Luxor - un hotel impresionant

TIPĂREȘTE

Dupa o calatorie istovitoare in care am plecat marti din Romania, si am ajuns tot marti in Las Vegas, eram cu totii frantic. Abia asteptam san e vedem in camerele de hotel, sa facem o baie, si sa dormim, ca sa putem fi proaspeti a doua zi.

Limuzina care ne-a luat de la aeroport ne-a lasat in fata unui hotel imens, despre care nu ne venea sa credem ca este hotelul nostru. Avea o intrare uriasa, si ma tot gandeam…ca sigur e intrarea pentru 2-3 hoteluri, nu doar pentru unul singur. Dar, era…doar pentru Luxor. Exista acolo un politest care indruma turistii catre intrarea in hotel, si avea dreptate saracu – te puteai dezorienta.

Intrarea in hotel era “pazita” de un sfinx urias, iar oamenii misunau in jurul lui, nebagandu-l parka in seama. Hotelul era viu. Era imens, urias, un colos. Faceai cativa pasi, nu foarte multi, si nu mai vedeai lumina zilei. Era un oras, intr-un oras.

Primul lucru pe care il auzeai erau zgomotele aparatelor din casino. Sa nu va imaginati ca acest casinou era delimitat cumva de pereti. Nici vorba: era integrat fix in mijlocul hotelului. Fiind construit ca o piramida (cel putin cladirea principala, prima construita), in centru se gasea casinoul, de jur imprejur tot felul de restaurante si magazine, apoi hotelul propriu zis, cu receptie si camere. Astfel ca, din casino, nu numai ca nu vedeai lumina zilei, si puteai sa joci zi si noapte fara sa te deranjeze ceva sau cineva, dar erai complet rupt de realitate. Casinoul era absolut urias. Daca intrai in el, aveai nevoie de indicatoarele ajutatoare sub forma de panouri, prinse de tavan, ca sa iesi in directia in care vroiai sa mergi. Fiind foarte foarte mare, aveai nevoie neaparata de aceste tablite, ca sa poti iesi din casino, sau, ca sa nu inconjori toate restaurantele si magazinele, pentru a ajunge in corpul unde aveai camera.

Tot in interiorul hotelului, era o constructie in acelasi stil, care gazduia un restaurant.

Receptia, avea cel putin 10 angajati, care te asteptau sa faci check-in-ul. Fiind foarte multi turisti, iar hotelul avand peste 5000 de camere, aveau nevoie sa fie permanent foarte multi la receptie. Era si conceput pentru atatia receptioneri.

Peste tot era foarte mult lux. Aveai senzatia ca e poleit cu aur si straluceau de curatenie. Incontinuu cineva stergea dupa turisti marmura, astfel incat sa existe aceeasi senzatie permanent. Totul era imbracat in marmura, cu exceptia cazinoului unde pe jos erau covoare colorate, cu un model superb, si a holurilor ce duceau la camere, care de asemenea erau acoperite cu acelasi tip de covoare.

Dupa ce am facut toate formalitatile, ne-am indreptat catre camerele noastre. Am stat in aripa noua a hotelului, aripa construita pe inaltime, ca un bloc. Asta pentru ca aripa veche, era sub forma de piramida. Am avut bafta sa stau singura, asa ca, m-am intins cat am putut.

Camera era destul de mare. Nu avea balcon pentru ca era construit de asa natura incat nu au putut face balcoane. Paturile in schimb, mi s-au parut immense. In fiecare dintre ele puteau dormi fara probleme 3 persoane. Toaleta era de asemenea super ok. De la balcon, vedeam piscina, si oamenii foarte, foarte mici.

Lifturile. Datorita inaltimii impresionante a hotelului, si a numarului foarte mare de camere, lifturile trebuiau sa circule foarte foarte repede. Cred ca stateam undeva la etajul 17, astfel ca in momentul in care apasam butonul, daca liftul nu mai avea alta oprire pe parcurs, aveam senzatia ca decolez, mi se facea un gol imens in stomac.

Interesant despre lifturi mai este si faptul ca, in aripa veche, cea construita sub forma de piramida, lifturile se numeau... „inclinator”, fata de cele normale, care se numesc „elevator”. De ce? Pentru ca urcau inclinat, pe aripa piramidei. Nu am fost niciodata, desi acum imi pare rau. Trebuia sa fie o senzatie destul de ciudata, sa urci... inclinat.

Mesele... erau tipic americane. Imi aduc aminte ca la un mic dejun, portia era atat de mare, incat automat mi-a venit in minte: normal ca sunteti cu totii grasi. Ou, si o portie uriasa de bacon, sau ce era ala, la mic dejun! Apropos de grasime, un taximetrist ma intreaba la un moment dat: esti gimnasta? :))))))))))). Imi venea sa ii raspund: normal, fata de ale voastre, eu sunt gimnasta. Auzi, eu... gimnasta.

Seara mancai intr-un restaurant unde plateai 19$, si eram all-you-can-eat. Si intr-adevar, aveai ce alege, aveai ce manca! Nu aveai de ce sa te plangi. Mai existau si alte restaurante, insa noi am ales sa mancam numai la unul singur.

Piscina era relativ mica pentru un hotel cu 5000 de camere, dar probabil ca lumea nu venea acolo sa faca baie, asa ca si ei, au facut piscina in concordanta cu necesitatile.

Hotelul avea magazine de toate tipurile. Cu preturi pe masura, bineinteles. Era plin de statui si statuiete in tema cu hotelul, evident.

Una peste alta, mi-a placut enorm Luxorul. Si il recomand cu caldura, mai ales ca preturile din cate am citit pe internet, sunt rezonabile. Mai mici in timpul saptamanii.

---

VIZUALIZĂRI: 3030 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI