Irezistibil... croaziera cu catamaranul

TIPĂREȘTE

Asa cum povesteam anul trecut despre vacanta in Santorini, tentatia de a pluti pe mare, cu vaporasul, iachtul sau catamaranul, cand dau cu ochii de Mediterana este irezistibila. Experienta unor astfel de excursii, mai lungi sau mai scurte, ma indeamna ca de cate ori ajung la malul marii sa ma interesez de posibilitatea inchirierii unui vas, asa fel ca o zi intreaga sa incerc sa ma bucur de intinderea nesfarsita a apei, de culoarea incredibila, de cerneala, a mediteranei, de soarele reflectat in milioane de oglinzi mici, de valuri si spuma.

Anul acesta am petrecut un sejur in Malta, in conditii excelente, de 5*, am stat la Westin Dragonara, un resort cu dotari si servicii de prima clasa, asa cum dealtfel ne avertizase si ghidul Malta Travel, Janos, asa pregatesc vacantele intotdeauna pentru familia mea (e una din putinele ocazii cand ne adunam cu totii intr-o destinatie de vacanta).

Am ales Malta la intamplare, pentru ca voiam altceva decat Turcia sau Grecia, dar destul de aproape, la doar 1-2-3 ore de zbor. Recomandarile unor prieteni care-mi cunosc gusturile au atarnat si ele greu in balanta deciziei. Si nu avea sa-mi para rau!!

Despre unde si cum am stat, in alta relatare. Acum doar despre ziua petrecuta pe mare, cu catamaranul.

La hotel, la consierge, care ne-a fost de un real folos pe tot timpul sejurului (ne-a luat inclusiv biletele la concertul Santana!!) am solicitat o oferta pentru o croaziera pe mare, cu catamaranul, de dimineata pana dupa-amiaza sau seara. Asta se intampla sambata, asa ca George (asa-l chema pe tipul de la consierge) s-a uitat pe prognoza meteo si pe avertizarile de vant si mi-a spus: doar miercuri este zi buna pentru calatorie pe mare - noi avand sejur de joi pana joi - in rest marea e agitata, vant destul de intens, putin probabil sa iasa in larg vase mai mici. Asa ca a ramas pentru joi, dupa cateva telefoane si discutii cand in engleza, cand in klingoniana (asa a zis un coleg de pe AFA ca suna malteza) mi-a spus ca s-a aranjat: un catamaran doar pentru noi, de la 9 a. m. la 5p. m. , cu care sa facem turul insulei, sa vedem Comino si Laguna Albastra, Gozo unde sa si mancam de pranz si ce-om mai vrea noi, vasul e la dispozitia noastra, dar sub carma conducatorului sau. Zis si facut - am platit un avans pentru rezervarea calatoriei si am asteptat cu nerabdare ziua de miercuri. Intre timp am incercat ski-jet-ul si surf-ul, dar numai in primele doua zile, cat a fost marea mai linistita.

A venit si dimineata zilei de miercuri. Cu o punctualitate englezeasca, o salupa a venit sa ne ia chiar de la pontonul hotelului si ne-a dus 200m mai incolo, in St. George's Bay, unde era ancorat catamaranul. Daca anul trecut am avut un Blue Lagoon 421, anul acesta a fost un Blue Lagoon 380. Suficient de mare ca sa ne rasfatam, sa facem plaja, sa ne simtim bine. Un singur om il strunea, un tanar pe numele lui Daniel, roscovan, din mama malteza si tata irlandez. Ca toti maltezii vorbeste engleza, este foarte amabil si discret.

De indata ce am urcat pe vas, am abandonat papucii intr-un cos impletit, ni s-a prezentat catamaranul cu cele 4 cabine sub punte, toaleta, spatiul de masa si bar, regulile de a circula pe vas, unde se fumeaza - totdeauna in spate!! - frigiderul plin de soft drinks, a pus muzica (excelenta pe tot parcursul calatoriei, Sade, Enya, Yanni, etc) dar in primul rand ne-am uns bine cu creme protectoare. Pe mare, unde briza atenueaza arsura soarelui, nu simti cand te pricopsesti cu o arsura de toata frumusetea, asadar capul si pielea trebuiesc bine protejate. De asemenea si hidratarea e importanta. Spre deosebire de anul trecut nu am avut masa aranjata pe vas dar Daniel ne-a promis un pranz memorabil undeva pe Gozo.

Ne-am indepartat iute de tarm si tinand totusi linia lui, am pornit calatoria in jurul insulei. Am mai admirat odata silueta Hotelului Westin, fata in fata cu un alt resort, Corinthya, amandoua strajuind cu eleganta golful St. George, Paceville, un orasel care de fapt se contopeste cu St. Julian's, apoi toata coasta de calcar, mai mult sau mai putin abrupta s-a expus ochilor nostri. Marea calma, albastra ca cerneala in larg si verde ca smaraldul acolo unde tiveste tarmul se intindea in dreapta noastra. Ghizii spun ca atunci cand e foarte senin poti vedea Sicilia undeva un fata. Noua ni s-a parut ca ghicim o silueta insulara in departare... Se putea vedea si soseaua de coasta, in buna stare (asta spun pentru ca am parcurs-o de foarte multe ori) cu masini trecand pe ea. Intranduri ca niste mici golfuri strajuiesc tarmul. Nu foarte tarziu a aparut golful Salina, care pe partea sa stanga are cele doua orasele Bugibba si Qawra. Apoi tot pe stanga, am lasat in urma Ras-el Qawra si am vazut golful mult mai larg St. Paul. Statuia sfantului Paul (protectorul celor ce navigheaza si al vaselor lor) strajuieste de altfel, de pe insula cu acelasi nume, tot golful. Insulita, mica si nelocuita, face parte din arhipeleag, dar de pe uscat sau de pe mare, nu am vazut pe ea decat pescari... Sus pe coasta se vede si Turnul Wignacourt, destinat apararii coastei si construit in 1610. Plutim mai departe si vedem plaja aurie, nu foarte lata dar destul de intinsa din adancimea golfului Mellieha. Pentru localnici el este cunoscut si ca golful Ghadira. Este unul din cele mai largi si rotunjite golfuri, plaja cu nisip auriu este una din atractiile insulei, la fel si Turnul Rosu (sau turnul Sfintei Agatha) o constructie patratoasa si foarte rosie sau (basilica) Church of Our Lady, care de sus de pe colina atrage privirile din orice directie ai veni. Vile albe si frumoase coboara pe parte dreapta a golfului pana la marina aglomerata cu vase fel de fel, umbrele colorate smaltuiesc plaja. Panze de iachturi, iole sau surf-uri pun pete de culoare pe albastrul marii.

Pana aici am vazut doar tarmul Maltei, urmeaza sa dam ocol insulei Comino, cu principala ei atractie, Laguna Albastra. Ce-i drept, pana sa ajungem la renumita laguna, o multime de grote mai mari sau mai mici, cu lagune la fel de albastre in dreptul lor ne-au atras noua privirea si scufundatorilor veniti in numar mare cu barci si salupe, atentia. Aici apa capata acea incredibila culoare turcoaz, azur, aceeasi care exacerbata la maximum, iti fura ochii si inima in laguna. Capatul insulei Comino are o interesanta poarta de calcar si care, vazuta de departe, dupa ce deja ai depasit lungimea insulei, seamana incredibil cu un elefant ce sta cu capul in jos si trompa in mare. Imediat in stanga apare un golfulet, cu o plaja mica cu nisip si un hotel cocotat pe stancile insulei, numit cum altfel decat Blue lagoon. Toti ghizii spun probabil aceeasi poveste, ca pe Comino nu locuiesc decat patru persoane, o familie care tine hotelul cu pricina, un preot si un politist. Si ca acestia sunt platiti de statul maltez sa stea acolo ptr ca insula sa fie locuita. La ceasul primei treceri pe langa Comino ea parea mult mai populata si mai animata decat m-am asteptat. Majoritatea celor ce aleg ca destinatie aceasta insulita sunt pescari, scufundatori, cei ce iubesc linistea absoluta. Dam roata insulei si ajungem la minunata laguna - Blue Lagoon. Vase numeroase ancorate, majoritatea cu multime de turisti veniti sa vada minunea. Reguli stricte de intrare si iesire a vaselor in laguna asigura siguranta atat a celor ce inoata cat si a celor ce plutesc. Aici desigur ca n-am rezistat si am facut un luuuung popas, in care ne-am balacit in apa incredibil de limpede, de un turcoaz publicitar, ne-am pus mastile, tuburile si labele si am incercat sa privim frumusetea peisajului subacvatic. Spun am incercat, pentru ca eu cel putin mai am de exersat la capitolul asta, dar oricum, de ceva inedit tot am avut parte. Am vazut ierburi lungi unduinduse, niste pestisori albastru cu galben curiosi ce e cu balena... o sticla de sampanie, un slap si o cutie de bere, ca intr-o natura unduitoare cu resturi umane. Si clestarul apei, senzatia de national geografic... ne venea sa nu mai plecam niciodata, dar foamea ne-a urnit in cele din urma, nu inainte de a tot fotografia apa lagunei din toate unghiurile. Am dat un tur complet insulei, apoi ne-am indreptat spre portul din Gozo, umbriti de giganticele ferry-boat-uri care fac curse regulate intre Valletta si Gozo. Chiar la coborarea pe chei un orar//tarife al taxiurilor, pe apa, al ferryboat-urilor si autobuzelor hop-on hop-off lamureste turistul ce si cum pe insula sau in afara ei. Daca mai ai energie urci la pas coasta si dai fuga sa vezi cele trei lacasuri de rugaciune. Sau iei autobuzul. Sau un taxi. Oricum ai face, merita sa vezi dantela de piatra a catedralei St. Mary (0.5 euro intrarea intre 9-4.30 p. m.), statura sa dominand intregul golf. Merita sa intri si sa vezi pictura murala si iluzia optica a unui dom care nu exista, pentru ca in realitate nu a apucat sa fie construit. Dar oriunde ai sta in interior, iscusinta lui Antonio Manuele, artist angajat la 1739 sa desavarseaca lucrarea infatiseaza ochilor un dom. O iluzie optica si-atat. Dar trebuie sa vezi si cele doua biserici, impresionante si ele, St. George si Ta'pinu, unde se intra liber dar programul este dictat de slujbele de sambata si duminica. Capitala insulei Gozo se numeste Rabat iar gozitenii sunt un fel de stat in stat, cel putin in privinta atitudinii si traditiilor.

Pentru cei ce-au dus dorul unei plaje adevarate in Malta, o gasesc pe insula Gozo. Cel mai rosu si minunat nisip le gasiti pe plaja Ramla i-Hamra, cea mai azurie apa in fata ei, grota in care Calypso cica il amagea cu promisiuni de dragoste pe Odyseu (si chiar l-a tinut captiv) nu e nici ea departe, totul pare un decor hollywoodian, asa ca nu e de mirare ca aici s-au filmat scene din "Troia" si mai nou din "Urzeala tronurilor".

Dar sa dam cezarului ce-i al cezarului adica sa va povestesc despre incredibilul rasfat culinar de care am avut parte la un local care nu apare in recomandarile pliantelor turistice dar pentru care Daniel a insistat... Marina Seaview. Situat chiar in marginea marinei, cu vedere completa asupra portului, un local fara pretentii de mare si distinsa clasa, dar curat, cu gust, dar mai ales cu un bucatar mare Chef (la propriu si la figurat). Aici am incercat din specialitatile chef-ului, cu o alaturare inspirata a unui vin maltez recomandat, o orgie culinara careia i-am cazut prada nevinovati dar infometati. Asadar, daca ajungeti, nu ratati platoul cu aperitive, un mixt de fructe de mare, branzeturi, antipasti specifice italienesti si pastrizi malteze. Nici scoicile. S-ar putea ca acesta sa va fie suficient, dar oricum trebuie sa gustati porcheta -si-mai-nu-stiu-cum o rulata de muschi de porc cu o umplutura senzationala, cu sos de mere si mere coapte pe margine, o nebunie. Sau pestele spada gatit de bucatar de nu stiai ce mananci- peste sau pui? - ce sa mai zic de creveti. Dar desertul? Hot apple frangipane e o nebunie de gusturi, de cald si rece, de arome de vanilie, scortisoara, de textura de aluat si inghetata... Si sa nu uitam vinul... Vinurile malteze sunt foarte bune, le disting buchetul fructat si tinuta, poate nu sunt pe placul tuturor, fiind in general seci si demiseci, dar contribuie la o masa reusita, mai ales cand preparatele poarta si ele amprenta malteza.

Dupa asa o masa si asa un vin ar trebui sa spun ca am continuat plimbarea noastra intr-o toropeala placuta, intinsi in partea din fata a catamaranului, leganati de marea mult mai vioaie asupra dupa- amiezii. Am vazut iarasi de departe si mai in viteza conturul insulei Gozo, dupa care ne-am intors, am salutat Comino cu ale sale grote si lagune si am facut un tur pe partea nordica, pana la golful Paradis. Este un traseu care in general nu intra in cele turistice clasice, mai ales din pricina timpului, dar cum timpul nu era o problema, aveam vant in panze dar si combustibil in rezervoare, ne-am permis aceasta abatere. In general, cand agentiile promit "turul" insulei sa stiti ca nu e vorba de un tur concret si complet, in primul rand ca timpul nu permite asa ceva dar si pentru ca partea nordica e lipsita de spectaculozitatea oraselor cocotate pe coasta, a golfurilor dantelate, a plajelor de piatra sau nisip. Pentru cunoscatori, cred ca si curentii au un cuvant de spus, dar astea sunt deja chestiuni de finete.

Ne-am intors pe la orele 7.30 p. m. poate si mai mult, incantati foarte de plimbarea noastra, cu pielea rosie aramie in ciuda tuturor precautiilor, si cu promisiunea ca vom incerca, cat de curand, o noua extravaganta de acest fel.

Am Fost Acolo si v-am povestit si voua, cu drag.

---

VIZUALIZĂRI: 5778 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI