Palatul brancovenesc de la Potlogi – la mila timpului si a uitarii

TIPĂREȘTE

Intr-o zi schimbatoare de iunie am plecat de acasa avand o destinatie precisa: Palatul Stirbey de la Buftea. Imi doresc de ceva vreme sa vizitez acest palat si parcul lui umbros: locuri despre care am citit tot pe acest site. Prima data cand am ajuns la portile lui am fost intorsi inapoi: o nunta era in desfasurare si vizita nu era permisa. Acum, a doua oara, studentii de la ASE au avut o ceremonie si toata saptamana locul le este rezervat lor. Ghinion si nu altceva! Luati pe nepregatite am hotarat sa ne gasim alta destinatie: doar nu era sa venim acasa fara sa imi fi potolit setea de plimbare si necunoscut care ma apuca din cand in cand...

Dupa un „research” la telefon, intreband disperati rudele si prietenii de obiective de vizitat prin jurul Bucurestiului, mi-am adus aminte de alt loc pe care imi promisesem ca il voi vedea candva: palatul brancovenesc de la Potlogi (singurul palat autentic brancovenesc din Romania)... Pentru mine acest palat nu era decat un indicator pe care niciodata nu l-am bagat in seama si o poza lucioasa dintr-un album cu locurile turistice din jurul Bucurestiului.

Avand idee, in mare, despre traseul pe care il vom parcurge, am ajuns din Buftea in Tartasesti si de acolo am mers drept pana in Lunguletu. La iesirea din Lunguletu, intreband o vanzatoare de pe marginea drumului, am virat stanga spre Pitaru si am mers drept pana am ajuns in comuna Potlogi. Drumul a fost destul de prost: o portiune neasfaltat: drum de tara cu sleauri, iar unde era asfaltat tronau destule gropi care ne-au leganat de-a binelea (la intoarcere am aflat ca este drum – ceva mai bun - si prin Poiana: stanga din Lunguletu). Am indurat sperand ca la destinatie ne vom odihni si vom admira peisajul.

Persoanele care ne-au indrumat spre palat au fost tare nedumerite de prezenta noastra acolo: „va duceti la palat... dar nu aveti ce vedea, se „renoveaza” de ani de zile... ”. Fara sa ne fi pierdut inca speranta am ajuns la portile palatului ce dateaza din 1698. In dreapta portii fluturau falnice steagul Romaniei si cel al Uniunii Europene. In stanga, 8 placute cu denumirile componentelor ce alcatuiesc „Curtea Domneasca”. Am intrat: o curte mare imprejmuita de ziduri aproape daramate, cu iarba cosita doar pe mijloc; in centru – palatul brancovenesc isi ducea mandru somnul si boala grea numita timp. In minte imi veneau imagini de la Mogosoaia – iubitul palat al copilariei mele – un loc insufletit, plin de lume, inconjurat de apa, copaci si animat de expozitii, spectacole si evenimente memorabile: nunti, botezuri, etc. Oare de ce fratele lui mai mic a fost uitat?

Am simtit o tristete imensa cand m-am apropiat si am vazut zidurile roase, crapaturile, caramida rosie de pe care a cazut tencuiala si geamurile murdare prin care acum nu mai priveste nimeni. Daca as fi fost putin mai mica probabil ca mi-ar fi fost frica de fantomele care m-ar fi privit triste de la ferestre... acum nu mai sunt decat fantomele trecutului care se zbat sa readuca palatul la viata.

In urma noastra veneau alti turisti, ametiti si ei probabil de privelistea dezolanta. Intr-o parte, langa zidul palatului, in una din dependinte (sau ce a mai ramas din ea), o familie de oameni nevoiasi, ca sa nu le zic altfel, isi luau masa de pranz. Acolo era casa lor, „pazind” locul de rauvoitori si de alte pericole nevazute. Vazandu-ne dornici de aventura au tipat sa vina „ghidul”. A aparut o „doamna” cu un ecuson murdar la gat: „doriti sa vizitati palatul... sa stiti ca nu este nimic de vizitat... au mai ramas doar niste manechine, afara nu costa daca va plimbati... ” Incurcati de penibilul situatiei am intrebat daca palatul se va renova, daca exista vreun plan in acest sens... ”Se va renova, dar nu acum... defapt nu stiu, asteptam”... In momentul acela am salutat, mi-am luat iubitul si am mers sa dam un ocol palatului.

Am admirat ornamentele cu ghirlande de flori si frunze, ferestrele imprejmuite cu modele persane: arbori, flori, frunze, garoafe, vrejuri (am aflat ulterior citind pe internet), arcadele trilobate si coloanele care se incapataneaza inca sa stea in picioare. Pe langa foisorul cu scara exterioara din fata, mai exista o scara exterioara pe lateral.

„La fel ca la Mogoşoaia, pe latura opusă se deschide o logie, însă, spre deosebire de prima, cea de la Potlogi este dublă. În vremea lui Brâncoveanu, logia se deschidea către o grădină şi un heleşteu. În prezent, lacul nu mai există, iar în locul grădinii se întinde acum un fel de camp plin de ierburi... (...) Din celelalte construcţii ridicate aici (grajdurile, cuhnia domnească) nu se mai păstrează decât fundaţiile. Incinta este mărginită pe trei laturi de ziduri din cărămidă, acum spart din loc în loc, iar pe o latură de pârâul Tudorel (…) Brâncoveanu a înălţat aici biserica “Sfântul Dumitru”, în anul 1683, urmată de palatul voievodal în stil brâncovenesc, inaugurat în 1698 în prezenţa patriarhului de la Constantinopol, pe care domnitorul l-a ridicat pentru fiul său cel mare, Constantin. " (sursa: Evenimentul Zilei)

Am aflat, citind tot de pe internet, ca in 2007, cand se afla sub tutela Ministerului Culturii si Cultelor (MCC) si in administrarea Primariei Municipiului Bucuresti, au mai fost aduse cateva reparatii la palat: s-au schimbat instalatiile electrice si termice, s-au restaurat portile, a fost refacut acoperisul si pentru o vreme acesta a fost introdus in circuitul turistic. Dupa ce a fost retrocedat Consiliului Judetean Dambovita, a intrat intr-o stare de degradare accentuata. „Din cauza nepasarii Consiliului Judetean Dambovita fata de monument, la vremea aceea a plouat in palat, prin acoperisul deteriorat, spaland tencuiala pana la caramida, riscand sa distruga incaperile. Palatul, lasat de izbeliste, a fost devastat pana si de firele electrice smulse din pereti!“ (sursa: Romania Libera).

In prezent, oameni de seama din stat fac promisiuni pentru ca acest palat sa fie restaurat si sa reintre in circuitul turistic... vor sa isi tina aici sedintele de guvern... Din nefericire, lucrurile se intampla foarte lent si promisiunile sunt multe...

Am facut cateva poze, am mangaiat niste animale ratacite si am plecat cu speranta ca vom reveni... candva, cand vremea nu va mai fi asa schimbatoare si cerul va fi senin...

*Mai multe detalii despre acest palat minunat gasiti la o simpla cautare pe internet si ceva mai special puteti citi aici

---

VIZUALIZĂRI: 5183 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI