-i mai important de vizitat. De asemenea, este si un mic cinematograf unde sunt prezentate filmulete cu legenda misteriosului castel Osaka, precum si o serie de 5 episoade din istoria perioadei shogunului Hideyoshi Toyotomi, cu subtitrare in japoneza, engleza, chineza si coreana.

La etajul al 2 lea sunt prezentate diferite fotografii cu reproduceri ale castelului, intercalate cu povestea pe scurt a istoriei castelului Osaka dupa regimul Tokugawa.

Partea impresionanata de la acest etaj o constituie 2 statuete imense aurii, reprezentand reproduceri la scara mare a legendarului delfin cu cap si solzi de peste sau pestele urias cu coada de delfin :), numit shachi, precum si a tigrului ghemuit, ce parca sta la panda, numit fusetora. Acesti delfini aurii aveam sa-i mai intalnesc si la ultimul etaj, tronand impunatori acolo sus, pe colturile acoperisului castelului.

Langa vitrina cu cele 2 statui aurii puteai sa te fotografiezi, dar numai in conditiile in care foloseai doar recuzita castelului si te costumai cu armura, casca si sabie, daca erai baiat sau chimono, daca erai fata. O astfel de fotografie costa 300 yeni.

La etajul al 3 lea este prezentata pe scurt istoria castelului Osaka atat in perioada shogunului Toyotomi cat si a lui Tokugawa.

Ce m-a frapat indeosebi la etajul 3 a fost camera servirii ceaiului in totalitate aurita. Scrierile spun ca Toyotomi Hideyoshi a fost absolut fascinat cu aur, ordonand ca aurul sa fie aplicat la mobilier, arme, armuri, precum si in exteriorul turnului principal, la acoperis, unde o sa observati in poze cei 2 delfini aurii. Pasiunea lui a dus inclusiv la amenajarea unei camere de servit ceaiul, in care pe langa ustensilele de servit ceaiul care erau cu totul din aur si peretii, stalpii si tavanul erau aurite.

La etajul al 4 lea este prezentata o adevarata expozitie a lui Hideyoshi Toyotomi si perioada lui istorica. Exista un perete plin cu vitrine in care sunt expuse adevarate colectii de: armuri si arme, in special sabii, precum si o mare varietate de modele de casti si coifuri ce se purtau in acea perioada. Intr-un colt al salii de la acest etaj este si o mare si impunatoare statuie din lemn a lui Hideyoshi Toyotomi. Ce m-a impresionat sa descopar tot acolo a fost un poem de adio, compus si scris chiar de acest vestit shogun.

La etajul al 5 lea se poate vedea in miniatura o intreaga armata de soldati si soldatei, extraordinar de expresiv lucrati, ce reprezinta scene din marele razboi din Osaka din anul 1615. La fel, aceleasi scene din razboi sunt ilustrate si pe niste paravane pliante, executate manual (din cate-am inteles), in care culorile sunt foarte vii, iar expresiile fetelor foarte sugestive. De asemenea, la acest etaj ne-au captat atentia si hologramele 3D. La un moment dat, din niste cutii intunecate ce se aprindeau rand pe rand, cu ajutorul unor decoruri in miniatura si a acestor holograme 3D, erau proiectate momente importante ale bataliei.

La etajul al 7 lea este prezentata viata lui Hideyoshi Toyotomi, primul shogun care a construit castelul Osaka, pe ruinele unui templu budist. Exista o diorama in miniatura ce ilustreaza 19 scene din viata lui Hideyoshi, iar pe un alt perete este practic expus un intreg arbore genealogic al acestui shogun.

Daca dupa 3 etaje de urcat pe scari si privit la atatia pereti tapetati cu atatea harti, panouri, pliante, scrieri, batalii, soldatei, la un moment dat simti ca deja te-ai saturat pana in gat de istoria tumultoasa a castelului si-n special de renumitul Hideyoshi Toyotomi, nu dispera. Acum vine partea care merita, zic eu, fiecare yenisor platit pe biletul de intrare.

La etajul al 8 lea este puntea de observatie a intregului oras, de unde se poate privi de jur imprejur toata magnifica panorama a Osakai, la o distanta de 50 metri deasupra solului. Acolo sus, simti intr-adevar ca a meritat efortul sa te cocoti atatea etaje, pentru a descoperi o priveliste absolut incantatoare asupra orasului Osaka, un peisaj unic atat prin aspectul sau, cat si prin faptul ca de acolo, din acel observator, cu mult timp in urma, shogunii isi admirau tara.

Si la acest ultim etaj exista un mic magazin de suveniruri, de unde-ti poti achzitiona: de la magneti, brelocuri, insigne, pana la tablouri in miniatura cu diferite scene din razboi sau imagini ale castelului Osaka.

Din magazin se iese pe acel balcon-platforma de observare, unde, poti admira orasul de pe toate cele 4 laturi ale sale. Mi-a placut ca existau panouri tridimensionale pe fiecare latura, unde erau fotografiate toate obiectivele, cu denumire si-n japoneza si-n engleza, de puteai descoperi cu usurinta despre ce cladire este vorba.

Nu-mi puteam inchipui cum lang-o cladire de sute de ani, intr-un imens parc plin de verdeata, pot exista, relativ aproape, atatea cladiri uriase moderne, atatia zgarie nori. Incredibil dar adevarat!

Uite cum la ei se poate pastra si conserva ,,vechiul’’ inedit, atat de-aproape de ,,nou’’, fara a le stirbi valoarea deopotriva.

,,Paravanul'', sa-i zic asa, dintre vechi si nou era practic parcul Osaka, plin de gradini de pruni si ciresi. Fabulos, frumos, superb ce pot sa va zic! Greu de explicat in cuvinte frumusetea si imensitatea parcului Osaka, dar si splendoarea gradinii japoneze din incinta castelului.

Pe o suprafata de peste 100 hectare, in parcul Osaka se intalnesc gradini imense de sute de ciresi, caisi si pruni. Cand acesti copaci sunt in floare, se spune ca este o adevarata feerie in parc, iar parfumul florilor este deosebit de izbitor si totodata foarte placut. Noi n-am prins sarbatoarea ciresilor in floare, dar marea de verdeata din imensul parc Osaka n-o voi uita niciodata. Totul era de-un verde crud, incepand de la frunzele copacilor, pana la frunzulitele tufelor si firul ierbii, iar prospetimea florilor arbustilor din gradina japoneza a castelului se simtea la tot pasul. Se spune ca parcul Osaka atrage mii de vizitatori pe toata perioada anului, in toate anotimpurile putandu-i admira frumusetea, incepand cu primavara cand toti copacii sunt infloriti si pana iarna, cand totul imbraca mantia alba de zapada. In parc si toamna am inteles ca-i foarte asteptata de japonezi, bucurandu-se de decorul fascinant al frunzelor copacilor frumos colorate, dar si de festivalul Crizantemelor, ce se desfasoara anual si este asteptat cu mare bucurie.

Imediat ce am vizitat impunatorul castel Osaka am decis sa ne relaxam si sa ne recreem un pic in frumoasa lui gradina japoneza, o adevarata splendoare. Pret de cateva minute ne-am asezat pe-o banca, cu dorinta de-a admira frumusetea peisajului mirific ce ne-nconjura. Copaci, copacei, arbusti, tufe imense de flori roz si mov, stanjenei albi se oglindeau in lacul din mijlocul gradinii. Ici-colo zareai cate-o testoasa ce plutea linistita in bataia razelor de soare, iar pestisorii rosii, albi, galbeni inotau fericiti pe luciul apei. O adevarata oaza de liniste, placere si fericire, amestecata cu dorinta de a nu mai pleca de acolo, emana acel coltisor sublim din natura. Deh, mi-am zis, traieste-ti clipa, caci maine nu se stie cum va mai fi...

Dupa ce ne-am incarcat bateriile cu un strop de natura japoneza, am mai zabovit putin pe la magazinele cu suveniruri de prin imprejurimile castelului, am mancat cate ceva la un mic restaurant din apropiere, apoi, cu pasi grabiti, ne-am luat ramas bun, cu greu, ce-i drept, de la acel loc din Osaka, pe care sincer, nu cred ca-l voi uita prea curand.

Daca nu ma credeti, aruncati o privire pe pozele atasate si cu siguranta imi veti da dreptate.

---

VIZUALIZĂRI: 6307 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI