Muzeul Costumelor Populare din Romania – tezaur de modele si culori

TIPĂREȘTE

Muzeul s-a nascut din dragostea pentru arta populara a doamnei Marghiolita Constantinescu Rogosan, care a donat statului roman diferite obiecte autentice populare, precum icoane pe sticla si lemn, covoare si textile, obiecte de uz casnic, piese de mobilier si ceramica, dar si costume populare traditionale, act ce s-a finalizat in 2004 prin deschiderea unui muzeu al portului popular, intr-una din salile de la parterul Palatului Parlamentului.

Costumele populare prezentate aici mi-au adus aminte de cele vazute la bunica mea, in familia noastra existand un motiv temeinic pentru care portul popular era prezent, datorita unei verisoare dragi, cantareata de muzica populara, care a castigat locuri importante la « Crizantema de Aur » si a facut parte si din cenaclul Flacara. Poate tocmai de aceea am fost atrasa de acest muzeu si sunt atrasa de arta populara, in general, precum si de manifestarile de acest gen.

Costumele femeiesti pe care le-am vazut se disting prin eleganta si valoare decorativa, originea lor in timp fiind usor de stabilit, influentele modei facandu-se destul de bine vizibile.

Costumele barbatesti sunt mult mai simple, mai conservatoare. De altfel, barbatii, in general, nu prea se omoara cu moda... si acest lucru se observa si in portul traditional popular!

Majoritatea costumelor prezente sunt cele provenite din Muscel si se caracterizeaza prin elemente decorative geometrice si florale. In legatura cu costumele purtate de femeile din Muscel, etnograful Daniela Ligor, precizeaza ca « interesul pentru fastul lui nu este intamplator, daca ne gandim ca mult timp acesta a fost recunoscut ca « port national » purtat la sfarsitul sec. al XIX-lea si inceputul sec. al XX-lea si de regina si de doamnele de la curte ».

As putea spune ca aceasta colectie ilustreaza evolutia portului popular de-alungul ultimului secol.

Muzeul Costumelor Populare, aflat in prezent sub tutela Muzeului National al Satului Dimitrie Gusti, este deschis de marti si pana duminica, intre orele 9-17, iar taxa de intrare este destul de modica: 6 lei/adult si 3 lei/copil. Taxa de fotografiere nu este perceputa. Intrarea in muzeu se face prin str. Izvor nr. 2-4 si reprezinta corpurile A-F din Palatul Parlamentului.

Din pacate, desi este pozitionat strategic si se intra chiar din strada, muzeul nu se bucura de foarte multi vizitatori... Poate ca ar trebui stiut faptul ca muzeul prezinta cea mai bogata colectie de acest gen din Europa (peste 500 de exponate) si se intinde pe o suprafata de 3500 de m. p. , zonele cele mai bine reprezentate fiind Muscel-Arges, Valcea, Dambovita si Teleorman.

Ceea ce lipseste insa si poate ca organizatorii ar trebui sa tina seama de acest lucru, este faptul ca nicaieri nu se ofera amanunte despre costumele respective, in afara de zona de provenienta si secolul de care apartin. Doar foarte putine au informatii despre evenimentele la care erau folosite, cum sunt cele din foisorul central al muzeului in care se specifica faptul ca este vorba de un « alai de nunta ». Am mai intalnit si un costum « de nevasta », sotul meu exprimandu-si dorinta sa ma vada purtandu-l...

Avand in vedere lipsa amanuntelor despre acestea, as incerca sa le prezint succint, asa cum stiu eu din batrani.

Costumul popular femeiesc se compune din ie sau bluza, care este fabricata din panza topita alba si este cusuta cu ata de diferite culori. Cine face parte din generatia mea si a cusut pe « etamina » la scoala, la orele de lucru manual, stie cata migala este necesara pentru a face chiar un model simplu, iar pe panza imi inchipui ca trebuie sa fie si mai dificil. O alta componenta a costumului este fusta, tot din panza topita, decorata in registrul inferior cu modelele prezente pe ie. Fota, valnicul, sortul sau catrinta, care se pune pe fusta, este tesuta din lana si este partea cea mai bogat ornamentata a costumului, cea mai “vie”, brodata vesel cu culori tari, puternice, precum rosul, albastrul sau culoarea aurie. Verisoarei mele i-a luat peste jumatate de an sa imbogateasca o astfel de fota cu paiete, ca sa va dati seama cata munca si efort se depune pentru realizarea unui costum popular. Centura care se pune la brau si marama, naframa sau cununa ori esarfa din borangic, purtata doar de femeile casatorite, reprezinta o alta componenta.

Daca ne gandim si la jumatatea noastra, si in treacat fie spus, ar fi interesant sa il vad si eu pe sotul meu imbracand un costum de « barbat »... , trebuie stiut ca acesta, respectiv costumul popular barbatesc este compus din pantaloni albi de dimie cu sau fara vipusca (banda ingusta verticala cusuta pe laterala piciorului) ma largi sau mai lungi, in functie de zona, camasa alba simpla sau cu model, vesta sau pieptarul (si femeile pot avea veste) si chimirul, varianta centurii la barbati, care este o curea lata sau un brau tesut.

In afara de costume, atat femeile cat si barbatii poarta opinci din piele sau pantofi. Despre opincile femeilor nu cred ca mai are sens sa vorbesc, in ziua de azi pantofii cu toc completeaza cu succes costumul popular femeiesc...

Costumele populare se infrumuseteaza in functie de ocaziile cu care sunt purtate, de varsta, dar si de anotimp, precum si in functie de zona din care provin.

Pentru efortul de care a dat dovada de-alungul timpului, prin imbogatirea patrimoniului national cultural, doamna Marghiolita Constantinescu Rogojan, care este artist plastic, a fost decorata cu Ordinul Naţional Steaua României, în grad de cavaler (decretul 982/2004).

Muzeul poate gazdui si alte expozitii temporare, cum a fost o expozitie de icoane rusesti prezenta anul trecut in decembrie, dupa cum am aflata de la doamna muzeograf prezenta.

O vizita in acest muzeu, intregeste cu succes o incursiune prin Muzeul Satului si sper ca iubitorii artei si portului popular sa isi imbogateasca sufletul cu frumusetea costumelor realizate manual cu atata maiestrie artistica.

---

VIZUALIZĂRI: 12364 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI