Sporthotel Neustift Austria: satisfactie 100%

TIPĂREȘTE

Cand m-am alaturat unui grup de prieteni la o plecare in Austria cu scopul declarat de a schia cat putem de mult, nici nu visam ce-o sa fie. Ca am mai fost in Austria, si la Mariazell, si la Fieberbrunn, si la Innsbruck, si langa, la Axxamer Lizum. Ce-i drept am cazut pleasca pe capul prietenilor carora le-am declarat ritos pe la inceputul lui decembrie: "Daca mergeti in Austria la ski, nu scapati de mine! ". Din motive de minima constiinta, nu i-am inghesuit in masinile personale cu persoana, ci mi-am facut rezervare la avion. Austrian Airlines, multumitor, chiar daca am trait cele mai scurte si zmucite decolari si aterizari. Finalizate cu bine, ca altfel n-aveam cum scrie acum. Prietenii s-au luptat cu echipamentul de ski aferent scopului, clapari, bete si skiuri, pentru care, neavand siguranta ca merg la avion, am preferat o varianta sigura. Zborul a fost cu escala la Viena, scurta, atat la dus cat si la intors, am plecat la 11a. m. si am ajuns la 3p. m. Dejunul la austrieci pe avion, multumitor, pentru cine conteaza gustarica la 6000m altitudine, singurul lucru contrariant e echipamentul stewardeselor, integral rosu, inclusiv ciorapii, un psiholog ar avea ce sa comenteze.

Asadar, sejur de 7 zile aranjat la SportHotel Neustift 4*superior, pentru care am platit avans 250 euro in tara cu 2 sapt inainte, restul urmand sa se achite la final. De la aeroport am luat un taxi, cu sofer turc, m-a taxat de 50 de euro, ca mi-a fost lene sa dau telefon la hotel sa trimita masina si cu ocazia asta s-a adeverit zicerea cu cine e cucoana mare... Innsbruck-ul l-am vazut deci en passant, acelasi melanj de nou si vechi, de perdelute la ferestre alternand cu otel, sticla fumurie si beton, cu silueta gracila si perfect echilibrata a trambulinei olimpice, cocotata sfidator pe o colina de unde te petrece la drum. Carliontul varfului de trambulina este cel care m-a intrigat si in vizitele anterioare. Si uite asa, inaintand pe valea Stubai, kilometru cu kilometru ma apropii de Neustift. Un satuc/orasel/statiune la fel ca multe altele din zona, unde orice localitate isi are partiile ei de ski si instalatiile ei pe cablu. El se afla la vreo20 km de Innsbruck si la 17 de Marele Ghetar Stubaier. Hoteluri si pensiuni nenumarate, case particulare, dar toate poarta, cu mandrie as zice, amprenta locului, detaliile arhitecturale sunt cele traditionale, cu balconase de lemn, picturi murale in jurul deschiderilor imitand stucatura, albe si cuminti intre munti, fara excentrice culori sau adaosuri de inox si feronerie. Tot asa, lipsesc dintre cladiri ramasitele de santier, gunoaiele si ingramadelile de orice fel de materiale... parca eram in strainatate...

Hotelul nu e chiar la drum, ci in spatele altuia, dar are drum de acces, parcare corespunzatoare cu numarul de turisti cazati si autoturismele lor, un fir de apa traverseaza imprejurimea, un rau curge vijelios si limpede la poalele muntelui, dimineata soarele rasare din josul vaii pe care o umple de lumina si culoare iute de tot. Trei etaje si o mansarda, doua corpuri de cladire asezate cuminte in forma de "L", un peron de acces pentru masini acoperit, aceeasi tencuiala alba (ca zapada!) si aceleasi incadramente de fereastra pictate, cam asa s-ar descrie pe scurt cladirea hotelului. Specificul austriac, eleganta si nota de intimitate familiala suna ca dintr-un plint promo, dar sunt autentice. Inca din momentul primului contact am avut o presimtire ca aici o sa fie altfel, ca impresia de cadru ideal pentru o vacanta reusita se va materializa asa cum sub bagheta unei zane totul prinde viata. Zana asta cred ca a avut si niste ursitoare pe langa ea: Traditia, Munca, Generozitatea... Familia Pfurtsceller, proprietara hotelului, formata din Rudolf si Cristine parintii si doua fete este cea care in permanenta (si cand zic permanenta nu e un eufemism) se preocupa de bunul mers al afacerii lor, de satisfactia turistilor, de micile sau marile solicitari ale rezidentilor temporari.

Receptia e micuta, deschisa in doua parti, cu aspect clasic dar cu dotari ultramoderne. In permanenta doi receptioneri sunt de serviciu, chek-in-ul si respectiv-out-ul decurg rapid. Orice scuteste turistul de efort se poate face de catre echipa manageriala. O simpla solicitare telefonica e suficienta. De exemplu, din lungul sir de intamplari (amuzamente de vacanta!): am cumparat o jacheta de ski la care seara am constatat o defectiune la fermoar. Receptia s-a ocupat sa trimita haina inapoi, s-o schimbe, iar mai tarziu sa-mi recupereze ski-pass-ul, ca-l uitasem pe maneca primei jachete. Holurile sunt largi, bine luminate, mochetate si mobilate din loc in loc cu piese de mobilier traditionale, mai noi sau mai vechi dar frumos restaurate. Flori naturale, orhidee, tablouri sau fotografii vechi cu imagini de pe cand erau bunicii intregesc decorul. Cele doua corpuri de cladire au fiecare cate un ascensor incapator ptr 6 persoane, functionand impecabil. Accesul in camere este cu cartela, aceeasi cartela permite accesul la incaperea cu skiuri si cea cu clapari, la centrul wellness+spa. Camerele sunt mai mari sau mai mici, eu am avut o camera micuta, de care initial m-am plans, dar pe care ulterior am apreciat-o maxim, o sa vedeti de ce. Hotelul are camere single (ca a mea, cu un pat de o persoana) camere cu pat dublu, altele avand si o canapea, apartamente precum si apartamente cu doua camere si un living. In perioada in care am fost eu (02-09.01) a fost plin, din auzite spun si eu ca ar fi fost vorba de Saptamana Alba, in care foarte multi au avut liber de la serviciu iar copiii de la scoala. Dar nu stiu daca are aceeasi semnificatie cu cea bine stiuta, saptamana dinainte de postul Pastelui. Asa s-a facut ca desi rezervasem o camera cu pat dublu in regim single am avut una mai mica. Dar si pretul, fata de cel initial, a fost mai mic. Mobilierul in camere e traditional, perdelute si draperii, cu senzatia de intim, de caldura, de camin. Baie cu dus, prosoape si toate celelalte de asteptat la 4*superior, curatenie impecabila. La sosire m-a impresionat placut cosul de rachita cu "echipamentul" de wellness+spa: doua prosoape mari, papuci, halat, cos cu care defilau toti turistii cand mergeau la piscina sau la masaj sau la centrul amintit. Acesta s-a improspatat zilnic, si nota de rustic conferita de prezenta cosuletelor mi-a placut. Televizor, micut si un model mai vechi, cu 38 de canale, dintre care unul al hotelului, cu informatii, unul Stubaier TV, cu informatii despre ghetar, partii, temperaturi, festivitati, concursuri etc, restul programe nemtesti, italiene, franceze, poloneze, radio. Un radio incastrat in tablia si noptiera patului, frigiderul bar si foenul din baie completaza dotarea de electrice a camerei. Apa si o sticla de vin pe masa-birou, pliante numeroase si informatii scrise in limba declarata la receptie. Cateva particularitati ale serviciului la camera: seara venea menajera sa faca patul, adica intindea pilota, batea si aranja pernele, pgatea pijamaua (!) lasa o coala A4 cu o poveste scrisa, care se incheia invariabil cu " familia Pfurtscheller &team va ureaza vise placute! ". De asemenea, se interesa daca mai ai nevoie de ceva: apa, fructe, etc. Camerele de la etajul 1 au terase largi, imense as spune, cele de la 2 si 3 mai mici cu mobilier de terasa, inclusiv scrumiera. Fumatul in camere e interzis, dar la barul hotelului, larg si intim compartimentat, este un spatiu ptr cca 20-30 de persoane, 5 mese, destinat fumatorilor.

La parter se afla restaurantul, barul, piscina. La etajul 1 se gasesc o parte din incaperile centrului Beauty si Masaj, sala de fitness. O scara de acces, spiralata si minunat decorata in mozaic, coboara catre piscina si centrul wellness+spa, iar alta urca spre incaperile destinate procedurilor de infrumusetare, aflate la etajul 2.

Restaurantul Sporthotel Neustift. Are, dupa parerea mea, o capacitate de 250-300 persoane, cu mese si separeuri pentru 4-8 persoane. Decorat elegant, cu medalioane si casete in lemn, scaune si fotolii, candelabre stralucitoare, perdele si draperii inflorate. Lipseste nota de pretiozitate care ar fi contrastat cu destinatia hotelului, dar ambienata calda si luxoasa se potriveste cu bucataria excelenta. Mezamplast ingrijit, lumanari si aranjamente florale delicate. Central se afla spatiul destinat bufetului dar si preparatelor care dimineata se fac sub ochii turistilor. Un semineu larg adauga caldura focului la vedere celei pe care o simti din partea celor ce servesc la masa.

Micul dejun, servit intre 7.30-10.30 a. m cuprinde o oferta mai mult decat completa de preparate cu specific austriac dar si continental. Preparate calde si reci, fructe, mezeluri si branzeturi, lactate si patiserie, brutarie si cereale, bauturi calde si reci. Cand spun ca nu era ceva la care sa ma gandesc si sa nu fie, credeti-ma ca nu glumesc. Totul proaspat, in cantitati suficiente, fara acele dezolante pauze cu tavi goale.

La ora pranzului, intre 1.00-5.00pm un bufet aproape similar celui de dimineata, la care se adaugau vasele cu supa crema sau alte preparate calde ofereau alternativa unui pranz-bufet de dupa-amiaza celor ce nu mancasera pe partie, intr-unul din multele resturante sau celor ce-si doresc o gustare consistenta pana la cina.

Cina, intre 6.30-8.30 pm, consta in suita clasica deja pentru Austria: aperitive calde sau reci de la bufet in sistem de selfservice, o supa calda, un fel principal la alegere din cinci tipuri - vegetal, pui, porc, vita, peste - desertul, din oferta de peste 10 feluri de la bufet sau la comanda.

Nota aparte o constituie exceptionala prezentare a preparatelor, diversitatea lor, tinuta de bucatarie de lux. Arta pe care aranjorul o punea in aranjarea platourilor sau farfuriilor, depasea cu mult cele 4* afisate. Am inteles ca bucatarul era marocan, bucataria era oricum internationala si daca ar fi sa-mi amintesc cateva preparate care m-au impresinat ar fi caisele confiate si murate, umplute cu mozzarela, cippolino cu branza fermentata, ruloul de strut cu spanac si sos de menta, vitelul cu sos de piper rosu si garnitura de orez salbatic si linte, eeeh, nu pot sa continui, ca deja ma intristez... La toate se adaugau vinuri excelente, la recomandarea si din vinoteca bogata a domnului Rudi. La fel o nota aparte vine din faptul ca invariabil, la micul dejun si la masa de seara, fie Heidi, fiica cea mare, fie dL. Rudi, dar mai ades amandoi, erau prezenti printre mese, oprindu-se la fiecare sa spuna o vorba, sa salute, sa intrebe daca esti multumit. Heidi vorbeste inclusiv rusa, asa ca am avut prilejul sa constat ca indiferent de natie, nimeni n-a fost trecut cu vederea. Mi-a placut si ca, exceptand cativa turisti, majoritatea abordau o tinuta usor formala la masa de seara, rimand cu intreaga tinuta a cinei.

In patru seri la bar a cantat o formatie "Trio Cappucino", s-a dansat, s-a cantat. Tot la bar se gaseau cutii cu jocuri pentru mici si mari. Si restaurantul a avut parte de program, fie s-a cantat la pian, fie un prestidigitator local a facut demonstratii la fiecare masa, fie un program muzical cu instrumente specifice a fost fondul sonor placut al cinei.

Pe holuri, langa receptie si in toate spatiile de relaxare cosuri cu mere... sa te servesti... acelasi lucru l-am vazut si in magazine. Din faptul ca peste tot am vazut acelasi soi de mere, am dedus ca e un soi local. Dar traditia de a oferi mere clientilor, indemn la sanatate dar si marca a ospitalitatii locale, mi s-a parut remarcabila.

Spatii de depozitare pentru echipamentul de ski, securizate, incalzite, generoase, se afla in stanga intrarii principale. Hotelul are si o scoala de ski/snowboard proprie, dar daca cererea depaseste oferta conlucreaza eficient cu alte scoli, asa cum s-a intamplat la mine, care am avut instructor de la Alpina. Are de asemenea microbuz propriu, de 26 de locuri, cu plecari la 8.30,9. 30,10.30 a. m. catre ghetarul Stubai si intoarcere la orele 1.00,2. 00,3. 00 p. m. Inscrierea se face la receptie. Tot un microbuz asigura transferul gratuit de la si spre aeroport sau gara.

Cateva amanunte concrete si preturi:

sejurul a costat 890 euro cazarea incluzand cele trei mese, accesul liber in centrul wellness+spa+piscina. Avionul: 315 euro dus-intors cu escala la Viena. 5 sedinte de masaj: 300 euro, instructor de ski: 360 euro. Ski-pass cu access nelimitat pe toate partiile si sistemele din zona: 190 euro. Vinul costa, functie de provenienta si vechime, intre 12 si 150 euro. o cafea la bar 3.50-5 euro, un coteil 8 euro, wiskey Ballantines 5 euro.

Povestea despre rasfatul inimaginabil de la wellness/spa/masaj, precum si descrierea partiilor de ski si detaliilor legate de ele, intamplarea despre cum mi-am rupt piciorul pe partie in ultima zi, la ultima coborare, cu 100m inainte de punctul terminus plus bonusul despre serviciile medicale austriece in review-urile urmatoare dedicate acestor subiecte.

---

VIZUALIZĂRI: 3524 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI