ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 21.02.2011
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Piteşti
ÎNSCRIS: 06.04.10
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
OCT-2010
DURATA: 1 zile
prieteni

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
DISTRACŢ. / RELAXARE:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ

NOTA MEDIE REZULTATĂ
95.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Descoperă Veneţia

AFA RECOMANDĂ: Pentru transfer Aeroport - Hotel (Roma) și/sau tururi turistice ale Romei / Vaticanului - recomandăm www.ghidroma.com
  • Informatii sau rezervări: pe sait sau tel. 0039 324 981 3672
  • Veneția – bătrâna doamnă veșnic tânără

    Ilustrație video-muzicală
    Taverna viselor - ...
    TIPĂREȘTE

    Nu pentru că ne aflăm în perioada binecunoscutului carnaval (anul acesta se desfășoară între 19 februarie și 8 martie) mi-am adus aminte de Veneția, ci pentru că zilele trecute am revizionat pe micul ecran o încântătoare dramă (Frumoasa venețiană), care mi-a reconstituit scena aceea de istorie boemă pe care fiecare o poate trăi cu imaginația, iar unii dintre noi, cu simțurile, mergînd acolo, la Serenissima Republica...

    Am văzut Veneția de șase ori: de fiecare dată a fost soare, cald, lume multă, entuziasm, o atmosferă aparte pe care nu o poți trăi decât acolo... Veneția, oscilînd între istoria trecută și prezentă, între tradiție și modernism, între trăirea vie de azi și viitorul incert poate chiar de mâine...

    M-am întrebat mereu de ce Veneția este percepută ca un oraș eminamente romantic în care iubirea înflorește, renaște și se perpetuează peste generații, iar trăirile emoționale parcă sunt mai vibrante și mai intense ca niciunde altundeva. În ce mă privește, trecându-i pragul de atâtea ori, impresia ce mi-a lăsat-o acest oraș s-a creionat și s-a cristalizat în memoria mea altfel decât o promovează cu obstinație publicitatea turistică.

    În primul rând, am perceput acest oraș ca pe o oază de istorie nealterată, pe care autoritățile se străduiesc să o pună în valoare cât mai mult, dar un oraș pe deplin viu, fluid și agitat care se arată deschis contemporaneității și viitorului, punând la dispoziția vizitatorilor cele mai moderne oportunități turistice, precum hoteluri și restaurante sofisticate, două aeroporturi și o gară ultramoderne, transport în comun foarte bine organizat și ușor accesibil, agenții de informare turistică la tot pasul, ghizi vorbitori de mai multe limbi străine, chiar și de română. Folosindu-te de ele, că ești sau nu îndrăgostit, că ești tânăr sau bătrân, bogat sau sărac, localnic sau pasager, poți retrăi tu însuți momente de emoționantă istorie și tradiție, bucurându-te totodată de modernismul zilelor noastre. Dacă ești dechis prospectării și cunoașterii vei descoperi Veneția ca în oglindă: dăruind deopotrivă povești romantice cu gondolieri și nobili, cavaleri și curtezane, cuceritori și navigatori vestiți pe mare, dar și povești ale zilelor noastre, în care cultul pentru artă este mereu prezent, mergând de la frumoasele măști din Burano, bijuterii și bibelouri din sticlă de Murano, până la parada vedetelor modei sau ale cinematografiei mondiale în zilele Festivalului filmului de la Veneția.

    Ultima întâlnire cu orașul lagunelor am avut-o la începutul lunii octombrie 2010. În vizitele anterioare reușisem să văd, credeam eu, aproape toate atracțiile majore ale orașului: Piazza San Marco cu reperele sale celebre - Basilica di San Marco, Palazzo Ducale cu al său Ponte dei Sospiri, Torre dell' Orologio, Libreria Sansoviniana, Campanile, Museo Civico Correr și Procuratiile (cea veche și cea nouă) , despre care s-a scris mult pe site și găsesc că nu e cazul să mai insist – Canal Grande văzut de pe Podul Rialto, vestita pescărie și piață comercială din vecinătate, Bazilicile Santo Stefano, Santa Maria della Salute și Bazilica Santa Maria Gloriosa dei Frari, insulele lagunare Murano și Burano. Deși multe dintre acestea le-am văzut de cel puțin două ori, trebuie să recunosc că a fost mai mult o cunoaștere exterioară, pentru că timpul nu mi-a permis niciodată o vizionare mai de detaliu. Cum însă fiecare vizită a adăugat câte o filă inedită la albumul meu de amintiri despre Veneția, iată că nici acum nu am fost dezamăgită: mi-am îmbogățit cunoașterea cu încă un detaliu al Bazilicii San Marco, dar și cu prima incursiune pe Canal Grande!

    Bineînțeles că fiind într-un circuit cu autocarul, accesul nostru pe poarta de intrare maritimă a Veneției (Piața San Marco) s-a făcut nu de la aeroport și nici de la gară, ci dinspre Punta Sabbioni, o zonă de debarcadere amenajată drept cap de linie pentru transportul cu vaporetto între continent și laguna Veneției. Cu mulți ani în urmă, aici noțiunea de concurență atingea apogeul: nimic nu era organizat sau reglementat, așa încât o mulțime de proprietari de mici ambarcațiuni își ofereau serviciile dând coate în stânga și în dreapta sau certându-se vehement între ei. Acum serviciul de transport a fost preluat de municipalitate, există mai multe trasee și un orar fix scrupulos respectat, iar tariful unitar, adecvat fiecărui traseu sau tip de transport este afișat la vedere spre ușurarea orientării turiștilor. Noi am optat pentru un card de 12 ore, valabil pentru un număr nelimitat de călătorii pe orice mijloc de transport din zona Veneției (vaporetto sau autobuz) la preț de 16 euro/persoană. Trebuie știut că aceste cartele trebuiesc validate ori de câte ori te urci într-un alt mijloc de transport, afișându-l la unul din aparatele galbene aflate pe platforma stației de plecare. Deși nu am călătorit cu acest card decât de patru ori, de două ori am avut ocazia să prezentăm cardurile la control. Controlorii aveau asupra lor cititoare de carduri care scanau data și ora validării transportului. N-au descoperit contravenienți, dar presupun că în caz contrar amenda n-ar fi fost neînsemnată...

    Am traversat laguna la bordul unui vaporetto modest ca dotări, dar sprinten ca viteză, așa încât în vreo patruzeci de minute am și sosit la debarcaderul din vecinătatea Pieții San Marco (stația San Zaccaria, în dreptul bisericii cu același nume). Am străbătut faleza admirând din mers frumoasele fațade ale clădirilor istorice orientate spre mare, am traversat două poduri mici, dar remarcabile prin arhitectură, am depășit postamentul statuii ecvestre a lui Victor Emmanuel al II-lea, primul rege al Italiei unite, am schimbat câteva cuvinte cu două frumoase ”statui” de origine...română, ne-am oprit câteva minute în dreptul Punții Suspinelor și iată-ne în Piața San Marco! Era prima oară când soseam aici la vremea amiezii (ora 16,00), soarele se afla încă pe cer, dar era aproape de linia desenată spre vest de clădirea Procuratie Vecchie, iar lumina sa calmă și blîndă de octombrie colora și mai profund mozaicul aurit de pe fațada Bazilicii San Marco. Pe cerul de un albastru ireal se profilau clare și parcă într-o întrecere de semeție cele două obeliscuri purtând simbolurile vechii Republici Venețiene (leul înaripat al Sfântului Marcu și Sfântul Teodoro, un alt protector al orașului, sfidând un necunoscut personaj fantastic), turla cu ceas a Turnului Orologiului, cel care numără ”doar orele fericite”, Campanile- turnul central de aproape 100 metri înălțime, construit din cărămidă roșie care servea ca far pentru corăbii, dar și drept clopotniță pentru bazilică, trei portstindarde roșii cu vârfuri aurite, amplasate în fața Basilicii San Marco și pe care se arborează drapelele naționale în zilele de sărbători.

    Fiind destul de târziu, prima grijă a grupului nostru a fost să vadă interiorul Bazilicii San Marco. Am așteptat după obicei la o coadă respectabilă și după nu mai mult de un sfert de oră iată-ne în interior. Întrucât mai văzusem biserica de încă cinci ori și după aceste experiențe știam că nu pot face fotografii, gândul cu care am intrat a fost doar acela de a da curs invitației ghidei, care ne promisese o frumoasă... surpriză! Și într-adevăr, nu mi-a părut rău! În primul rând pentru că fiind o oră târzie (de fapt, după noi s-a oprit accesul vizitatorilor), biserica nu era aglomerată și sufocată de turiști, încât am putut să admir în voie toate acele pavaje cu mozaicuri splendide, niciunul asemănător altuia, imensul candelabru central cu cristale roșii, treptele din nartex ce urcă spre Loggia dei Cavalli, acolo unde sunt găzduite copiile celebrilor cai de bronz aduși de la Constantinopole (originalele sunt păstrate nu departe, la Galleria Marciano), coloanele grațioase bogat ornamentate, amvonul din stânga altarului la care după fiecare alegere era prezentat publicului noul doge ales, impresionantul iconostas deschis, susținut de opt coloane unite în partea superioară de un postament pe care au fost plasate statuile celor doisprezece Apostoli, ale Fecioarei Maria și ale Sf. Evanghelist Marcu, de-o parte și de alta a crucifixului Mântuitorului Răstignit.

    Spre încântarea mea, de această dată cu toții am putut face fotografii, fără să supărăm vreun supraveghetor. Din păcate interiorul era slab luminat, motiv pentru care calitatea fotografiilor realizate cam lasă de dorit.

    Dar satisfacția mea a fost și mai mare când ghida ne-a spus că a sosit momentul surprizei promise: contra unei contribuții de 2 euro de persoană (tarif de grup, accesul fără ghid însoțitor nu era permis) ni s-a deschis intrarea de acces în altar. În spatele altarului sub formă de baldachin am descoperit cu toții Pala d'Oro (Paravanul de aur) . Este un impresionant panou din aur și argint (cca. 3/4 metri) decorat după inspirație bizantină cu 15 rubine, peste 1200 alte pietre prețioase și 1300 de perle, cele mai multe dintre ele fiind jefuite de la Constantinopol în timpul Cruciadelor. Printre aceste podoabe sunt mai multe ilustrații înfățișând profeți, apostoli și arhangheli, în mijlocul cărora tronează figura Mântuitorului Iisus Hristos înconjurat de cei patru evangheliști. Sub imaginea centrală a Mântuitorului se află figura Maicii Domnului rugându-se. Mai multe scene ne vorbesc despre marile praznice împărătești, iar în partea de jos a panoului sunt redate scene din viața Sfântului Marcu și din epopeea aducerii moaștelor sale la Veneția. Spatele Palei este un cadru de lemn frumos pictat cu personaje biblice, având expunere spre sala bazilicii.

    Am primit de la ghida noastră explicații detaliate cu privire la istoria și conținutul fiecarui registru înfățișat de Pala d'Oro, apoi am părăsit altarul prin partea dreaptă privind spre sală, pe lîngă amvonul ducal. Alături, tot datorită ghidei, am descoperit pentru prima dată în cursul celor șase vizite la bazilică, locul care adăpostește o parte din moaștele Sfântului Apostol și Evanghelist Marcu: este un locaș modest, arată... ca un șemineu, dar după spusele ghidei, acel loc este cunoscut de puțină lume și nici nu se încurajează cunoașterea lui, probabil din motive de securitate, dacă avem în vedere numeroasele încercări de a sustrage prețioasele moaște. Deși multă lume știe că în bazilica San Marco este înmormântat trupul Sfântului, adevărul este că aici se păstrează doar câteva fragmente din acesta, capul și trunchiul fiind înapoiate în 1968 Bisericii Ortodoxe Copte din Egipt, acolo de unde fuseseră furate de trimișii venețieni cu unsprezece secole în urmă.

    În partea stângă a bazilicii privind spre altar, se află o frumoasă capelă, scoasă la rându-i în evidență de mozaicuri și decorațiuni interioare de o rară finețe. Capela adăpostește o foarte venerată icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni, o prețioasă relicvă din sec. V, furată și ea de la Istambul odată cu caii de bronz, despre existența căreia n-am știut nimic până la această din urmă vizită. La ora prezenței noastre, acolo se oficia o slujbă religioasă, motiv pentru care n-am putut să mă apropii de Sfânta Icoană.

    Ne-am regăsit cu toții în fața bazilicii San Marco. Era trecut de ora 17,00, soarele de octombrie se grăbise se se ascundă în spatele mărețelor clădiri, piața forfotea și gemea de lume, terasele erau mai pline ca oricând, porumbeii de-acum sătui după o zi de... căutări printre picioarele și brațele turiștilor păreau să se fi dus și ei pe la casele lor, iar noi, la sfârșitul unei zile de îndelungi peregrinări, am uitat de oboseală și am purces la a descoperi Veneția pe cont propriu! Am primit timp liber până la ora 18, când aveam programată incursiunea cu vaporetto pe Canal Grande. După ce am fixat locul reîntâlnirii, în mici grupuri am pornit-o iarăși la plimbare. Da, pur și simplu la plimbare de-a lungul străduțelor înguste, al micilor canale străbătute de gondole grațioase, pe lângă puzderia de magazine tradiționale (n-am intrat în niciunul, pentru noi prețurile erau prohibitive, iar dacă încercai să arunci doar o privire, comercianții îți veneau atât de repede în întâmpinare, încât trăiai o senzație de profundă jenă să pleci de-acolo fără să fi făcut măcar o cumpărătură). În schimb ne-am oprit în vecinătatea unei stații terminus de gondole, undeva în spatele Procuratie Vecchie, lângă Hotel Cavalletto, unde se afla o cafenea plină de turiști, dar foarte operativă în deservirea acestora. În câteva minute ne-am luat câte un ”Capucino” delicios, apoi, admirând cursele de gondole de pe canal și abilitățile celor ce le conduceau, ne-am răsfățat cu câte o înghețată de la o gelaterie alăturată.

    Timpul a trecut repede și iată-ne îmbarcați pe vaporetto, în drum spre Canal Grande. A fost o călătorie scurtă de aproximativ o oră jumătate (dus-întors), dar pentru mine a fost o călătorie de neuitat, motiv pentru care afirm cu toată convingerea: cine vine la Veneția și nu face o incursiune pe Canal Grande nu va putea niciodată să-și contureze imaginea adevăratei Veneții. Pentru că nicio operă arhitecturală a acestui mare oraș, oricât de celebră și de importantă ar fi ea pe lista atracțiilor turistice, nu poate să ilustreze atât de evident unicitatea și originalitatea unei metropole care supraviețuiește între ape, perpetuându-și faima de cel mai frumos oraș din lume, precum o face Canal Grande. Podurile ce-i unesc malurile, palatele și bisericile ce sărută de-o parte și de alta undele lagunei, gondolele și ambarcațiunile de tot felul ce-i brăzdează apele, sunt embleme definitorii ale Veneției, fără de care orașul poate ar cădea în anonoimat...

    Am avut șansa să străbatem Canal Grande la vremea apusului. Și pentru că cerul era perfect senin, soarele ne-a bucurat cu imagini și culori care cu greu pot fi descrise. Am realizat multe fotografii minunate, care desigur, ori de câte ori le voi privi mă vor face să retrăiesc acea atmosferă de pace și liniște. Mi-ar fi plăcut să deslușesc fie și numai ecoul unei serenade, dar nu, vremea lor a trecut din păcate...

    Stația de plecare se află foarte aproape de Piazza San Marco, în fața Giardini ex Reali, o mică oază de verdeață plasată în acea mare de construcții de piatră fără repere vegetale. Traseul vaporetto pornește de aici și după ce străbate canalul în formă de S prin centrul vechii Veneții, ajunge dincolo de Ponte della Liberta (podul rutier ce unește Veneția de continent), acolo unde se află gara maritimă a Veneției. Bineînțeles că traseul se poate face și în sens invers, în cazul că ai venit cu trenul sau cu autobuzul, pentru că în aceeași zonă se află și Statione Feroviaria Santa Lucia. Dacă ai venit cu autoturismul propriu, trebuie știut că în Veneția singurele mijloace de transport admise sunt vaporetto, taxiurile navale (motoscafi) și gondolele. Deși în Piazzale Roma există o parcare pentru autobuze și autoturisme, din cauza aglomerației și tarifelor mari, este recomandat să-ți găsești un loc de parcare undeva în afara insulei, pe continent (Punta Sabbioni, Lido di Jesolo, Mestre sau Marghera), iar de acolo să te deplasezi după caz cu un alt mijloc de transport (din motive de costuri mai convenabile, recomandat este transportul în comun până în stațiile terminus de la marginea Veneției).

    Cum noi am plecat din stația San Marco, drumul ne-a purtat prin fața insulei San Giorgio Magiore, pe care, colorată în roșu de apusul soarelui, am admirat impresionanta clădire a bisericii purtând același nume. Am depășit capătul estic al insulei Giudecca și am pătruns în Canal Grande în dreptul primei stații de vaporetto, în înțelesul românilor inspirat numită ”Salute”, ca un semn de bun venit. De fapt, în italiană ”salute” înseamnă ”sănătate”, ceea ce până la urmă nu se depărtează prea mult de ideea salutului binevoitor. Lângă stație se află una dintre cele mai cunoscute bazilici venețiene, Santa Maria della Salute, al cărui prag l-am trecut și eu într-o vizită trecută. Numele bisericii este un omagiu și un semn de mulțumire adus Sfintei Fecioare pentru protecția ce a dăruit-o Veneției în timpul epidemiei de ciumă din sec. 17.

    Până la primul pod de peste canal, Ponte della Academia, Veneția ne face cunoștință cu primele sale palate: Palazzo Pisani-Gritti și Palazzo-Barbaro pe partea dreaptă și Palazzo Salviati, Dario, Venier dei Leoni (actuala galerie Peggy Guggenheim, unde putem admira și ”Pasărea în văzduh” a lui Brâncuși) și Barbarigo pe partea stângă.

    Stația de la Ponte Academia facilitează accesul turiștilor spre Gallerie dell'Accademia, o impresionantă colecție de artă tipic venețiană sub semnătura marilor ei maeștri: Bellini, Giorgione, Tizian, Tintoretto și Veronese.

    Drumul pe Canal Grande se continuă printre multe alte palate ale căror denumiri nu le-am reținut și pe care n-aș putea să le ierarhizez ca măreție și frumusețe. Totuși, unele și-au cucerit un renume aparte, motiv pentru care nu pot să nu nominalizez și eu câteva dintre cele pe care mi le amintesc:

    - Ca'Rezzonico un minunat palat cu fațada de marmură, găzduiește azi o colecție de artă venețiană din sec. 18

    - Palazzo Mocenigo a aparținut unei familii nobile din Veneția care a dat un mare număr de dogi orașului. Păstrându-și mobilierul original, azi palatul este muzeu municipal și adăpostește o bogată expoziție de țesături și haine tipic venețiene din secolele trecute.

    - Palazzo Loredan-fostă reședință a ambasadei Austriei, azi este încă proprietate particulară destinată închirierii.

    - Palazzo Malipiero – a fost locuința vestitului cuceritor romantic, Giacomo Casanova

    - Ca'd'Oro – cel mai cunoscut palat venețian, a cărui fațadă era acoperită cândva cu plăci de aur pur. În prezent aici ființează Galleria Franchetti, ale cărei exponate de picturi, sculpturi, mobilier și tapiserii m-au încântat și pe mine cu prilejul celei de-a două vizite la Veneția.

    - Ca'Pesaro-un palat de marmură în stil baroc, dedicat azi Muzeului de Artă Orientală.

    - Ca'Vendramin Calergi- este palatul în care a murit compozitorul Richard Wagner, iar azi o mică aripă a sa găzduiește un muzeu dedicat memoriei sale. În rest, palatul a fost transformat în Casino di Venezia.

    - Palazzo Fondaco dei Turchi-fosta Bursă de Valori Turcă, astăzi Muzeul de Istorie Naturală al Veneției

    Printre mulțimea de palate întâlnim și câteva biserici monumentale, cum ar fi Biserica Santa Maria del Rosario (Gesuati), Santa Maria di Nazareth și San Stae (Sf. Eustachius) .

    La fel de pitorești sunt cele patru poduri care traversează canalul. Pe unele dintre ele le-am călcat și eu cu piciorul, dar de această dată le-am admirat trecând pe sub ele: întâi Ponte dell’Accademia, apoi Ponte Rialto (este cel mai vechi, datează din 1181), Ponte Scalzi și foarte aproape de el, la câțiva zeci de metri, Ponte della Costituzione, un pod nou dat în folosință în 2008, proiectat de celebrul arhitect spaniol Santiago Calatrava într-o versiune modernă și mult contestată sub aspectul integrării în peisaj.

    Am avut privilegiul de a admira de-a lungul acestui periplu imaginea de neuitat a Veneției de la apus, până la înnoptat, într-un spectacol de culori, miresme și șoapte ale vântului, pe care pur și simplu nu le pot descrie. Am savurat imaginea cerului înroșit spre apus și profilul maiestuoaselor palate conturat pe această cortină de culori. Se aprindeau luminile în încăperi, lăsând să zărești în treacăt fragmente de mobilier, candelabre strălucitoare, draperii grele și oglinzi venețiene, exact așa cum le cunoșteam de prin filme. Stăteam cu răsuflarea tăiată așteptând să se ivească la fereastră sau la balcon vreo frumoasă venețiană, fie ea și una a zilelor noastre. Dar n-am avut norocul...

    De-a lungul malurilor, terasele restaurantelor te îmbiau cu lumini colorate să faci măcar un mic popas. Din loc în loc, la câte un debarcader din fața vreunui palat transformat în hotel se oprea o gondolă sau un motoscafi, debarcând grupuri vesele de turiști. Ferice de ei! gândeam eu, că pot să fie pentru o noapte sau mai multe, aristocrați privilegiați ai Veneției...

    Și totuși, imaginea palatelor venețiene n-ar putea fi completă, dacă n-aș constata cu mâhnire că în ciuda eforturilor autorităților de a conserva și a reface acel inestimabil patrimoniu cultural supus degradării firești, multe din palatele și construcțiile altădată strălucitoare zac acum în uitare și chiar în paragină: ușile lor sunt închise, geamurile sparte, iar zidurile decolorate, cu tencuiala căzută, vorbesc de inerentele boli ale timpului, de tenacitatea distructivă a apei din lagună și de legea nescrisă a lumii potrivit căreia nimic nu e sortit veșniciei. Sunt foarte probabil complet părăsite de cei ce le au în proprietate, însă nu dispun de resursele financiare necesare pentru a le repara și a le readuce la viață.

    Cum să nu-ți aduci aminte de tristele versuri ale lui Eminescu?

    S-a stins viaţa falnicei Veneţii,

    N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;

    Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,

    Pătrunde luna, înălbind pereţii…

    Cu toate acestea, am auzit multă lume spunând că tocmai acesta este farmecul Veneției: o lume încetul cu încetul pe cale de dispariție, care ni se dezvăluie fără farduri și fără reflectoare. Este aceeași atracție irezistibilă pe care o simțim când vizităm ruinele antichității și realizăm cât de uluitoare este creația umană în toate timpurile ei. Poate au dreptate, dar mie-mi place să cred că fiecare colțișor din Veneția (și nu numai) merită un minim efort pentru a-i prelungi viața și a ne-o dărui nouă, celor cu adevărat efemeri trecători prin viață...

    Ei, dar cum puteam încheia mai sublim plimbarea prin inima Veneției, altfel decât ascultând acordurile înălțătoare ale corului lui Verdi din opera Aida, interpretate atât de patetic de o modestă orchestră a unui restaurant din piața San Marco? Un strigăt de durere stins de o scânteie de speranță...

    Părăsind Veneția, pe dumul de întoarcere inundat de negura nopții, mi-am luat încă o dată rămas bun de la Serenissima, cu convingerea că într-o zi mă voi întoarce iar acolo, să redescopăr o altă părticică din sufletul vestitului oraș. Și nu pentru că Veneția este locul cel mai romantic din lume, așa cum pretind mulți, ci pentru că este o bătrână doamnă cu sufletul încă tânăr, care-și poartă și azi cu grație, cu onestitate și cu mândrie garderoba agonisită veacuri de-a rândul... La o altă scară de valori, mi-ar plăcea să semăn oarecum cu ea...

    selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

    ---
    Trimis de mariana.olaru in 21.02.11 10:52:27
    Validat / Publicat: 21.02.11 14:57:49
    VIZUALIZĂRI: 5506
    NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)
    SESIZEAZĂ
    greșeală / conținut, limbaj
    Adn. FAVORIT
    29 ecouri scrise, până acum, la acest articol

    NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mariana.olaru); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
    Poze atașate (se deschid în pg nouă)
    P01 La bordul vaporetto, pe drumul dinspre Punta Sabbioni spre Veneția, unii admiră peisajul, alții, precum această frumoasă italiancă, trag un pui de somn sub soarele blând al amiezii
    EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
    Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

    Puteți VOTA acest articol:

    PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 33500 PMA (din 37 voturi)
    NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
    INFO: membrii AmFostAcolo beneficiază - in cadrul sistemului de Privilegii - de preţuri particulare pentru vacanţa în această destinaţie - negociate direct cu tour-operatorii sau cu proprietarii.
  • Verifică: solicită o ofertă personalizată

  • ECOURI la acest articol

    29 ecouri scrise, până acum

    mariana.olaru [21.02.11 14:35:39] »

    webmaster, aș fi bucuroasă dacă ai ilustra fotografiile și review-ul cu melodia Love in Venice, în interpretarea lui Edvin Marton, eventual de pe adresa http://www.trilulilu.ro/camy03/0b4adf1e37f9fb

    Mulțumesc!

    webmaster13 [21.02.11 14:43:06] »

    Ok! Done!

    ioana22 [21.02.11 15:46:15] »

    felicitari pt Review! Eu, una il preferam mai scurt, insa apreciez tare mult multitidinea de informatii si faptul ca ai dorit sa exprimi si impresiile pe care le-ai trait acolo. Un vot de la mine! Toate cele bune!

    Ioana.

    mariana.olaru [21.02.11 16:16:12] »

    Mulțumesc Ioana, pentru frumoasele aprecieri. Și crede-mă că-ți înțeleg preferința pentru stilul mai concis. Este caracteristică generației tale, chiar și fiul meu (are 22 ani) o împărtășește și în general nu are răbdare să citească decât mail-urile și SMS-urile . Nu, nu-i un a-propos în ceea ce te privește și nici o glumă răutăcioasă. Sunt doar conștientă că o dată cu timpul se schimbă și gustul: dacă eram cândva pierdută în lectura unor romane interminabile, acum și eu mă simt confortabil să urmăresc doar ecranizările. Asta nu înseamnă că mi-am pierdut gustul pentru citit, e de ajuns doar să mă apuc și apoi nu mă mai ridic până n-am isprăvit lectura, oricât ar fi ea de lungă. Înțeleg însă că pentru cei de vârsta ta, timpul este prea scurt pentru toate câte ați vrea să le faceți, așa că e important să vi-l drămuiți cu folos pentru a vă rezolva toate problemele. Depinde doar de voi căte fracțiuni de timp să alocați fiecăreia. Așa încât, dacă ai avut răbdarea și timpul să citești tot review-ul meu, înseamnă că prețuirea ta a fost sinceră și-ți mulțumesc!

    roth [21.02.11 16:30:07] »

    Cele mai frumoase carti de calatorie se alatuiesc din povesti culese da la oameni care AFA, care pot impartasii pe langa date "tehnice" si acele sentimente, trairi sufletesti pe care doar asa le poti percepe... prin POVESTIRE.

    Multumesc pentru numeroasele date si... sentimente... impartasite acum si cu noi.

    ioana22 [21.02.11 16:38:32] »

    Mariana,

    Ai dreptate in modul in care caracterizezi generatia noastra. La 32 de ani folosec restul timpului tot pentru literatura, insa o scriu, nu o citesc. Prefer subiecte vaste expuse in naratiune si scriere concisa pentru obiectivele turistice. Acesta este gustul meu si recunosc asta fara nici o problema. Ma bucur ca ai stiut sa imi intelegi remarca si ca mi-ai permis adresarea la persoana a doua singular . Sunt perfect convinsa ca gusturile mele pentru review-uri nu coincid cu ale multora, insa din cate am citit pana acum acest review este foarte frumos! Si promit ca am sa incerc si eu pentru urmatorul meu review !!! sper sa ajung intr-o locatie cel putin la fel de spectaculoasa ca Venetia!

    Concedii placute!

    Ioana.

    magdalena [21.02.11 16:50:50] »

    @mariana. olaru, eu nu pot decat sa ma bucur de informatiile oferite si care sper sa ma ajute enorm, avand in vedere ca am trecut la un pas de Venetia acum doi ani, ar fi trebuit sa ajung acolo si nu a fost sa fie atunci...

    Prietenii mei care au fost atunci au spus ca nu prea le-a placut, ca miroase a balta...

    Nu stiu a ce miroase fizic, dar pentru mine Venetia va impanzi mereu mirosul aventurii, al dragostei si bucuriei de viata!

    Eu imi doresc sa ajung acolo de un Carnaval...

    mariana.olaru [21.02.11 17:00:48] »

    roth, mă bucur că te alături, ca și mine, acelora

    care pot impartasi pe langa date "tehnice" si acele sentimente, trairi sufletesti pe care doar asa le poti percepe... prin POVESTIRE.

    În ce mă privește am savurat dintotdeauna stilul impresiilor de călătorie ale lui Radu Tudoran, cu descrieri pitorești, cu povești nostime, cu personaje de moment și... cu multă trăire în exprimarea sentimentelor. Și înțeleg că acesta este și sensul expresiei ”review - impresii de călătorie”, pentru că pentru informații există ghidurile de călătorie. Acu', drept e că pe acest site ne străduim să fim atât talentați naratori, cât și ghizi avizați. Abordarea dintr-o astfel de perspectivă cred că e spre folosul și satisfacția tuturor, pentru aripa artistică și deopotrivă pentru aripa tehnică a userilor AFA. Eu cel puțin așa mă străduiesc: să ofer date utile, în legătură cu care să-mi exprim adevăratele trăiri și sentimente. Nu știu însă dacă reușesc pe cât mi-aș dori...

    mariana.olaru [21.02.11 17:29:14] »

    Dragă @magdalena, cu sufletul tău de artist al cuvântului, sunt sigură că indiferent de impresiile altora, de mirosul lagunei (eu nu l-am simțit niciodată în cele șase treceri), de prețurile piperate, de puhoaiele de turiști, de căldura toridă a verii sau dimpotrivă de umezeala nesuferită și inundațiile din timpul iernii, vei savura frumusețea inegalabilă a Veneției. Și eu am auzit oameni care declarau că au fost dezamăgiți de orașul lagunelor, dar cred că au avut așteptări prea mari, poate pe măsura publicității și superlativelor cu care este aceditat acest oraș. De aceea, la prima ta vizită va trebui să-ți amintești de zicala cu pomul lăudat și să nu mergi acolo cu niște imagini preconcepute. Doar astfel te vei bucura de vizita la Veneția și vei găsi în final că într-adevăr, orașul nu seamănă cu niciunul altul și că este cu adevărat unic.

    Îți doresc împlinirea visului tău cît mai curând!

    Lumis66 [21.02.11 22:31:14] »

    Mariana,

    Felicitari!

    Ai un stil atat de frumos de a scrie ca nu mi-am dat seama cat de mult ai scris decat cand l-am recitit.

    creivean [22.02.11 06:16:13] »

    O plăcere, ca de obicei. Să-ţi citesc rândurile şi mai ales printre ele!

    santana* [22.02.11 06:46:42] »

    Cum să nu te minunezi de povestea Marianei Olaru! Să vedeţi cum am eşuat eu în prima tentativă de a mă documenta despre Veneţia. Întreb nişte cunoştinţe, genul buticarilor parveniţi, cu gipane, vuiotoane, lănţoşi şi cu burţi (ambii), cum e? Păi cum să fie, miroase urât mi se răspunde. Atât! În sinea mea, i-am trimis repede la origini şi la Dubai unde până şi apa mării se spală cu Coco Chanel. Iar m-am enervat. Felicitări Mariana Olaru! Asta vroiam să spun, de fapt.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
    catalinalupu [22.02.11 09:23:04] »

    Am incercat de cateva ori sa scriu ceva laudativ, dar cuvintele mele sunt sarace in exprimare pentru a recompensa multitudinea de informatii, fotografiile precum si emotia transmisa in urma lecturarii impresiilor dvs. de calatorie. Ma-nclin respectos, @mariana. olaru!

    mariana.olaru [22.02.11 10:31:18] »

    Lumis66, santana, creivean, catalinalupu

    Aprecierile voastre îmi fac cinste și mă încurajează să nu-mi abandonez stilul, e edevărat, uneori prea lung. Iar de data asta cred că l-am prelungit și la fotografii . Am încărcat 83 de poze, cam o treime din toate câte le-am făcut la Veneția. Dar cum cuvintele nu sunt de ajuns pentru a descoperi farmecul unui loc, întâmplător numit de data asta Veneția, fotografiile vin să întregească mai profund impresiile și trăirile de acolo...

    Vă mulțumesc!

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
    ioana22 [22.02.11 19:26:07] »

    Pozele sunt superbe!

    Multumim!

    dananecula [26.02.11 22:54:34] »

    @marina. olaru

    Stimata Mariana nu pot decat sa fac plecaciuni in fata informatiilor tale multiple si extraordinar de valoroase.

    Un adevarat ghid complet si complex, pe care cu siguranta-l voi lista si-l voi lua cu mine in prima vacanta catre Venetia.

    Cat despre poze... nu gasesc cuvinte sa-mi exprim admiratia.

    Exact asa cum bine spunea colega noastra @roth

    Cele mai frumoase carti de calatorie se alatuiesc din povesti culese da la oameni care AFA, care pot impartasii pe langa date "tehnice" si acele sentimente, trairi sufletesti pe care doar asa le poti percepe... prin POVESTIRE.

    Si-i dau perfecta dreptate, caci impreuna cu voi, cu impresiile voastre, dragi prieteni virtuali si reali de pe AFA, ne construim reciproc niste concedii minunate. Nu credeti? Eu da si pentru asta va multumesc ca existati!

    sev7 [26.02.11 23:54:37] »

    frumos... locul... descrierea ta... totul.

    imi aduc cu placere aminte de scurta mea vizita in Venezia... pe care "tinjesc " sa o reintilnesc intr-o viitoare escapada (sper mai lunga de 1 zi!!)

    mariana.olaru [28.02.11 11:20:36] »

    dananecula

    Mulțumesc pentru cuvintele de apreciere, cu atât mai prețioase cu cât vin din partea unei persoane a cărei sensibilitate o împărtășesc la rându-mi, cu deosebire. Mă alătur de asemenea ție la părerea că de foarte multe ori, citind pe site câte un review cu care mă identific în emoții și trăiri, parcă aș merge eu însămi într-un concediu minunat. Iar mulțumirile sunt reciproce!

    M-aș bucura de asemenea dacă review-ul meu ți-ar fi util ca ghid, deși, crede-mă că nu am menționat decât foarte puține date din toate cele care s-ar putea constitui într-un adevărat ghid. În primul rând că dacă le-aș fi epuizat pe toate review-ul ar fi devenit carte de călătorie, în al doilea rând am mizat pe faptul că sunt suficiente alte review-uri pe site care împreună pot întregi panoplia de informații utile turistului în Veneția și în al treilea rând, gândul meu a fost să redau propria experiență și sentimentele încercate acolo doar în cursul ultimei întâlniri cu Veneția.

    sev7

    De asemenea îți mulțumesc și dacă lectura rândurilor mele te-a purtat cu nostalgie prin locuri de care nu numai că-ți face plăcere să-ți aduci aminte, dar la care speri să te mai întorci măcar o dată, ce să-ți doresc, decât împlinirea visului tău și cunoașterea mai în detaliu a Veneției, căci cu siguranță, merită!

    igvoicu [28.02.11 11:35:48] »

    Pt Santana: Sunt o impatimita a turismului in Italia. Am fost de mai multe ori... si doar in scopuri turistice.

    Dar... da la Venetia miroase a mal...

    Si nu sunt cocalar sau mai stiu eu ce...

    La mine poate se explica: prima oara am ramas cu gandul acolo, dar a doua oara la Venetia (dupa 17 ani)... da mirosea, si era o Venetia a kitsch-ului...

    Ca sfat... mergeti doar o data in viata, ca sa ramaneti cu o amintire fabuloasa, nu mai repetati experienta.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
    mariana.olaru [28.02.11 12:15:38] »

    igvoicu

    Respect părerile tuturor și cred că, de cele mai multe ori, câți ochi privesc, tot atâtea impresii se creionează. Și nu e de mirare că mie nu-mi place ciorba de burtă, iar soțul meu e mort după ea... Așa și cu Veneția, mie îmi place orașul așa cum e el, inclusiv cu nelipsitele kitsch-uri (care de altfel nu lipsesc din niciun oraș turistic) și cu mirosul lagunei (pe care, cum am mai spus-o, nu l-am detectat niciodată într-atât de dezagreabil încât să șteargă impresia bună, cam la fel miroase și pe litoralul nostru în anumite perioade). Și pentru că există atâtea opinii și gusturi, n-am să dau niciodată verdicte categorice, modelate doar după propriul meu gust, de genul: mergeți (sau nu mergeți) acolo fără doar și poate! Voi reda totdeauna propria mea experiență și propriile mele sentimente legate de o vizită, oricare ar fi ea, lăsând pe fiecare să-și facă o impresie proprie, dacă drumul îl va purta cumva pe acolo. În aceeași manieră tratez și ecoul tău, deși formularea este foarte imperativă, pentru că aceea e părerea ta și ai vrut să ne-o împărtășești și nouă. Iar noi o respectăm și deopotrivă suntem liberi să o susținem sau nu.

    În ce mă privește aș vrea să mai adaug doar câteva cuvinte: dacă tot ceea ce ți-a rămas în amintire de la Veneția este mirosul de mâl și tarabele târgoveților, înseamnă că n-ai văzut mai nimic din ceea ce definește cu adevărat Veneția și atunci merită să mai încerci, în pofida faptului că poate vei avea parte iar de nesuferitele miresme... Dacă însă vei vizita de zece ori Veneția doar în zona Pieței San Marco, îți dau dreptate că orașul lagunelor va fi unul oarecare și că nu vei mai rămâne decât cu izul lagunei...

    bessondm [23.03.11 11:23:46] »

    Mariana, felicitari. Pentru efortul de a scrie, pentru generozitatea cu care impartasesti informatii/foto/sentimente si, nu in ultimul rand, pentru eleganta care razbate din fiecare ecou postat. O placere sa citesc impresiile tale, ca de obicei.

    mariana.olaru [23.03.11 11:34:15] »

    Mulțumesc@bessondm, și să știi, aprecierile sunt reciproce!

    iulianic [11.07.11 20:07:38] »

    Mariana, niciun ghid n-ar fi povestit atat de multe despre Venetia. Se cunoaste ca esti indragostita de acest oras cu totul special. Ai fost de sase ori si inca ai vrea sa-l revezi, sa-i descoperi tainele felie cu felie! Te felicit pentru meticulozitatea cu care ne-ai impartasit impresiile!

    Eu am vazut Venetia doar de doua ori, a doua oara fara vreun elan deosebit, doar pentru ca… asa trebuia. Cu toate acestea am incercat, ca si tine, sa descopar ceva nou, sa vad ceea ce n-am vazut anterior: Podul Rialto de pe propriile-mi picioare si plimbarea pe Grand Canale cu vaporasul. Aceasta din urma, pe langa imaginea generala a Venetiei cu vechile si interesantele ei palate rasarind din ape, mi-a mai lasat o amintire (inca vie): mirosul puternic de motorina, aerul puternic poluat al canalelor.

    Vizita la "Paravanul de Aur", aflat in altar, ascuns cumva vederii, pentru noi nu a fost o surpriza in sensul in care descrii tu. Atat in 2009 cat si in 2010, acest obiect de tezaur, de mari dimensiuni si cu multe pietre pretioase, a putut fi vizitat, bineinteles cu plata biletului de 2 euro.

    mariana.olaru [14.07.11 18:20:48] »

    Dragă Iulia, îți răspund cu întârziere pentru că am lipsit mai multe zile de acasă (am fost într-o mică vacanță prin țară) și de obicei nu mă mai împovărez cu laptopul, căci de prea multe ori l-am purtat degeaba cu mine, în condițiile în care nu aveam posibilitate tehnică de a aceesa Internetul. Îți mulțumesc pentru frumoasele cuvinte ce mi le-ai adresat, ca și pentru binevenitele completări! În aceeași măsură mă bucur pentru comuniniunea de impresii pe care o împărtășim deopotrivă atunci când vorbim și ne amintim de Veneția. Eu cred că orice colț de lume, mai banal sau mai spectaculos, se lasă descoperit încetul cu încetul, iar cu trecerea timpului, noi înșine îl vom percepe de fiecare dată altfel. Nu e de mirare astfel că până și localitatea în care locuim de mulți ani ni se descoperă de multe ori cu noi și noi fațete. Merită deci să ne împrospătăm mereu percepția, încercând pe măsură posibilităților o nouă revedere.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
    adeluna [21.07.11 14:59:12] »

    foarte frumos articolul tau. ma bucur ca mai este cineva care s-a lasat sedus de acest oras superb. adevarul e ca sunt „noua” meserie. cu toate acestea tot ce ai scris trezeste in fiecare dintre noi ecouri si dorinte ascunse de a vedea si revedea venetia. imi doresc ca toata lumea sa poata ajunge macar o data in viata acolo. si daca s-ar putea sa sis scrie... e un exercitiu formidabil de comunicare.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
    mariana.olaru [21.07.11 18:33:45] »

    Mulțumesc @adeluna pentru cuvintele frumoase și pentru vibrația comună pe aceeași lungime de undă, atunci când vorbim despre Veneția. Bine ai venit pe site și așteptăm să ne povestești cât mai multe despre locurile în care ai călătorit!

    paula mirela [13.06.12 18:41:44] »

    mariana, f. f. frumoase si mai ales folositoare impresiile tale despre venetia! spune-mi te rog daca intr-o zi de vizita (tot printr-un circuit organizat de o agentie) se poate vedea doar atat? si eu voi pleca saptamana viitoare si mi-am scos un program de vizitat cat pt. o saptamana (pe putin!) iar acum sunt f. dezamagita!!!

    multumesc mult!

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
    mariana.olaru [14.06.12 10:31:54] »

    Draga mea, mulțumesc pentru cuvintele de apreciere!

    În ce privește răspunsul la întrebarea ta, trebuie să știi că vizita descrisă de mine în acest review s-a încadrat într-un interval de timp de cam 7 ore: am sosit la Punta Sabbioni pe la 14,00 și am plecat spre hotel pe la 21,30. Se înțelege dar, că dacă dedici o zi întreagă Veneției, adică de dimineața până seara târziu, mai ales dacă e vorba de o zi lungă de vară, vei putea vizita mai multe locuri de pe lista preferințelor tale. Dar dacă mergi într-un circuit organizat, mă tem că Veneției nu îi va fi dedicată decât o jumătate de zi și de regulă programul de vizitare va cuprinde doar Piața San Marco și bazilica omonimă, Ponte Rialto și piața comercială de lângă el, precum și câteva ore libere, în care turiștii pot alege singuri ce să facă. Așa încât poți profita de programul liber și să vizitezi câteva obiective din cele selecționate de tine, cu condiția ca prioritățile să le stabilești din timp, poate chiar de acasă, orientându-te pe hartă. La prima mea vizită, am dedicat acest timp liber doar plimbării pe străduțele atât de pitorești ale Veneției. A doua oară am venit cu lecția învățată și am vizitat câteva biserici. A treia vizită, dacă mi-aduc bine aminte, am consacrat-o muzeelor (Ca D Oro și Ca Rezzonico). Și așa am mai adăugat câte ceva la fiecare nouă călătorie, căci Veneția merită s-o cunoști pe îndelete, iar vizitele mele n-au durat niciodată mai mult de o zi.

    Nu fii dezamăgită dacă nu vei reuși să vezi tot ce ți-ai propus, roagă-te doar să te mai întorci măcar o dată acolo!

    Îți doresc călătorie bună și impresii pe măsură, cu care să ne bucuri și pe noi la întoarcere

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
    paula mirela [14.06.12 21:33:24] »

    @mariana. olaru: multumesc mult, mariana pt. raspuns si pt. "incurajari ". stiu (din experienta!) ca in circuitele organizate de agentii timpul e f. limitat de aceea si frustrarile mele sunt mereu f. mari din aceasta cauza. mi-a folosit enorm review-ul tau pt. ca mi-a ajustat dintr-o data asteptarile si-ti multumesc mult inca o data! dezamagita ma tem ca tot voi fii, mereu simt asa cand, indiferent de timpul alocat, niciodata nu pot cuprinde cat as vrea! iti doresc vacanta placuta si calatorii dupa suflet!

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    13 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    adeluna, bessondm, catalinalupu, dananecula, igvoicu, ioana22, iulianic, Lumis66, magdalena, mariana.olaru, paula mirela, roth, sev7
    Alte impresii din această RUBRICĂ:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

    [C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
    AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
    pagină generată în 0.121787071228 sec
    ecranul dvs: 1 x 1