Pe drumuri europene mai putin cunoscute dar fermecatoare...

TIPĂREȘTE

Dupa numai 4 zile de odihna activa in Bucuresti, cu treburi de toate felurile, iata ca m-am pregatit pentru o alta escapada turistica; de data aceasta am ales o parte a batranei Europe ceva mai necunoscuta: un circuit cu sejur de 7 zile in Muntenegru, in oraselul-statiune Ulcinj. Am dorit demult sa vad si sa cunosc si aceasta zona balcanica mai putin batatorita de turisti. Curiozitatea mea m-a recompensat din abundenta, pentru ca am reusit sa cunosc, sa vad si sa simt aceasta parte a Europei, destul de incercata de “relele” istoriei noastre contemporane dar renascuta si chiar reinventata, care m-a surprins intr-un mod cat mai placut.

Asadar, am plecat cu baiatul meu, de data aceasta, in cucerirea turistica a unor tari din Balcani, la prima vedere, destul de aproape de noi, dar drumul s-a dovedit a nu fi deloc asa de simplu si de usor…

La ora 6.30 dimineata, am plecat din Bucuresti, cu destinatia Pitesti- Craiova- Drobeta Tr. Severin- Portile de Fier. Aici, inainte de granita, am luat o masa de pranz intarziata si extrem de piperata la buzunare, la Taverna Sarbului, unde doar un meniu, constand intr-o ciorba si un fel 2 cu salata costa 38,90 lei. In fine, am luat un pai (adica un meniu) la doi magari, cum se spune, mai mult sa mancam acea ciorba fierbinte, pt. ca mancare rece aveam din traista… si daca luam fiecare cate o ciroba, ne-ar fi costat la fel cat un meniu. Asa am gustat si felul 2, constand dintr-un platou cu un piept mare de pui bine facut la gratar, cu multi cartofi prajiti si o salata, toate la 40 lei.

Dupa acest pranz, am traversat podul peste Dunare, pt. a intra in Serbia. Aici am stat, bineinteles, la vama, dar nu prea mult fata de celelalte vami care au urmat, unde am pierdut mereu timp pretios…

De aici ne-am deplasat prin Defileul Dunarii, un peisaj minunat, pe care eu abia acum am reusit sa-l vad si sa-l cunosc, dar de pe malul sarbesc; lacul de acumulare, Cazanele Mari si Mici mi-au incantat privirea la maxim. Am facut multe poze, atat din mersul autocarului, cat si la un moment dat, ne-am oprit, pt. a imortaliza “pe viu” aceste imagini de o frumusete aparte. Am reusit sa vad si chipul lui Decebal, care, vazut de pe malul sarbesc al Dunarii, mi-a lasat o impresie adanca in memorie. Ghida ne-a spus ca au fost reconditionate nasul si ceva din barbia marelui dac, acestea suferind de-a lungul timpului. Deci pot spune ca am avut noroc ca i-am vazut chipul “reintregit” al lui Decebal. O priveliste impresionanta acest chip cioplit in piatra alba, ce iese clar in evidenta, printre bogatia de vegetatie ce domina acele locuri.

Am luat-o apoi pe ruta Tekija-Mosna-Dobra-Golubac-Pozarevac, cu destinatia Belgrad. La intrarea pe autostrada, soferii au platit taxa pt. rularea pe autobanda.

Ajunsi in Belgrad, am avut ca punct turistic de vizitat impresionanta Catedrala Sf. Sava, considerata cea mai mare biserica ortodoxa din lume. Situata in centrul Belgradului, prin marimea constructiei sale, aceasta domina capitala Serbiei si poate fi vazuta din orice colt al orasului. Mi-a amintit de impunatoarea Catedrala Sacre Coeur din Bruxelles…

Dar catedrala este in constructie si doar exteriorul placat in intregime in marmura alba este de vazut, caci in interior abia erau facuti ceva pereti si picturi. Oricum, intrata acolo, am ramas destul de impresionata datorita marimii sale, ale cupolelor atat de inalte si repede mi-a starnit imaginatia; mi-as dori sa revin acolo dupa terminarea intregii lucrari. Sunt convinsa ca va fi un adevarat monument de arta.

Orasul Belgrad, situat la confluenta raului Sava si Dunare, mi s-a parut un oras destul de primitor si de mare, fiind al 3 lea oras ca marime de pe Dunare, dupa Viena si Budapesta. Dar, dupa parerea mea, doar din ce am vazut din mersul autocarului, nu sufera comaparatii cu cele 2 capitale europene mentionate si inca nu-l cunosc pt. a scrie mai multe despre el.

Seara ne-am cazat in oraselul sarb Cacak, la un hotel bun, de 4*.

Dimineata, dupa un mic dejun indestulator, am pornit mai departe la drum. Aveam multe de vazut si un itinerariu extrem de interesant, plin de peisaje de poveste. Am pornit pe ruta Cacak-Prijepolje si am trecut frontiera din Serbia in Muntenegru, pe la Pljevlja-Mijakovici. Normal ca am stat si aici la vama, luat pasapoarte, pus viza, etc.

In Muntenegru, iata-ne porniti la drum, un drum de munte mai mult decat spectaculos, dar aceste peisaje atat de frumoase, cu vegetatia multicolora a toamnei se succedau mai mereu si m-au vrajit pe loc. Dupa un timp, ghida ne-a comunicat ca am intrat in Durmitor Park, un alt taram de basm; aici mi-am amintit de Parcul Plitvice din Croatia... In Durmitor Park, esti practic incercuit numai de munti verzi, patati din loc in loc de culoarea toamnei si de vai foarte adanci, unde raul Tara isi face loc cu strasnicie printre stancile masive.

Parcul National Durmitor, aflat in Alpii Dinarici, a fost creat in 1952 in scopul de a proteja complexitatea ecosistemelor si unele plante si animale aflate pe cale de disparitie. Parcul include masivul Durmitor, dupa care i s-a dat si numele, Canionul Tara si canioanele mai mici ale raurilor Draga si Susika, ca si partea superioara a platoului Komarnica. Toate aceste frumuseti au fost inscrise in Patrimoniul UNESCO din anul 1980.

Imediat am ajuns in Canionul Tara, si am trecut peste un pod impresionant, care leaga de fapt doi masivi muntosi. Iar jos, undeva in haul vaii, printre verdele amestecat cu ruginiul unei toamne blande si foarte calduroase, am vazut cum apele albastre-verzui ale Tarei serpuiesc prin acele vai extrem de adanci si de spectaculoase.

Canionul Tara se intinde pe o lungime de peste 80 km si are o adancime de 1300 m. Este al 2-lea ca marime din lume, dupa Grand Canion din Arizona, SUA. Un peisaj extrem de interesant si de incitant si multumesc Celui de Sus ca am avut norocul sa-l vedem si noi. Am facut, bineinteles un popas in canion, la un restaurant aflat chiar dupa ce am trecut acel pod impresionant si ne-am bucurat de fiecare clipa, privind in jurul nostru la spectacolul naturii muntenegrene. In pauza data, am reusit sa facem destule poze, am luat si pranzul, fiecare o portie de piept de pui cu cartofi prajiti si 2 chifle, la un pret de doar 6 euro/portia, am baut o cafea la 1,5 euro, am cumparat si ceva magneti la 2 euro buc. si ceva vederi si pliante la preturi foarte bune si am plecat mai departe. Aveam sa vedem multe alte frumuseti unice ale acestui colt de pamant inca necunoscut de multi…

Pe tot drumul ne-a insotit acest canion, cu muntii sai de piatra, cu forme unele chiar bizare; am tot facut la poze din autocar, chiar daca nu au iesit ele ca la carte, le pastrez…

Soseaua serpuieste odata cu raul Tara iar peisajele sunt de-a dreptul deosebite. Mi-ar fi placut ca acest canion sa-l fi luat la picior… pt. ca atat peisajul de la nivelul nostru era minunat, dar la un moment dat, am oprit sa admiram si peisajul din josul soselei. Si aici, am putut vedea straturile de roca sedimentata si undeva jos de tot, raul Tara care curge atat de albastru la vale, in calea sau creand mai multe lacuri. Cateva am reusit sa le vedem de la mica sau mai mare departare.

Am urmat apoi drumul Tara-Belvedere-Dobrilovina-Bistrica-Moskovac si am facut un scurt popas in capitala Mungenegrului, la Podgorica.

Acest oras situat pe raul Ribnica, s-a numit Titograd in perioada comunista, dupa conducatorul iugoslav Tito, dar din 1990 si-a restaurat numele vechi de Podgorica. Acest nume provine de la dealul Gorica care se afla in partea de nord a orasului. Din ce ne-a spus ghida, acest oras a avut o istorie destul de zbuciumata, sute de ani sub ocupatie turceasca, apoi austriaca, apoi au venit si italienii pe acolo ca si nemtii. Asa ca acest oras are multe influente, atat culturale cat si arhitecturale, pot chiar scrie ca este o mixtura de stiluri, dar nu exceleaza in ceva anume… parerea mea. Noi l-am vazut in tranformari, care, din ce-am inteles, se vor a fi finalizate cat mai curand, Podgorica, dorind a se considera o adevarata capitala europeana in cat mai scurt timp.

Seara am ajuns in sfarsit la destinatia noastra principala din Muntenegru, si anume, la Ulcinj (il puteti vedea scris si Ulqin), dupa ce am trecut in revista drumul de coasta, tot mereu serpuit, dar jos, spre Marea Adriatica, orasele si statiunile se intind care mai de care mai placute la vedere.

Aici, in acest orasel-statiune, Ulcinj, situat in trepte, pe o costisa, am petrecut 7 zile de vacanta tot activa, intrucat 5 zile am facut excursii in locuri ce m-au fermecat si pe care, mi-as dori sa le revad intr-o zi…

In Ulcinj am fost cazati la un hotel de 3*, cu demipensiune, un hotel bun in general, dar are ceva incomod, care ne-a cam deranjat din start pe toti turistii. Voi scrie impresii separat despre aceasta cazare si despre Ulcinj. Muntenegru a adoptat ca moneda euro, deci pt. orice cumparatura a fost usor din punctul acesta de vedere...

Prima excursie a fost la Dubrovnik, in Croatia. M-am bucurat enorm ca voi vedea ceva din aceasta tara, ce nu am reusit sa vedem la prima noastra vacanta aici din Insula Krk, din vara lui 2008.

Drumul a fost luung, poate prea lung pentru scurtul timp petrecut intr-un oras ca Dubrovnik. Aici am vizitat orasul vechi, care ne-a intampinat imediat cu zidurile groase din piatra cenusie ale vechii cetati. Mi-a placut foarte mult ce am vazut si ce am vizitat din acest oras emblematic al frumoasei si inegalabile Croatii. Sper sa am timp de a scrie separat despre Dubrovnik, merita pe deplin.

Urmatoarea zi am facut turul fiordului Kotor, pe coasta atat de dantelata a Adriaticii, singurul din Europa Centrala si de Sud, pe traseul Kotor-Dobrota-Risan-Bijela. A fost e excursie “condimentata” cu multe locuri mai mult decat superbe, un adevarat regal peisagistic. Am facut un scurt popas in orasul Kotor, cu parfumul sau venetian, declarat Patrimoniu UNESCO, am vazut zidurile fostei cetati de aparare ale orasului, alei si strazi impodobite cu multi palmieri si flori de natura mediteraneeana, atat de incantatoare.

De-a lungul tarmului imprejmuit de munti mai inalti sau mai pitici, care se oglindesc semeti in luciul apei albastre cu tenta de verde, am reusit sa vedem multe localitati, practic sunt mai mult sate pescaresti pe malul marii sau localitati care intra direct in munte.

Am incercuit pe sosea intregul fiord, apoi am scurtat drumul luand bacul de la Perast pt. a trece pe cealalta parte, spre a ne apropia cat mai mult de Ulcinj.

In alta zi am fost binecuvantati cu o excursie de milioane, la plaja cea mai frumoasa si intinsa a Muntenegrului: la Velika Plaza, numita si Copacabana din Muntenegru.

Aici am ajuns foarte repede, am inteles ca distanta de la Ulcinj pana la Velika Plaza este de doar 7-8 km cu masina. Ei, da, asta da plaja intinsa, lata, cu nisip fin si cu o adevarata mare involburata. Ne-a placut la toti enorm. Aici plaja este impartita, avand fiecare cate o denumire, noi am facut plaja in…. Miami Beach. Plaja este fie free, fara sezlonguri si umbrelute, fie cu aceste accesorii foarte utile pt. soarele care ardea inca de la primele ore ale fiecarei zile cat am stat noi acolo. Un set ne-a costat 5 euro, iar o cafea si o coca-cola a fost cate 1,5 euro fiecare, deci deloc scump. Si oamenii sunt deschisi, zambitori si ospitalieri. Asa i-am vazut si in Ulcinj si alte locuri prin care am fost.

Alta excursie a sejurului nostru din Muntenegru a fost la Budva, o adevarata perla a acestei tari. Am vizitat atat orasul medieval dar si Budva de astazi. In orasul vechi am vizitat Citadella, doua biserici foarte vechi, Sf. Ioan si Sf. Treime si ne-am plimbat pe stradutele inguste, pietruite, cu case inghesuite, cu magazine multe si cafenele cochete. Am avut timp si de o cafeluta, servita la o cafenea...

Dar Budva este totodata, statiunea cosmopolita, moderna si rasfatata a tarmului adriatic muntenegrean. Este intesata de hoteluri si localuri cu arhitecturi moderne, cu plaja intinsa pe lungime destul de mare, dar unde am fost noi n-am vazut plaja cu nisip fin ci doar cu pietricele mai mari su mai mici dar cu pietroaie mari in apa. Multa lume, forfota mare, magazine cu suveniruri pe toate drumurile ce duc la plaja… Si mancare din belsug la preturi pe masura. Am inteles ca Budva este cea mai scumpa locatie de pe litoralul din Muntenegru. Aici cam trebuie sa ai buzunarul “bine dotat” cu bani, pt. a face fata distractiilor. Dar toate puse la un loc, fac din Budva, cred eu, o destinatie placuta de vacanta la mare.

Ultima excursie am facut-o intr-un paradis al apelor, al nuferilor si al vegetatiei ruginii de pe culmile muntoase, care au facut un deliciu plimbarea noastra de peste 4 ore pe luciul imaculat al lacului Skadar. Aici linistea, pacea naturii si intregul peisaj de munte multicolor in aceasta perioada a toamnei timpurii, te indeamna la o visare parca nepamanteasca, ce nu doresti sa se opreasca... Ne-am plimbat pe canalele mai inguste sau mai generoase ale lacului, printre palcuri dese de stuf, de nuferi galbeni… Am reusit sa vad si sa imortalizez cu aparatul foto si un nufar alb. Am asistat si la zborul catorva pasari. La intoarcere, vaporasul a iesit mai “in larg”. A fost o relaxare si o binefacere aceasta plimbare pe apele tacute ale intinsului lac Skadar, care prin generozitatea lui, isi imparte darurile sale minunate intre Muntenegru si Albania.

Ei, dar a sosit vremea de a parasi Ulcinj si deci si Muntenegru. Am luat calea spre o tara ce demult o doream vizitata, din marea mea curiozitate nativa: Albania. Am ajuns destul de repede la vama, dar aici am cam avut de stat, luat pasapoarte, liste, pus viza, etc. In final am intrat in aceasta tara, unde aveam de vizitat 2 orase: Durres si capitala, Tirana. Dar pana acolo, am reusit sa vedem o tara cu un peisaj muntos de-a dreptul salbatic si deosebit, spectaculos, intesat de serpentine… si aici. Offf!! La un moment dat am crezut de imi voi da “doctoratul” la cate drumuri pe serpentine am marsaluit in vara asta… atat aici cat si in Elvetia si Austria. Dar pana la urma, m-a fermecat intr-atat peisajul, incat mi-am revenit. I-am spus baiatului meu ca bine s-a intamplat ca nu a mers si fii-mea cu noi, ca ea cred ca ajungea “doctor docent”… cu toate pastilele de Emetostop cu tot.

Albania este constituita de fapt 2/3 din munti si dealuri inalte, dar am aflat ca este binecuvantata si de peste 450 km de coasta si de plaje generoase. Orasele Durres si Golem au cele mai mari plaje, care sunt in deplina dezvoltare.

Am trecut pe langa lacul Ohrid, cel mai adanc lac din Peninsula Balcanica, aici fiind raiul pescuitului, renumit pentru apele sale limpezi si bogate in peste.

Albania m-a surprins intr-un mod cat mai placut, atat vizual cat si prin relatarile ghidei noastre. In aceasta tara s-a nascut Maica Tereza cat si eroul din sec. 15, Skanderberg, de unde s-a preluat denumirea binecunoscutului lor coniac.

Peste tot se construieste… sunt locuri cu case si vile chiar foarte elegante si scumpe, zic eu. Am vazut multe construite sus, pe varful muntilor.

Pe autostrazi sunt foarte multe benzinarii cu locuri de spalat masina, numite “lavash”… ca si multe locuri de relaxare, foarte binevenite pt. soferi, zic eu.

Am poposit si noi la un moment dat la o cafenea foarte moderna, cu oameni foarte primitori si zambitori, unde am baut una dintre cele mai tari si gustoase cafele espresso, la doar 0.50 euro. Moneda lor este leka, dar primesc si euro.

Albania mi s-a parut o tara in plina dezvoltare, dar cu o istorie foarte bogata si diversa, incepand cu civilizatia romana, continuand cu cea greaca, bizantina, venetiana si apoi otomana; este un amalgam interesant si incitant al tuturor acestor civilizatii, care, fiecare in felul sau si-a pus amprenta sa distincta si fac din Albania de astazi o destinatie turistica foarte deosebita, interesanta si de luat in considerare, dupa umila mea parere.

In orasul Durres, primul vizitat de noi si al doilea ca importanta si marime dupa Tirana, am vazut zidurile medievale care ne-au dus la turnul venetian pana la amfiteatrul roman din sec. 2 IHr. care contine o cripta de la inceputul crestinismului, cu mozaicuri foarte rare. Am trecut si pe langa primaria si teatrul orasului. Am reusit sa ajungem putin si in port, cel mai mare al Albaniei, pe o temperatura criminala ce arata la miezul zilei 34 gr. C.

Din pacate timpul nu a fost suficient pt. a da cu ochii si de plaja, trebuia sa coboram destul de mult din port. Dar am cumparat cateva vederi cu aceasta parte a orasului si am ramas placut impresionata de cat de frumos este acolo. Am auzit ca intr-adevar, tarmul si plajele din Durres constituie o zona tot mai atractiva pt. turisti, care se tot dezvolta, este un loc cu hoteluri, cluburi, magazine si faleze moderne, cu tot necesarul pt. o vacanta reusita. Chiar imi doresc, peste cativa ani, sa imi fac un concediu aici, in Durres, pt. ca mi-a placut ceea ce am vazut in oras, dar si acele cateva imagini cu plajele eu cred ca merita luate in calcul. Sper ca si agentiile de turism din tara noastra sa inceapa sa promoveze aceasta destinatie. Sunt sigura ca vor avea musterii destui iar preturile, cred eu, nu vor fi prea mari…

Am ajuns si la Tirana, capitala Albaniei. Acest oras mi-a placut ceva mai putin decat Durres. Aici este un adevarat amestec de nou si de vechi, cu cladiri moderne "aruncate" parca printre cele vechi si nu toate sunt reconditionate.

Aici am avut de vizitat moscheea Et hem Bey din sec. 16, alaturi de Turnul cu ceas, acesta fiind principala atractie si obiectiv turistic din Tirana. Imediat am ajuns in marea piata a orasului, unde printre praf si reconstructia acestei parti din oras, troneaza statuia lui Skanderberg. In spatele acestei marete statui se afla sediile guvernului si parlamentul. Si cladirea Operei este undeva, frumoasa, iese din peisajul de moloz si praf al acestei zone centrale a Tiranei.

Am plecat mai departe, avand drum lung de parcurs spre Macedonia. Tot prin munti, tot pe serpentine la tot pasul, tot peisaje frumoase de munte.

Undeva am facut un popas pt. masa de pranz tarziu, dupa 4 dupa-amiaza, la o taverna foarte pictorala, mi-a placut si am mancat boiereste, un platou mare cu o bucata de cotlet de porc, piept de pui, o frigaruie foarte gustoasa, un fel de biftec si un mic destul de mare, cu un platou mare de salata asortata, care ne-a costat pe fiecare 6 euro. Alti turisti de la masa noastra, au mancat spaghetti, portii uriase doar la pretul de 2,5 euro. Ospatarii albanezi au fost foarte prompti si ne-au servit foarte repede, ghida noastra spunandu-le ca suntem pe foarte mare graba.

Am vazut ca aici, in Albania se cam vorbeste italiana, ca limba de circulatie internationala, dar prin magazine ne-am inteles cat de cat si in engleza. De fapt si in Muntenegru sau Croatia este cam la fel.

Am plecat iar pe soselele intortocheate dar bune si foarte bune, prin vaile muntilor, urcand si coborand mereu culme dupa culme, prin viaducte si tuneluri. Am ajuns la granita cu Macedonia, in apropierea lacului Ohrid. Iar am asteptat la vama la iesire, apoi in sfarsit am intrat si in Macedonia. Intr-un mare tarziu in noapte am poposit la un hotel din orasul Kumanovo, la distanta relativ mica de orasul Skopje, pe care aveam sa il vizitam in dimineata urmatoare.

Ajunsi dis-de-dimineata in capitala Macedoniei, Skopje, situata pe raul Vardar, aici am mers in piata centrala, unde este statuia de-a dreptul impresionanta a lui Alexandru Macedon. Si aici, spre ghinionul nostru, orasul este in reconstructii intense. Autocarul ne-a lasat chiar la intrarea pe bulevardul care, dupa terminarea lucrarilor, va duce direct spre piata si statuie, drum care normal trece pe sub Arcul de Triumf si acesta in mari “faceri”si prefaceri. De aici, prin acest arc se vede superb imaginea statuii. Este ca si cum, chiar cand privesti in zare, Alexandru Macedon calare pe calul sau, Bucefal si cu sabia sa puternica, doreste a-si face intrarea triumfala pe sub acest Arc de Triumf… De la mare distanta, acest grup statuar de-a dreptul impunator, da acestei zone a orasului, maretie si putere.

Ne-am mai plimbat pe strazile linistite si curate ale orasului, dupa care am pornit mai departe… Aveam inca un obiectiv de atins pe aceasta zi foarte obositoare, fiind si ziua sosirii noastre acasa.

Asadar, am luat calea spre Bulgaria, cu destinatia Sofia. Iar stat la vama pt. iesirea din Macedonia, dar la bulgari a mers struna.

La Sofia am avut de vizitat cel mai important obiectiv turistic si anume, marea catedrala Sf. Alexander Nevski. Intr-adevar, impresionanta constructie, un monument al ortodoxiei. Biserica este foarte frumoasa atat pe din afara cat si in interior.

Foarte aproape de acest monument si locas sfant este un altul, pe care am reusit sa-l vedem, chiar daca nu a fost in program. Este biserica Sf. Sofia, cea mai veche din oras, construita in timpul domniei imparatului Iustinian, sec 6. Fiind din caramida rosie, pare simpla la prima vedere, dar odata ce am intrat, ne-am bucurat atat de interiorul sau tot din caramida, cu multe arcade, cat si de cateva clipe frumoase la o ceremonie religioasa de cununie, fiind si duminica.

Pe drum, am admirat si alte cladiri. Sper sa am timp de a scrie mai multe despre Sofia, un oras foarte asemanator cu capitala noastra, din multe puncte de vedere…

Intr-un mare final, dupa inca 10 zile turistice “full time”, am ajuns acasa, in Bucuresti, dupa ce am trecut Dunarea, de la Ruse la Giurgiu peste Podul Prieteniei, in sfarsit cu lucrarile pe partea bulgareasca terminate… In iulie cand am trecut pe acolo la ducerea si intoarcerea din Primorsko, s-a circulat doar pe o singura banda. Ma gandesc oare cand se vor incepe si lucrarile pe partea noastra si mai ales cand se vor termina…

Mi-a placut acest circuit atat mie cat si baiatului meu si sunt bucuroasa pt. decizia pe care am luat-o de a vizita si aceasta parte a Europei. Sunt cateva locuri in care mi-as dori foarte mult sa revin.

Va recomand cu placere si caldura acest circuit descris succint de mine aici. Toate aceste locuri merita vazute macar o data. Sper ca o parte dintre ele sa le relatez mai pe larg.

Si v-am povestit si eu cate ceva despre aceste zone din Balcani mai putin batatorite, doar pt. ca si noi, precum altii, AmFostAcolo!!!

In speranta ca v-am fost de folos, cu mult drag pentru voi,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 3973 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI